Omorul savarȘit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse

OMORUL SAVARȘIT PENTRU A SE SUSTRAGE ORI PENTRU A SUSTRAGE PE ALTUL DE LA URMARIRE SAU ARESTARE, ORI DE LA EXECUTAREA UNEI PEDEPSE

(art. 175 lit. g Cod penal)

Scopul urmarit de autorul omorului - acela de a se sustrage pe sine, ori pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse - este ceea ce circumstanțiaza agravant savarșirea acesteia, sporindu-i periculozitatea sociala.

Prin savarșirea omorului in aceste circumstanțe sunt lezate nu numai relațiile sociale ce formeaza obiectul juridic special al acestuia ci și acelea referitoare la infaptuirea justiției, motiv pentru care infracțiunea in acest caz este una complexa.

Existența acestei forme de calificare a omorului este dependenta de realizarea cumulativa a doua condiții: sa existe o procedura judiciara de urmarire penala, arestare sau executarea pedepsei fața de autor, ori fața de alta persoana, iar uciderea sa fie savarșita in scopul de zadarnicire a ei, de sustragere pe sine sau a altuia de la realizarea acestora.

Determinarea noțiunii de urmarire - de care legea condiționeaza in primul rand calificarea omorului - a ocazionat și continua sa ocazioneze exprimarea unor puncte de vedere diferite.

Daca, in ceea ce privește cuprinderea in aceasta a urmaririi penale exista unanimitate de pareri, determinarea momentului din care trebuie apreciat și considerat ca exista, a diferențiat puncte de vedere.

Urmarirea penala, cu aceste consecințe de drept penal substanțial, s-a considerat ca exista cand organele de stat, anume prevazute au declanșat și desfașurat activitatea de strangere a dovezilor cu privire la existența infracțiunii și autorul sau autorii acesteia, in vederea tragerii lor la raspundere penala, fara sa aiba relevanța daca s-a dispus sau nu inceperea urmaririi penale sau aceasta a ramas in etapa actelor premergatoare.

Susținatorii acestui punct de vedere au considerat ca aparținand urmaririi penale și modurile de sesizare - plangerea, denunțul sau sesizarea din oficiu - astfel incat uciderea persoanei care urmeaza sa faca o asemenea sesizare constituie infracțiunea de omor calificat.

S-a mers și mai departe, susținandu-se ca termenul de "urmarire" trebuie ințeles și ca urmarire fizica, data de situația in care faptuitorul surprins in flagrant ucide persoana care l-a surprins și care-l urmarește pentru a-l prinde și preda organelor de stat.

Aceasta extindere a noțiunii de urmarire care circumstanțiaza omorul nu ni se pare justificata și convingatoare, deoarece pe de o parte, modurile de sesizare a organelor de urmarire penala, nu sunt acte de urmarire penala propriu-zise, ci numai modalitați prin care organul abilitat și cu efectuarea acesteia este incunoștințat despre savarșirea unei infracțiuni, iar pe de alta parte, nu se poate vorbi despre lezarea relațiilor sociale in legatura cu infaptuirea justiției, din moment ce procedura de urmarire penala nu a fost declanșata in condițiile legii.

Prin folosirea termenului de "urmarire" și nu pe acela de "urmarire penala", legea a avut in vedere urmarirea judiciara penala, cu semnificația de proces penal (fond, apel, recurs) și nu aceea de faza a acestuia.

Arestarea preventiva este masura procesual penala privativa de libertate ce poate fi dispusa in condițiile legii, atat in faza de urmarire penala, cat și in aceea de judecata a procesului penal.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Savarșirea omorului in scopul sustragerii autorului, a altei persoane, de la arestarea preventiva, atrage existența formei de calificare a omorului, indiferent de faza procesului penal in care aceasta a fost dispusa.

Atata timp cat legea nu distinge, trebuie conchis in acest sens.

Așezarea in redactarea textului a acestei masuri, dupa termenul de urmarire și inaintea celui de executare a unei pedepse vadește și ea voința legiuitorului de a utiliza in sens larg noțiunea de urmarire și nu limitarea ei la urmarirea penala.

Procesul penal, așa cum rezulta din prevederile art. 1 alin. 1 C. proc. pen., are ca scop constatarea la timp și in mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoana care a savarșit o infracțiune sa fie pedepsita potrivit vinovației sale și nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Mobilul omorului calificat - care a determinat și justifica incriminarea acestuia - este indreptat tocmai pentru a impiedica realizarea scopului procesual penal.

Savarșirea omorului in scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, ca sa atraga existența formei calificate, este condiționata de legalitatea declanșarii acestora.

Deși absolut necesara, existența procedurii judiciare de urmarire, a masurii preventive și punerea in executare a unei pedepse nu este și suficienta prin ea insași pentru caracterizarea juridica a omorului calificat.

Pentru existența acesteia, legea impune o a doua condiție cumulativa, anume aceea ca omorul sa fi fost savarșit in scopul ca autorul sau o alta persoana sa se sustraga ea sau sa fie sustrași de la urmarire, arestare sau executarea unei pedepse. Fara existența acestui scop, nu se poate reține forma calificata o omorului.

Nu se cere, insa, și realizarea efectiva - chiar și parțiala sau temporara - a finalitații scopului, și anume impiedicarea urmaririi, arestarii sau executarii unei pedepse, fiind suficienta, dar și necesara, numai savarșirea omorului in acest scop.

In practica judiciara, agravanta nu a fost reținuta, de exemplu, in cazul unui omor savarșit in urmatoarele imprejurari: fiind invitat de organele de poliție pentru cercetari intr-o cauza penala, inculpatul a parasit localul poliției, deși prezența sa era necesara in continuare.

Observand aceasta, victima, un elev practicant al școlii de subofițeri, s-a deplasat la domiciliul lui, unde a fost ucis de inculpat cu mai multe lovituri de cuțit. Instanța de judecata a considerat ca lipsește scopul cerut de lege, deoarece impotriva inculpatului nefiind luata masura reținerii sau a arestarii, nu se poate vorbi de un omor savarșit in scopul sustragerii de la urmarirea penala[2].

Circumstanța agravanta are caracter personal și in consecința nu se rasfrange asupra participanților decat daca au cunoscut-o și au acționat in consecința, in același scop cu autorul.

Condiționarea calificarii omorului de savarșirea lui intr-un anume scop, particularizeaza și circumscrie poziția subiectiva a autorului in sensul ca infracțiunea nu poate fi savarșita decat cu intenție directa.