Raspunderea statului pentru erori judiciare savarsite in procesele civile

Raspunderea  statului pentru erori judiciare savarsite in procesele civile

Vom analiza acum raspunderea civila a statului pentru erori judiciare care pot aparea in alte procese decat cele penale. Aceasta raspundere este reglementata in art. 96 alin. (4) si (5) din Legea nr. 303/2004 care prevede: "Dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a magistratului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara. Nu este indreptatita la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre magistrat." Din aceste dispozitii reies unele conditii specifice acestei raspunderi.

Secțiunea 1

Conditiile raspunderii civile a statului pentru erori judiciare savarsite in procesele civile (art. 96 alin. 4 din Legea nr. 303/2004)

1). Existenta unei erori judiciare determinata de fapta magistratului in cursul procesului

Legea nr. 303/2004, spre deosebire de Codul de procedura penala, nu defineste situatiile care constituie erori judiciare, insa jurisprudentei i-ar putea reveni acest rol.

Definitia traditionala a erorii consta intr-o falsa sau gresita reprezentare a realitatii, ceea ce ar insemna ca ar exista eroare judiciara, in alte procese decat cele penale, ori de cate ori instanta pronunta o hotarare gresita in fond, cele stabilite de instanta fiind contrare realitatii, cu conditia ca acea hotarare definitiva sa fie desfiintata ca urmare a exercitarii cailor de atac stabilite de lege. Insa, o astfel de definitie legala ar fi mult prea generala si ar crea dificultati in aplicare. O interventie legislativa in acest sens ar fi binevenita, constand in determinarea situatiilor ce constituie erori judiciare. De exemplu, legea ar putea face referire la motivele cailor extraordinare enumerate de lege, respectiv, la cele apreciate de legiuitor ca ar putea da nastere la erori judiciare. Astfel, in doctrina s-a apreciat ca dintre motivele de recurs prevazute de Codul de procedura civila, pot constitui erori judiciare urmatoarele: cand hotararea cuprinde motive straine de natura pricinii (art. 304 pct. 7), cand instanta, interpretand gresit actul juridic, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8), cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9). De asemenea, dintre motivele de revizuire care pot da nastere la erori judiciare, le amintim pe urmatoarele: daca un judecator, martor sau expert care a luat parte la judecata a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina (art. 322 pct. 4), daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate (art. 322 pct. 9). Eroarea judiciara trebuie demonstrata in cursul actiunii in pretentii formulata de partea vatamata impotriva statului.

2). Persoana vatamata are dreptul la repararea pagubei in situatiile in care magistratul savarseste in cursul judecatii procesului o fapta penala sau disciplinara, pentru care a fost condamnat sau sanctionat definitiv, daca fapta este de natura sa determine o eroare judiciara

Legea nr. 303/2004 in vigoare prin art. 96 alin. (4) stabileste, drept o conditie suplimentara, ca persoana vatamata are dreptul la repararea pagubei in situatiile in care magistratul savarseste in cursul judecatii procesului o fapta penala sau disciplinara, pentru care a fost condamnat sau sanctionat definitiv, daca fapta este de natura sa determine o eroare judiciara. De aici rezulta ca trebuie indeplinite urmatoarele patru subconditii pentru antrenarea raspunderii statului: existenta unei hotarari judecatoresti de condamnare penala definitiva a judecatorului sau a unei hotarari definitive si irevocabile de sanctionare disciplinara, fapta penala sau disciplinara pentru care a fost condamnat sau sanctionat sa fie comisa in cursul procesului, sa existe legatura de cauzalitate intre fapta magistratului si eroarea judiciara, eroarea judiciara sa aiba drept cauza directa fapta penala sau disciplinara a magistratului.

Textul a fost criticat in doctrina , deoarece se limiteaza raspunderea statului la existenta unei condamnari penale sau a unei sanctionari disciplinare a magistratului. Eroarea judiciara se refera la gresita judecare si solutionare a cauzei pe fond, care poate rezulta inclusiv din savarsirea unei fapte penale de catre magistrat, dar nu se limiteaza la aceasta. O astfel de reglementare nu corespunde scopului urmarit de legiuitorul constituant care a fost de a limita raspunderea magistratului, iar nu pe cea a statului. A conditiona dreptul persoanei la repararea prejudiciului de existenta unei fapte penale savarsite de magistrat, in timpul judecarii procesului, inseamna a restrange nepermis de mult acest drept, si asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala , a lasa ca multe erori judiciare, neimputabile victimei, sa fie suportate chiar de catre aceasta. In plus, sub aspect subiectiv, legea conditioneaza raspunderea statului de vinovatia magistratului, ceea ce contravine inclusiv scopului pentru care a fost reglementata aceasta institutie, fundamentata pe ideea de garantie a statului si pe cea de risc a activitatii, independent de dovada unei vinovatii.

In ceea ce priveste savarsirea de catre magistrat a unei abateri disciplinare in timpul procesului, aceasta conditie nu are aplicabilitate, deoarece abaterile disciplinare nu sunt susceptibile a conduce la o gresita solutionare a cauzei pe fond, deci la o eroare judiciara.

3). Persoana vatamata sa nu fi contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare de catre magistrat. In caz contrar, ea nu va fi indreptatita la repararea pagubei. Acest aspect va fi stabilit in cursul judecarii actiunii in despagubiri impotriva statului formulata de partea vatamata prin producerea erorii.

4). Actiunea impotriva statului trebuie sa fie exercitata in termen de 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii prin care a fost condamnat penal magistratul, sau de la data hotararii definitive si irevocabile a hotararii de sanctionare disciplinara a magistratului.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Termenul este de prescriptie a dreptului la actiune.

5). Existenta unei hotarari definitive sau irevocabile care contine o eroare judiciara si care sa fie desfiintata printr-o hotarare ulterioara, in urma rejudecarii procesului

Aceasta conditie nu este prevazuta de art. 94, insa ea este prezenta in cazul erorilor in procesele penale si tine de esenta erorii judiciare. Eroarea judiciara trebuie intai recunoscuta, constatata, iar abia apoi reparata. O eroare judiciara exista numai atunci cand instanta, printr-o hotarare, stabileste acest lucru, cand se constata o gresita solutionare a cauzei pe fond, care determina o schimbare a hotararii si care produce partii un prejudiciu, un prim pas spre repararea erorii fiind desfiintarea hotararii care o contine

Procedura de judecata

Pentru repararea prejudiciului, victima erorii judiciare se poate indrepta cu actiune numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice. Partea vatamata trebuie sa obtina o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care statul va fi obligat la plata unor despagubiri pentru repararea daunelor produse prin eroarea judiciara.

Curtea Constitutionala a fost sesizata cu o exceptie de neconstitutionalitate privind art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, afirmandu-se ca ar incalca art. 16 si 21 din Constitutia Romaniei. Cu privire la aceasta dispozitie legala, Curtea s-a pronuntat in sensul ca ea stabileste modalitatile si conditiile in care opereaza angajarea raspunderii statului pentru toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor in care au fost savarsite. Printre aceste conditii se numara si existenta unei hotarari definitive de stabilire a raspunderii penale sau discilinare a magistratului. Dat fiind ca textul de lege atacat se aplica in egala masura tuturor persoanelor la care se refera ipoteza normei nu se constata nicio contradictie cu principiul egalitatii prevazut de art. 16 din Constitutie.

Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, deoarece dispozitiile de lege criticate nu ingradesc accesul la justitie, ci, dimpotriva stabilesc conditiile in care se poate exercita dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale.

Cel prejudiciat prin erorile judiciare savarsite in procesele civile poate solicita despagubiri pentru daune materiale si morale, operand institutia repararii integrale a prejudiciului (justa si integrala despagubire).

Natura si temeiul raspunderii civile a statului

Atat inainte de revizuirea Constitutiei, cat si dupa revizuirea ei, normele juridice aplicabile raspunderii statului sunt normele dreptului public, in conceptia caruia acesta are raspundere directa. Raspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare intervine imediat daca s-a facut dovada erorii judiciare. Aceasta este o raspundere legala pentru daunele pricinuite de organele sale, iar obligatia statului functioneaza in temeiul legii, fiind irelevante orice alte cerinte ale dreptului comun cu privire la raspunderea civila delictuala .

Dreptul cetateanului de a solicita despagubire de la stat ca o forma de garantie generala pe care statul o ofera cetatenilor sai, contribuabili, pentru serviciile pe care le datoreaza acestora, printre care si cel al justitie, are ca temei urmatoarele dispozitii constitutionale: "cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea" (art. 15 alin. 1), "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime" (art. 21 alin. 1), "partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil" (art. 21 alin. 3),"cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice" (art. 56 alin. 1). Statul punand la dispozitia cetatenilor serviciul de justitie pe care legal si constitutional il reglementeaza ca organizare si functionare (capitolul VI din Constitutie, "Autoritatea judecatoreasca", art. 124-134), apare firesc ca tot acesta sa garanteze buna functionare a acestuia, si in caz contrar, sa suporte costurile erorilor savarsite.

Statul raspunde pentru propria fapta, buna organizare sau nu a serviciului public de justitie, iar nu pentru fapta comitentului, adica a magistratului. Este lipsit de relevanta ca ulterior statul se indreapta impotriva magistratului printr-o actiune in regres pentru a recupera contravaloarea prejudiciilor cauzate de acesta si achitate persoanei vatamate de catre stat. Magistratul nu poate fi prepusul statului, deoarece magistratul se supune numai legii si este independent de orice autoritate in exercitarea profesiei sale

Secțiunea a 2-a

Institutia raspunderii statului in dreptul comparat

Pe planul dreptului comparat, raspunderea magistratilor pentru activitatea lor a fost dezbatuta inca din anul 1989 in cadrul Congresului Uniunii Internationale a Magistratilor, ce a avut loc la Macao. Cu privire la raspunderea statului pentru activitatea magistratiilor este consacrat principiul raspunderii primordiale a statului pentru erori judiciare. Ratiunea acestuia a fost subliniata de raportorul Marelui Ducat al Luxemburgului care a afirmat ca "activitatea judiciara este un serviciu pe care il asigura statul, ceea ce implica si raspunderea acestuia".

Printre concluziile Congresului s-a aflat si cea conform careia cel mai adesea, raspunderea statului nu poate fi atrasa in caz de culpa a judecatorului (este cazul Austriei, Elvetiei, Italiei, Suediei, Germaniei, Olandei). Daca statul este tinut raspunzator pentru o culpa a judecatorului, se poate intoarce contra acestuia pentru a obtine rambursarea sumelor la care a fost condamnat. Tarile care considera ca judecatorii nu pot fi trasi la raspundere pentru nici un motiv, nu vor avea o actiune recursorie impotriva judecatorilor (este cazul Canadei, Maltei, Irlandei, Marii Britanii, Portugaliei). Tarile care admit responsabilitatea si raspunderea statului, admit si actiunea in regres contra judecatorilor(de exemplu, Austria, Danemarca, Elvetia, Islanda, Norvegia, Maroc, Finlanda, Franta, Spania, Olanda, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Coasta de Fildes, Liechtenstein)

In Elvetia, raspunderea patrimoniala revine Confederatiei care ulterior se poate intoarce cu actiune in regres impotriva magistratului. In dreptul francez, potrivit art. 11-1 din Ordonanta nr. 58-1270 din 22 decembrie 1958 privitoare la statutul magistratilor , modificata prin lege organica in 1979, "raspunderea magistratilor care au comis o greseala personala in legatura cu serviciul public al justitiei nu poate fi angajata decat prin actiunea recursorie a statului, aceasta actiune recursorie se exercita in fata unei camere civile a Curtii de Casatie". In plus, articolul L141-1din Codul francez de organizare judiciara, introdus prin Ordonanta nr. 673-2006, prevede ca statul este tinut sa repare daunele cauzate de functionarea defectuoasa a serviciului de justitie. Aceasta raspundere nu se angajeaza decat pentru greseala grava sau denegrare de dreptate.