Organizarea si functionarea autoritatii- institutiile fundamenntale ale statului

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA AUTORITATII- INSTITUTIILE FUNDAMENNTALE ALE STATULUI

PRESEDINTELE ROMANIEI: este unul din cei doi sefi ai executivului.

Alaturi de Guvern, este sef al statului, forma de guvernamant in Romania fiind republica.. Este reprezentant al statului si garantal independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Totodata vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatii statului, exercitand functia de mediere intre puterile statului si societate, Romania fiind o republica semiprezidentiala atenuata sau parlamentizata, isi alege in mod direct presedintele prin vot universal, egal, direct, secret si liber, exprimat prin scrutin majoritar uninominal organizat in doua tururi, constitutia limitand in doua mandate (ce pot fi si succesive), exercitarea acestei functii de catre o persoana.

Anterior, mandatul presedintelui era de 4 ani, dar prin legea de revizuire din 2003, mandatul s-a marit la 5 ani, ratiunea fiind sa nu coincida cu mandatul Parlamentului. Constitutia impune pentru Presedinte o neutralitate politica absoluta, interzicandu-i sa faca parte dintr-un partid politic, precum si o incompatibilitate absoluta, fiind singura demnitate in stat ce nu poate fi cumulata cu alte functii sau demnitati.

Atributiile Presedintelui Romaniei

I. Atributii in raporturile cu Parlamentul

1.- adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. Mesajul este un act politic, Presedintele avand libertatea sa aleaga ce problema va face obiectul mesajului, cu conditia sa sa poata fi calificata cum impune Constitutia, o problema politica principala a natiunii. Tot el va alege si modul in care va transmite mesajul, prezentandu-l el insusi, trimitand un consilier sau transmitand un mesaj public prin media.

2.- dizolvarea Parlamentului de catre Presedinte, care nu se poate realiza decat daca Parlamentul nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului intr-un interval de 60 de zile si daca in acest interval a respins cel putin 2 solicitari de investitori. Presedintele este obligat sa consulte in prealabil presedintii celor 2 camere si interzice dizolvarea Parlamentului in ultimele 2 luni de mandat prezidential, in stare de razboi, asediu sau urgenta, iar in timpul unui an, Parlamentul se poate dizolva o singura data.

3. –promulgarea legii de catre Presedinte, care este un drept ancestral al oricarui sef de stat, indiferent de forma de guvernamant, de a investi legea cu forma juridica obligatorie. Dreptul de a promulga legea ii corespunde oricarui stat, dreptului de a se opune promulgarii existand mijloace specifice. In Romania, Presedintele se poate opune promulgarii, fie solicitand Parlamentului sa reexamineze legea pentru motive de neoportunitate politica, fie sesizand Curtea Constitutionala, cand crede ca legea prezinta vicii de constitutionalitate. In situatii normale promulgarea se face in cel mult 20 de zile de la primirea legii spre promulgare, iar cand s-a cerut reexaminarea sau verificarea constitutionalitatii ei, promulgarea se face in cel mult 10 zile.

II. Atributii in raporturile cu Guvernul

1.Consultarea Guvernului de catre Presedinte cu privire la problemele urgente si

de importanta deosebita. Operatiunea consultarii semnifica solicitarea unui punct de vedere din partea altei autoritati care trebuie facuta obligatoriu, dar care nu obliga pe cel care a solicitat-o la respectarea punctului de vedere exprimat. Aceasta nu inseamna ca ea este lipsita de orice relevanta, ca cel ce a solicitat-o o poate ignora, pentru ca prin consultare se urmareste sa se ia cea mai buna decizie, respectand rolul si si semnificatia fiecarei autoritati in stat.

2. Participarea Presedintelui la sedintele de guvern. Constitutia ii recunoaste

dreptul sa poata lua parte la sedintele de guvern, insa nu oricand, ci numai atunci cand se dezbat probleme de interes national, privind politica externa, apararea tarii si asigurarea ordinii publice, sau atunci cand ii solicita primul-ministru. Presedintele prezideaza sedintele la care participa, care sunt si raman ale Guvernului, actele adoptate in cadrul lor fiind semnate numai de primul-ministru si ministru care are sarcina punerii lor in aplicare.

3.Implicarea Presedintelui in procedura de investitura a Guvernului prin

desemnarea candidatului la functia de prim-ministru si prin numirea Guvernului in baza votului de incredere acordat de Parlament.

4. Implicarea Presedintelui in procedura de remaniere guvernamentala, astfel

unii membrii ai guvernului, la propunerea primului ministru, sau in caz de vacantare a postului, pot fi revocati si numiti in functie de catre Presedinte. In astfel de situatii nu este nevoie de votul Parlamentului. Votul este necesar insa daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului.

III. Atributii in raporturile cu poporul- Presedintele poata sa ceara poporului, dupa consultarea Parlamentului, sa-si exprime prin referendum vointa cu privire la problemele de interes national.

IV. Atributii in raporturile cu puterea judecatoreasca- Presedintele este cel ce numeste(vezi art.134 din Constitutie):

1.- judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari, la propunerea Consiliului General al Magistratilor.

2.- judecatorii numiti de Presedintele Romaniei devin inamovibili, inamovibilitatea fiind o forma de protectie a statutului de judecator, in baza careia acesta nu poate fi transferat, mutat in alta localitate si nici macar promovat fara acordul lui si nu poate sa-si inceteze mandatul sau sa fie sanctionat decat in formele prevazute de lege.

3.-Presedintele acorda gratierea individuala, acordarea gratierii colective fiind atributul Parlamentului, potrivit art.73 alin.3 litera „i”, care prevede ca prin lege organica se reglementeaza acordarea gratierii colective.

V. Atributii ca sef al executivului-in aceasta calitate Presedintele exercita atributii in domeniul politicii externe, al apararii, in situatii exceptionale de implicare in constituire a unor autoritati ale statului.

a)- Atributii in domeniul politicii externe:

1. incheie tratate internationale care au fost in prealabil negociate de Guvern si

le transmite Parlamentului spre ratificare in termen rezonabil.

2. Presedintele acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei

in alte state, la propunerea Guvernului.

3. Aproba infiintarea, desfiintarea si schimbarea rangului misiunilor

diplomatice ale Romaniei in alte state.

Referat: Efectele contractului de vanzare-cumparare Referat: Efectele contractului de inchiriere

4. Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa Presedintele Romaniei.

b)- Atributii in domeniul apararii- in calitate de comandant al fortelor armate, Presedintele indeplineste mai multe atributii:

1.- Poate declara mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate, cu conditia sa obtina aprobarea prealabila a Parlamentului. Numai in cazuri exceptionale el poate lua o decizie fara aprobarea prealabila, dar este obligat sa supuna ulterior hotararea de mobilizare aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare.

2.- Ia masuri de respingere a agresiunii in caz de agresiune armata impotriva tarii si de a aduce neantarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj. Daca Parlamentul nu este in sesiune, el se convoaca in 24 de ore si functioneaza pe toata perioada celor 2 stari (de mobilizare sau de agresiune).

c)- Atributii in situatii exceptionale- Presedintele instituie starea de asediu sau urgenta pe intreaga tara sau pe unele zone si solicita Parlamentului sa incuviinteze masura in cel mult 5 zile de cand a fost luata. Daca Parlamentul este in vacanta, se convoaca de drept in cel mult 48 de ore si functioneaza pe toata durata starii.

d)- Alte atributii-

numeste in diferite forte publice, in conditiile legii, contribuind astfel la formarea unor autoritati in stat (ex: Curtea Constitutionala este formata din 9 membrii, din care 3 numiti de Presedinte, 3 de Senat si 3 de Camera Deputatilor)

confera decoratii si titluri de onoare

acorda unele grade militare, respectiv de: maresal, general sau amiral

Actele Presedintelui

Potrivit art.100 din Constitutie, in exercitarea atributiilor sale Presedintele emite decrete ce se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, in caz contrar intervenind cea mai drastica sanctiune: inexistenta actului. Unele dintre decretele Presedintelui, respectiv cele din domeniul politicii externe, apararii nationale, instituirii de masuri exceptionale, cele prin care se acorda grade militare sau se confera titluri de onoare, se contrasemneaza de Primul-ministru. Pe langa decrete, Presedintele isi mai concretizeaza activitatea prin acte politice cum ar fi: mesaje, declaratii politice sau diferite faptesau operatiuni administrative, cum ar fi: participari la diferite evenimente internationale, consultari etc.

Raspunderea Presedintelui

Constitutia reglementeaza 2 forme de raspundere a Presedintelui, respectiv:

1. raspunderea politica sau administrativ disciplinara cara consta in suspendarea din functie de catre Parlament a Presedintelui, cand acesta savarseste fapte grave care incalca prevederile Constitutiei, dupa urmatoarea procedura:

a)     –initierea suspendarii se face de cel putin 1/3 din numarul total al parlamentarilor

b)     – propunerea se comunica de indata Presedintelui, care poate da explicatii cu privire la faptele care i se imputa ( nu este obligat sa faca acest lucru)

c)     – propunerea se comunica la Curtea Constitutionala, care da un aviz consultativ si care inseamna ca e obligatoriu sa fie consultat, dar nu si respectat.

d)     – propunerea se dezbate si se aproba cu votul majoritatii parlamentarilor reuniti in sedinta comuna, iar in cazul in care s-a votat, in 30 de zile se organizeaza Referendum in vederea demiterii Presedintelui. Daca Presedintele este demis, in 3 luni Guvernul organizeaza alegeri pentru un nou Presedinte.

2. raspunderea penala a Presedintelui- consta in punerea sub acuzare de catre Parlament, atunci cand Presedintele savarseste fapte de inalta tradare, care este o fapta complexa cu caracter juridic si politic in egala masura, care nu se confunda cu infractiunea de tradare prevazuta de Codul Penal. Procedura presupune atat o faza politica cat si juridica, astfel:

A.    faza politica

a)     formularea propunerii de punere sub acuzare de catre majoritatea parlamentarilor

b)     propunerea se aduce neantarziat la cunostinta Presedintelui, care poate da explicatii cu privire la faptele care i se imputa.

c)     propunerea se dezbate in cele 2 camere si se aproba cu votul a 2/3 din numarul total al parlamentarilor.

La ambele forme de raspundere, in regulamentul comun al camerelor se prevede formarea unor comisii de ancheta, care intocmesc un raport pe care il supun aprobarii Parlamentului.

B.     faza juridica- este declansata de aprobarea punerii sub acuzare si

sesizarea Parchetului General de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care dupa anchetarea situatiei decide sau nu trimiterea in judecata la Inalta Curte de Casatie si Justitie a Presedintelui. Aceasta judeca in fond prin sectia penala, iar in recurs prin sectiile unite ale curtii (civila, comerciala), putand hotara fie ca Presedintele e vinovat si il condamna, fie ca e nevinovat si il achita. De la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, Presedintele este demis, iar de la data punerii sub acuzare si pana la data demiterii sale, este suspendat de drept. Demiterea Presedintelui intervenita, fie in cazul Referendumului la suspendarea din functie, fie in cazul condamnarii, atrage vacantarea functiei, interventia interimatului functiei de presedinte fiind exercitat in succesiune de Presedintele Senatului sau al camerei Deputatilor si organizarea de noi alegeri in termen de 3 luni.

GUVERNUL ROMANIEI – Este al doilea sef al executivului, el indeplinind un dublu rol:

a)     politic- asigura realizarea politicii interne si externe a tarii

b)     administrativ- exercita conducerea generala a Administratiei Publice.

Ambele roluri le indeplineste conform contractului acceptat de Parlament. In exercitarea acestor roluri, Guvernul are obligatia constitutionala sa coopereze cu organismele social interesate, respectiv cu sindicate, patronate, organizatii nonguvernamentale, partidele politice, biserica si alte organisme nonguvernamentale.

Structura Guvernului

Este alcatuit din Primul-ministru, care este seful Guvernului, ministrii si alti membrii stabiliti prin lege organica, in prezent Lg. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor ( ministrii insarcinati cu diferite atributii, cum ar fi coordonarea Secretariatului General al Guvernului), legea a prevazut si functia de ministru de stat evocata si prin sintagma: Prim-ministrul care nu are acoperire constitutionala, pentru ca structura Guvernului nu are o ierarhie a membrilor sai, iar prin legea organica pot fi adaugati membrii ai Guvernului care au acelasi statut ca unul inferior celor prevazuti de Constitutie, in nici un caz superior acestora, Constitutia fiind legea suprema in stat.

Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, insa are obligatia constitutionala de a respecta atributiile care revin fiecaruia, in acest fel urmarindu-se sa se elimine riscul unui Prim-ministru autocratic (autoritar), care sa instituie o activitate in care sa fie incalcat principiul si competentele fiecarui minister in parte. Daca Guvernul este un organ central cu competenta materiala generala, fiecare minister este un organ central de competenta materiala de specialitate, iar realizarea competentei generale reprezinta armonizarea competentelor specifice fiecarui minister si ministru.

Spre deosebire de ceilalti membrii ai Guvernului, care pot fi revocati din functie de catre Presedinte, Primul-ministru nu poate fi revocat din functie de catre acesta, deoarece mandatul Guvernului nu este legat de mandatul Primului-ministru. Mandatul Guvernului se exercita de la data depunerii juramantului, pana la data validarii alegerilor parlamentare generale (aceasta este regula). Inainte de validarea alegerilor, mandatul Guvernului poate sa inceteze ca urmare a retragerii increderii Parlamentului in Guvern, sau atunci cand primului-ministru i-a incetat functia ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a interventiei unei stari de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte situatii prevazute de lege.

Mandatul Premierului si implicit al Guvernului mai poate inceta si cand Primul-ministru se afla in imposibilitate de a-si exercita mandatul mai mult de 45 zile.

Interimatul pentru functia de membru al Guvernului,dar si de premier, atrage imposibilitatea obiectiva a exercitarii atributiilor mai mult de 45 zile, dupa care intervine incetarea functiei respective.

Guvernul al carui mandat a incetat, indiferent din ce motive, indeplineste numai actele necesare administrarii treburilor publice, pana la validarea alegerilor si depunerea juramantului de Guvernul nou ales.

Statutul de membru al Guvernului este incompatibil cu exercitarea altei functii publice de autoritate, cu exceptia celui de deputat sau senator. Deasemenea calitatea de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea unei functii de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial. Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica, in prezent fiind vorba de Lg.161/2003 privind asigurarea transparentei in exercitarea functiei publice, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Investirea guvernului

Din coroborarea art.85 si 103 din Constitutie, rezulta ca procedura constitutionala de formare a guvernului parcurge etapele:

1. Desemnarea de catre presedinte a candidatului la functia de prim-ministru. Precizam ca presedintele nu desemneaza prim-ministrul, ci candidatul la aceasta functie, cel care va decide cine va fi primul-ministru si guvernul in ansamblul sau fiind parlamentul, prin votul de incredere. In vederea desemnarii candidatului, presedintele are obligatia constitutionala sa se consulte cu partidul care are majoritatea absoluta in parlament, iar in cazul in care nu exista majoritate, cu toate partidele reprezentative in parlament.

2.          Alcatuirea programului guvernamental si a echipei . Candidatul desemnat are la dispozitie un interval de 10 zile in care sa alcatuiasca programul, echipa cu care sa se prezinte in parlament pentru derularea procedurilor de investire a guvernului. Membrii guvernului se prezinta in fata comisiilor reunite ale parlamentului, care adopta un aviz in vederea numirilor in functie. Programul se dezbate in sedinta comuna a celor 2 camere ale parlamentului.

3.          Acordarea votului de incredere de parlament – prin votul majoritatii parlamentarilor.

4. Numirea guvernului si depunerea juramantului de credinta.

Presedintele este cel care numeste guvernul, pe baza votului de incredere care a fost dat de parlament. Interpretarea textului constitutional este aceea ca presedintele nu poate numi decat acel guvern caruia parlamentul i-a dat votul de incredere, neputand face nici o schimbare in componenta echipei. Eventualitatea refuzului presedintelui de a numi pe unii membri ai guvernului vizeaza numai procedura de remaniere guvernamentala cand presedintele la propunerea primului-ministru, numeste si revoca pe unii membrii ai guvernului.

Parlamentul da votul de incredere asupra programului de guvernare si a intregii echipe guvernamentale. Membrii guvernului, in frunte cu primul-ministru depun juramantul de credinta individual, in fata presedintelui, acelasi juramant pe care il depune si presedintele in fata parlamentului si este prevazut de art.82 din Constitutie.

De la data depunerii juramatului incepe sa curga mandatul guvernului in ansamblul sau, cat si a fiecarui membru in parte, mandat care dureaza pana la data validarii alegerilor parlamentare generale. De la aceasta data, guvernului care i-a incetat mandatul va indeplini numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice.

Raspunderea membrilor guvernului, actele guvernului,

controlul activitatii guvernului

Constitutia reglementeaza prin art.102, doua tipuri de raspundere aplicabila membrilor guvernului:

a)     una politica- guvernul raspunde politic exclusiv in fata parlamentului pentru intreaga activitate, iar fiecare membru al guvernului raspunde solidar cu ceilalti membrii pentru activitatea guvernului si actele sale.

b)     Guvernul si intreaga administratie publica sunt angajate sub un control parlamentar general, raspunderea politica fiind o consecinta a acestui control. El se concretizeaza in diferite modalitati cum ar fi:

1.     controlul prin solicitarea de informatii si documente de catre camerele parlamentului si comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora:

2.     controlul prin intrebari si interpelari care sunt modalitati prin intermediul carora parlamentul se informeaza asupra realitatii unor aspecte din activitatea guvernului, cere explicatii cu privire la anumite situatii si ce intelege guvernul sa faca pentru ale corecta. Interpelarile se pot finaliza printr-o motiune simpla prin care camerele parlamentului sa-si exprime pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii respective.

3.     controlul prin anchete- prin comisiile de anchete efectuate de cele 2 camere in comun, sau special pentru fiecare camera.Ele  se incheie printr-un raport care se da publicitatii, prin care sunt trasate anumite masuri pe care autoritatile administrative si guvernul trebuie sa le intreprinda in viitor.

Controlul prin motiuni de cenzura. Motiunea de cenzura este actul simetric acordarii votului de incredere prin care parlamentul retrage guvernului increderea pe care i-a acordat-o la investire, atunci cand apreciaza ca acesta nu mai este in masura prin activitatea sa, sa-si continue mandatul. Dreptul de a initia motiunea de cenzura apartine unei patrimi din numarul total al parlamentarilor si se aduce neantarziat la cunostinta guvernului (la data depunerii) pentru ca guvernul sa-si poata formula argumentele prin care s-o combata.

Motiunea se dezbate dupa 3 zile de la data la care a fost prezentata in sedinta comuna a celor 2 camere si se adopta cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Adoptarea motiunii semnifica caderea guvernului si declansarea procedurilor de formare a unui nou guvern.

Daca motiunea este respinsa, parlamentarii care au semnat-o nu mai pot initia in aceeasi sesiune o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care guvernul isi angajaza raspunderea potrivit art.114 din Constitutie.

Angajarea raspunderii guvernului

este o institutie noua, introdusa prin constitutie din 1991, insa existenta si in alte state, si ea intervine atunci cand guvernul apreciaza ca nu se mai bucura de deplinatatea increderii din partea parlamentului, si atunci risca asumandu-si si poate sa castige ceea ce daca ar recurge la ar obtine foarte greu.

Angajarea raspunderii guvernului poate sa vizeze:

a)     program de guvernare

b)     declaratie de politica generala

c)     un proiect de lege

Parlamentul poate in termen de 3 zile de la prezentarea de catre guvern a programului proiectului de lege, sa initieze o motiune de cenzura. Daca nu o initiaza sau daca desi a fost initiata, motiunea este respinsa, programul sau declaratia devin obligatorii pentru guvern, iar proiectul de lege se considera adoptat cu amendamentele care au fost acceptate de parlament.

Presedintele Romaniei se comporta obisnuit cu programul adoptat astfel, el putand sa sesizeze fie Curtea Constitutionala, fie sa ceara reexaminarea legii inainte de promulgare.

Actele guvernului

In exercitarea atributiilor sale, potrivit art. 108 alin.1din Constitutie, Guvernul adopta hotarari si ordonante. Hotararile de guvern sunt actele juridice prin intermediul carora acesta isi exercita competenta sa originara, care este de a pune legea in executare, constitutia prevazand ca ele se emit (adopta) pentru organizarea executarii legilor. Ele sunt acte administrative care pot avea caracter normativ sau individual, se semneaza de prim-ministru si contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii lor in executare. Se publica obligatoriu in Monitorul Oficial, in caz contrar intervenind cea mai drastica sanctiune-inexistenta actului respectiv. Se admite o exceptie si anume hotararile cu careacter militar, care se comunica doar institutiilor interesate.

Ordonantele de guvern reprezinta rodul delegarii legislative reglementate de art.115 prin care se realizeaza un transfer de competenta in materie normativa, dinspre parlament, care este unic organ legiuitor al tarii, catre Guvern care este clasicul executiv, existand 2 tipuri de ordonante:

a)     Ordonante simple, obisnuite, adoptate in baza unei legi speciale de abilitare, prin care

Parlamentul imputerniceste Guvernul sa adopte ordonante in domenii care nu tin de legea organica, rezultand ca ele pot fi adoptate numai in materia legilor ordinare.

Legea de abilitare trebuie sa cuprinda domeniul si data pana la care Guvernul poate sa adopte ordonante si fara a fi obligatoriu (insa se practica de regula), poate sa prevada si posibilitatea ca ordonanta respectiva sa fie supusa aprobarii Parlamentului, pana la indeplinirea termenului de abilitare.

b) Ordonante de urgenta –se adopta numai in situatie extraordinara, a caror reglementare nu poate fi amanata, Guvernul avand obligatia sa motiveze urgenta in continutul ordonantei. Daca ordonantele simple se aproba de Parlament numai cand legea de abilitare prevede expres, ordonantele de urgenta se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului, ele neputand intra in vigoare decat dupa ce au fost depuse la Parlament si evident, dupa publicarea in Monitorul Oficial, deoarece nepublicarea atrage aceeasi sanctiune a inexistentei. Constitutia consacra anumite restrictii pentru ordonantele de urgenta, in sensul ca ele nu pot reglementa anumite materii prevazute expres de constitutie.

Ca si hotararile, ele se supun semnarii, contrasemnarii si publicarii in Monitorul Oficial, fara nici o exceptie.

In calitatea lor de acte cu forta a legii, se supun controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala, insa constitutia prin art.126 alin.6 recunoaste competenta instantelor de contencios administrativ de a solutiona cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii prin ordonante declarate neconstitutionale.