Abtinerea si refuzarea

Abtinerea si refuzarea

Sunt doua institutii procesuale care se afla intr-o legatura indisolubila ,obtinerea nu este altceva decat o autorecuzare a judecatorului. De aceea ele se intemeiaza pe aceleasi motive si au aceeasi procedura de realizare.

Prin recurere se intelege posibilitatea conferita de lege partilor pt a solicita,in cazurile expres determinate de lege,indepartarea unuia sau a mai multor judecatori la solutionarea unei cauze civile.

Abtiunea constitue o obligatie a judecatorului care cunoaste ca exista un motiv de recuzare impotriva sa,de a se retrage de la judecarea cauzei respective.Asadar deosebirea dintre cele doua institutii consta in faptul ca in timp ce recurerea emana de la partile din proces,fiind un drept al acestora,obtinerea constitue o indatorire a judecatorului.

Recurerea si obtinerea functioneaza doar in cazul in care judecatorul se afla in una dintre urmatoarele situatii :

cand el, sotul sau, ascendenti ori descendenti lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusive, cu vreuna din parti;

cand este sot,ruda sau afin in linie directa sau in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia dintre aceste persoane ;

cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia dintre parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii ;

daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator ;

daca este tutore sau curatoe al uneia dintre parti ;

daca si-a supus parerea cu privire la pricina ce se judeca ;

daca intre aceleasi persoane si una dintre parti a fost o judecata penala in timp de 5 anii inaintea recuzarii ;

daca a primit de la una dintre parti darurisau fagaduieli de daruri ori astfel de indatoriri ;

daca este vrajmasie intre el,sotul sau una dintre rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una dintre parti , sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.

In literatura de specialitate s-a incercat gruparea motivelor prevazute de art. 27 C.proc.civ. din ratiuni mai nulte didactice decat stiintifica. Toate motivele de recuzare se intemeiaza pe o prezumtie de partialitate a judecatorului in solutionarea unei cauze civile concrete. Daca este sa incercamo atare sintetizare constatam ca marea majoritate a motivelor de recuzare se intemeiaza pe relatiile de rudenie sau afinitate care exista intre judecator si una din persoanele indicate in art.27 C.proc.civ.

O a doua grupa se refera la interesul pe care-l poate avea judecatorul, sotul, ascendentii sau descendenti acestuia la solutionarea cauzei.Interesul judecatorului poate fi atat de natura materiala , cat si morala.

O a treia grupa de motive se refera la existenta unor raporturi de dusmanie intre judecator si una dintre parti. Legiuitorul a retinut, sub acest aspect , atfel cum se poate constata ca atat existenta unei judecati penale in ultimii cinci ani inaintea recuzarii, cat si relatiile de vrajmasie ce pot fi determinate de cele mai diverse imprejurari(injurarii, amenintari,agresiuni fizice, formularea unei plangeri penale etc)

Ultima categorie se refera la orgoliul profesional al judecatorului , situatie care se concretizeaza in faptul ca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca. Din chiar modul de formulare al textului _ rezulta fara echivoc ca legiuitorul a avut in vedere exprimarea unei opinii de catre judecator in legatura cu litigiului care formeaza obiectul judecatii. Iar din acest punct de vedere nu reprezinta interes decat daca opinia judecatorului a fost exprimata de acesta inainte sau in cursul judecatii. Acest motiv de recurare nu poate functiona in cazul in care judecatorul a exprimat o perere de principiu, in legetura cu modul de interpretare a unei dispozitii legale, un cadrul unei lucrari ca caracter stiintific.