Drept
Publicitatea imobiliara - obiectivele publicitatii imobiliare§ 1. Notiunea si obiectivele publicitatii imobiliare. Sistemele de publicitate imobiliara 1. Notiune. Publicitatea imobiliara desemneaza totalitatea mijloacelor juridice prevazute de lege prin care se evidentiaza situatia materiala si juridica a imobilelor, in mod public, pentru a ocroti securitatea statica si securitatea dinamica a circuitului civil referitor la asemenea bunuri. Prin 'securitate statica' se intelege ocrotirea drepturilor existente in prezent asupra unui bun, iar prin 'securitate dinamica' se intelege ocrotirea drepturilor ce se vor dobandi in viitor, in conformitate cu legea, asupra acelui bun[1]. 2. Obiectivele publicitatii imobiliare. Prin organizarea publicitatii imobiliare se urmaresc urmatoarele obiective sau scopuri[2]: a) de a da o cat mai mare siguranta drepturilor reale existente, precum si transmisiunilor imobiliare prin aducerea situatiei juridice a acestor bunuri la cunostinta tertilor interesati; b) de a constitui o evidenta clara si cuprinzatoare a tuturor bunurilor imobile in scopul utilizarii si exploatarii lor cat mai eficiente, in acord cu legea si interesele intregii societati; c) de a permite organelor competente ale statului sa exercite un control riguros si permanent referitor la schimbarile care se produc in situatia materiala (imparteli, schimbari de destinatie, transformari, adaugiri etc.) si in situatia juridica a imobilelor (transmisiuni, grevari). 3. Sistemele de publicitate imobiliara . Datorita condi-tiilor istorice in care a avut loc formarea, precum si evolutia statului national roman, pe teritoriul tarii noastre au existat urmatoarele sisteme de publicitate imobiliara: a) sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni reglementat de Codul civil si Codul de procedura civila, aplicabil in marea majoritate a localitatilor din vechea tara (Romania inainte de 1918); b) sistemul cartilor funciare, reglementat de Legea nr.115/1938 si Decretul nr.241/1947, care se aplica in Transilvania, Banat si Bucovina; c) sistemul intermediar al cartilor de publicitate funciara, reglementat de Decretul nr.242/1947 si de unele dispozitii ale Legii nr.115/1938. El se aplica intr-un numar redus de localitati din fostul judet Ilfov si in Bucuresti. Mai adaugam ca prin Decretul nr.163 din 14 martie 1946 sau reglementat asa-numitele carti de evidenta funciara. Ele au fost infiintate cu scopul de a inlocui cartile funciare distruse, sustrase sau pierdute, pentru unele localitati din Transilvania, in timpul si din cauza razboiului. Cartile de evidenta funciara se inchid pe masura ce se intocmesc noi carti funciare sau se gasesc cartile funciare originare. Ele reprezinta tot un sistem de publicitate intermediara, asemanator 'cartilor de publicitate funciara'[4]. Mentionam ca prin Legea nr.7/1996 s-a dat o noua reglementare cartilor funciare, ca sistem unitar de publicitate imobiliara pe intreaga tara. Analiza acestor reglementari o vom realiza la sfarsitul prezentului capitol. A se vedea I. Albu, Curs de drept funciar, Litografia si Tipografia Invatamantului, Bucuresti, 1957, p.342.
|