Apararea posesiei prin actiuni posesorii - actiunea posesorie generala sau in complangere

Actiunile posesorii sunt acele actiuni in justitie prin care posesorul urmareste sa-si apere posesia impotriva oricaror tulburari sau sa redobandeasca posesia atunci cand a pierdut-o^[1]. Asadar, ele au ca scop restabilirea situatiei de fapt existente anterior tulburarii sau deposedarii.

Actiunile posesorii se deosebesc de actiunile petitorii deoarece prin ele se apara o stare de fapt, posesia, fara a se pune in discutie careia dintre partile din proces ii apartine dreptul de proprietate sau alt drept real asupra celui bun. De aceea, sub aspectul posibilitatilor de dovada, actiunile posesorii prezinta avantaje indiscutabile fata de actiunile petitorii. Astfel, posesia, fiind o stare de fapt, este foarte usor de dovedit prin orice mijloc de proba. Dimpotriva, in cazul actiunilor petitorii, trebuie sa fie dovedita o stare de drept, proba care, asa cum vom vedea, este foarte dificila iar, uneori, aproape imposibila.

Dupa cum s-a aratat, actiunea posesorie isi are justificarea, in primul rand, in faptul ca, de cele mai multe ori, posesia corespunde unei stari de drept^[2]. Aparand posesia ca stare de fapt, in ultima instanta, se apara insusi dreptul de proprietate sau alt drept real asupra bunului. De asemenea, apararea posesiei impotriva oricarei tulburari, chiar din partea adevaratului proprietar, se justifica si prin aceea ca intr-o ordine juridica ca a noastra nici unei persoane nu-i este permis, indiferent de motive, sa-si faca dreptate singura . Pentru aceasta ea trebuie sa solicite concursul organelor de stat competente.

Actiunile posesorii sunt actiuni reale deoarece pot fi introduse impotriva oricarei persoane care, prin faptele sale, tulbura exercitarea pasnica a posesiei sau l-a deposedat pe posesor de bunul sau^[4]. De asemenea, actiunile posesorii sunt actiuni imobiliare. Prin urmare, ele pot fi exercitate numai pentru apararea posesiei asupra imobilelor. In materia mobiliara, potrivit art.1909 C.civ., posesia de buna-credinta echivaland cu titlul de proprietate, posesorul este intotdeauna si proprietarul bunului mobil. Se spune ca posesoriul se confunda cu petitoriul. Astfel ca pentru apararea dreptului de proprietate vor putea fi utilizate numai actiunile petitorii, indeosebi actiunea in revendicare.

Actiunile posesorii sunt reglementate in art.674-676 din Codul de procedura civila. Aceste texte reglementeaza doua actiuni posesorii: actiunea posesorie generala, denumita in complangere, si actiunea posesorie speciala sau in reintegrare (reintegranda)^[5].

A. Actiunea posesorie generala sau in complangere Actiunea posesorie generala poate fi denumita de drept comun, deoarece este folosita pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei, cu exceptia cazului cand posesorul este deposedat prin violenta.

Tulburarile in posesie pot fi de fapt sau de drept. Tulburarea de fapt consta in orice act material prin care se incalca posesia bunului, cum ar fi actele de trecere pe terenul vecinului, fara a avea in acest sens un drept de servitute. Tulburarea de drept consta intr-un act judiciar sau extrajudiciar prin care o persoana are o pretentie contrara posesiei unei alte persoane, cum ar fi somatia pe care o terta persoana o trimite unui chirias caruia ii pune in vedere sa-i plateasca lui chiria, deoarece el este proprietarul bunului inchiriat si nu inchirietorul.

Art.674 C.pr.civ. prevede ca pentru exercitarea actiunii posesorii generale trebuie sa fie intrunite trei conditii:

a) sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;

b) reclamantul sa probeze ca a posedat bunul cel putin un an, inainte de data tulburarii sau deposedarii;

c) posesia reclamantului sa fie utila, adica neviciata^[6].

B. Actiunea posesorie speciala sau in reintegrare Actiunea posesorie speciala poate fi utilizata pentru apararea posesiei numai atunci cand tulburarea sau deposedarea are loc prin violenta.

Prin violenta se intelege orice fapta contrara ordinei de drept ce implica rezistenta din partea adversarului si care tinde la deposedarea posesorului^[7]. In general, faptele care justifica introducerea actiunii in reintegrare, intalnite in practica judiciara, pot fi impartite in trei categorii : acte de ocupare a unui imobil fara permisiunea posesorului; acte de obstructie, prin care o persoana il impiedica pe posesor sa stapaneasca imobilul (asezarea unei bariere sau ridicarea unui zid ori a unui gard in calea posesorului); acte de distrugere, cum ar fi: daramarea unui zid despartitor, distrugerea recoltei aflata pe terenul posesorului etc.

Avand in vedere scopul si caracterul sau extraordinar, de urgenta, pentru exercitarea actiunii posesorii speciale, art.674 alin.2 C.pr.civ. prevede necesitatea existentei unei singure conditii; sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.

Cine poate exercita actiunile posesorii? In primul rand, actiunile posesorii se exercita de catre posesorul unui bun imobil. Ele pot fi introduse, de regula, si de catre detentorii precari. Astfel, art.676 C.pr.civ. prevede: 'Cererile posesorii pot fi facute si de cel care detine lucrul in interesul sau propriu, in temeiul unui contract incheiat cu posesorul, afara numai daca tulburatorul este cel pentru care el detine'^[9].

Am aratat deja ca actiunile posesorii prezinta avantaje, sub aspect probatoriu, fata de actiunile petitorii. Iata de ce in practica, actiunile posesorii sunt utilizate si de catre proprietar, precum si de catre titularii celorlalte drepturi reale, in locul actiunii in revendicare. Aceasta cu atat mai mult in situatia cand actiunea posesorie a fost respinsa, proprietarul sau titularul unui alt drept real poate introduce o actiune petitorie, de regula, in revendicare. Si este asa deoarece actiunea posesorie avand o cauza total deosebita, in raport de actiunea petitorie, posesoriul nu are autoritate de lucru judecat asupra petitoriului^[10].

In ceea ce priveste exercitiul actiunilor posesorii intre coproprietari, practica judiciara a statuat ca este admisibila actiunea posesorie introdusa de un mostenitor care stapaneste in mod exclusiv o parte din bunurile succesorale si este tulburat in posesia sa de catre alt comostenitor^[11]. In schimb, atunci cand un comostenitor exercita posesia, atat pentru sine, cat si pentru ceilalti comostenitori, comportandu-se ca un coposesor, el nu poate exercita actiunile posesorii impotriva altui comostenitor .