Statul unitar complex - uniunea incorporata si regionalismul

Statul unitar complex este statul care, fara a pierde unitatea sa de structura prezinta ,in acelasi timp, mari diversitati locale administrative, de legislatie, chiar de jurisdictie, datorita carora in interiorul sau sunt pastrate enclave istorice avand particularitati de dezvoltare politica sociala, economica si juridica. Intre autoritatea centrala si particularitatile locale se pastreaza un echilibru care asigura functionalitatea conducerii _____ _______ ______ ____________

Charles Cadoux, op. cit. p. 105-106

sociale. In practica sunt considerate state unitare complexe 'uniunea incorporata' si regionalismul'.

Uniunea incorporata este un stat caracterizat prin unitatea puterii centrale in interiorul careia exista o diversitate de legislatii, corespunzand unei diversitati de

populatii si teritorii 'incorporate' statului. In aceasta situatie exista un singur parlament dar acesta voteaza legi deosebite pentru populatii distincte si regiuni distincte.

Astfel Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este un stat unitar (o uniune incorporata) in care regimul legislativ nu este uniform pentru toate regiunile (Anglia, Tara Galilor, Scotia, Irlanda de Nord).

La baza formarii uniunilor incorporate se afla factorii istorici. In cazul Marii Britanii, cucerirea de teritorii si incorporarea lor de catre Coroana Statului englez nu a eliminat particularitatile populatiilor cucerite (Tara Galilor in 1536, Scotia 1707, Irlanda 1800-1921). Dupa prabusirea sistemului colonial, unele teritorii au ramas sub autoritatea metropolei. Statul francez, de pilda, incorporeaza unele teritorii sau departamente situate 'peste mari'. Astfel, potrivit art. 74 din Constitutia Frantei, teritoriile de peste mari ale Republicii au o organizare particulara, corespunzatoare propriilor interese in ansamblul intereselor Republicii Franceze. Aceasta organizare este definita si modificata prin lege dupa consultarea adunarilor teritoriale interesate.

Regionalismul exprima o situatie geografica, politica, administrativa, lingvistica, spirituala, cu radacini istorice in dezvoltarea unui stat unitar datorita careia acesta opteaza pentru impletirea atributelor suverane ale conducerii centralizate cu atribuirea unei autonomii de regula, larga, unor colectivitati regionale¹⁾. Adeptii regionalismului au invocat incapacitatea structurilor politico-administrative centrale de a oferi solutii viabile si eficiente cererii unor forte sociale de participare la guvernare, lipsa vointei politice a autoritatilor centrale de a raspunde necesitatii de redistribuire a puterii in favoarea unitatilor administrative locale²⁾. Adversarii regionalismului au sustinut ca acesta ameninta insasi unitatea statului si ca este un factor de dezmembrare a acestuia.

Practica a demonstrat ca regionalismul fara realismul politic al factorilor de guvernare risca sa ridice probleme nu si sa le rezolve.

Regionalismul presupune impletirea in acelasi cadru geografic, a unor interese generale cu particularitatile etnice lingvistice, traditii si interese locale care pot fi insa si multietnice.

Regionalismul devine politic, atunci cand competentele regiunii depasesc pe cele ale unei simple circumscriptii administrative care beneficiaza de autonomie locala, respectiv intr-un cadru constitutional detine puterea de a se autoguverna.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Jay M. Shafritz. Dictionary of American Government and Politics, Dorsey Press, Chicago, 1988, p. 131

Cristian Ionescu. Drept constitutional si Institutii Politice. Vol.I, Ed.Lumina Lex Bucuresti , p.114

Caracterul pactului social poate sa difere, dupa cum ne situam pe pozitiile unei guvernari absolutiste  sau dimpotriva, a unei guvernari democratice.

Prof. Tudor Dragan precum si prof. Ion Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurii social-economice cat si cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza material drepturile fundamentale, cetatenesti si stabileste datoriile corespunzatoare acestor drepturi.

Criticand aceasta definitie, prof. Ioan Muraru arata ca metoda enumerarii principalelor domenii pe care le reglementeaza Constitutia, in definirea acesteia este dificila atunci cand vom defini unele constitutii carora le lipsesc unele elemente enumerate. De aceea, intr-o definitie este necesar sa se puna accent pe elementele calitative care sa fie caracteristice tuturor tipurilor de constitutie, sa evidentieze clar locul sau in sistemul de drept si in subsistemul dreptului constitutional. Astfel, prof. Ioan Muraru defineste Constitutia ca fiind legea fundamentala a unui stat constituita din norme juridice, investita cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii politice a poporului.

Ne permitem sa completam ca la aceasta definitie ar trebui adaugat faptul ca in Constitutie nu este urmarit numai interesul general motiv al puterii politice a poporului, ci si interesul individual, respectiv drepturile si libertatile omului. Chiar forma de organizare a poporului vizeaza realizarea interesului individual , incepand cu ceea ce este general pentru toti.

De aceea, credem ca o definitie a Constitutiei ar fi: legea fundamentala a unui stat investita cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale, esentiale pentru instaurarea, mentinerea, exercitarea puterii politice a poporului, precum si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

I.B. Trasaturile constitutiei. Consideram ca trasaturile Constitutiei actuale

Este adevarat ca regionalismul politic poate tinde spre federalism. In Franta si Italia s-a considerat ca regionalismul incurajeaza fortele centrifuge interesate in

Paul Negulescu. Tratat de drept administrativ, Vol. I, Bucuresti, 1934, p. 611-612

Romaniei, stat unitar national, i s-a impus un gen de regionalism consfintit in Constitutia din 1952, care a durat pana in anul 1968.

independenta regiunilor sau federalizarea statului. Potrivit lui Charles Cadoux, regionalismul politic presupune atat autonomie administrativa, cat si autonomie politica, exceptand autonomia legislativa judecatoreasca si militara.

Unele state au introdus in legislatia lor regionalismul politic:

-Italia prin Constitutia din anul 1947, a statuat regionalismul politic pentru Sicilia care are propriile institutii de guvernare, dar care functioneaza conform Constitutiei Italiei.

-In Belgia exista asa-zisul 'regionalism variabil', respectiv din punct de vedere teritorial 'regiunea Wallaria, regiunea Flamanda si regiunea Bruxelles'; din punct de vedere lingvistic sunt patru regiuni: de limba franceza; de limba germana; bilingva si de limba neerlandeza; din punct de vedere cultural exista trei regiuni: franceza, germana, neerlandeza si flamanda.

Toate cele trei categorii de regionalism: politic, lingvistic si cultural sunt prevazute in Constitutie, limitele geografice intre ele neputand sa fie modificate decat printr-o lege adoptata cu o majoritate speciala¹⁾.