Dreptul roman postclasic

Dreptul roman postclasic

Dreptul roman postclasic acopera secolele III-VI DHr. In aceasta perioada avem mai multe reforme. In continuare vom prezenta situația succesiunii ab intestat și mai ales drepturile soțului supraviețuitor in dreptul Justinian.

Nu toți cei care aveau dreptul abstract de a succede ab intestat veneau, la moartea defunctului, in același timp la succesiune, legea determinand intre ei o anumita ordine numita ordinea la succesiune in concreto(ordo succedendi). In succesiunea rudelor, aceasta ordine se bazeaza mai puțin pe proximitatea gradului de rudenie cu defunctul ci mai mult descendența, ascendența și rude colaterale. Pentru a ințelege mai ușor am imparțit rudele in 4 clase de moștenitori.

i) In prima clasa de moștenitori intra descendenții defunctului, fara a face distincție de grad, toți descendenții care nu au in linie dreapta, intre ei și defunct, alți descendenți intermediari in viața;

ii) In cea dea doua clasa intra ascendenții mai apropiați in grad, frații și surorile defunctului, și copii fraților și surorilor defunctului predecedați;

iii) In cea de a treia categorie intra frații si surorile unilaterali ai defunctului și copii acestora in cazul in care frații și surorile au murit inainte;

iv) In cea de a a patra categorie intra colateralii cei mai apropiați in grad, care nu se afla nici in a doua nici in a treia clasa de moștenitori.

Soțul supraviețuitor poate veni la moștenire in una din situațiile urmatoare:

a) Daca soțul decedat nu a lasat rude succesibile, soțul supraviețuitor, barbat sau femeie, succed, mai ales in dreptul nou in baza edictului pretorului  unde vir et uxor;

b) Daca soțul decedat a fost bogat, și a lasat o vaduva saraca, aceasta primește, impreuna cu rudele defunctului, oricare ar fi acestea, o parte din bunuri, care nu ii pot fi luate prin nici o dispoziție. Partea vaduvei este o parte barbateasca, atunci cand vine la succesiune cu mai mult de 3 descendenți rezultați fie dintr-o casatorie anterioara, fie din casatoria sa, in toate celelalte cazuri, fie ca vine in concurs cu mai puțin de 3 descendenți fie ca vine cu alte rude ale soțului, primește un sfert din bunuri(quartam partent bonorum), dar niciodata mai mult. Primește tot timpul bunurile in plina proprietate, cu libertatea de a dispune de ele, mai puțin in cazul in care are copii rezultați din casatoria sa cu defunctul, in acest caz primește doar uzufructul, avand obligația de a conserva bunul pentru copii.[2]

Putem observa ca mijloacele de protecție juridica a soțului supraviețuitor din aceasta epoca sunt asemanatoare cu cele din zilele noastre. Este adevarat ca in zilele noastre, protecția soțului supraviețuitor este mult mai ridicata, dar pana la inceputul secolului XX, soțul supraviețuitor venea la moștenire doar dupa rude de un grad destul de indepartat. Putem spune ca evoluția din aceasta perioada pana in prezent este mult mai puțin sesizabila decat cea care a fost pe parcursul perioadei acoperite de sintagma drept roman.