Notiuni generale despre drept

Notiuni generale despre drept

Omul este o fiinta sociala. Traind in colectivitati mai mari sau mai mici, a aparut necesitatea armonizarii actiunilor umane si, implicit, a regularizarii conduitei individului. Dreptul apare astfel ca o consecinta a gruparii /organizarii oamenilor in colectivitati /societate (s-a spus ca "nu exista dreptul lui Robinson in insula sa"). In consecinta, se considera ca intre aparitia dreptului si aparitia statului este o stransa legatura.

Reputatul constitutionalist francez A. Hauriou[1] explica dreptul ca maniera de comportament a individului in societate, dintr-o perspectiva dinamica, ca vector al actiunii umane: (cautarea unui) compromis intre instinctul de sociabilitate care il impinge pe om sa traiasca in mijlocul semenilor si nevoia concomitenta de libertate care-l incita sa se emancipeze.

Dreptul poate fi vazut si ca o tehnica specifica. Toate normele sociale, toate regulile care guverneaza activitatea omului in societate constituie "tehnici de incadrare a comportamentului uman". Dar fiecare norma de reglementare a conduitei umane - deci si cea juridica, alaturi de cea etica, religioasa etc. - se exprima intr-o maniera proprie, specifica.

1. Notiunea de drept

In sens etimologic, cuvantul drept provine din latinescul "directum" care, avand un inteles mai mult etic si luat in sens figurat, desemna ceea ce este in conformitate cu regula. In sens juridic, romanii foloseau termenul de "jus" si chiar defineau dreptul ca fiind " (jus est) ars boni et aequi " - dreptul este arta binelui si a dreptatii/echitatii.

Astazi notiunea de drept este utilizata in mai multe sensuri si in diferite ramuri ale stiintelor sociale.

Astfel, in sens juridic ne intereseaza notiunile de drept obiectiv, drept pozitiv si drept subiectiv.

Dreptul obiectiv este ansamblul de reguli de conduita (norme juridice) generale si obligatorii, edictate de organele competente ale statului (care, la nevoie, pot fi realizate /sanctionate prin forta coercitiva statala).

Dreptul pozitiv reprezinta ansamblul normelor juridice in vigoare, aplicabile pe teritoriul unui anumit stat, intr-un anumit moment dat.

Dreptul subiectiv este puterea / facultatea individului traind intr-o societate organizata in stat de a se comporta intr-un anumit fel (de a avea o anumita conduita), potrivit normelor juridice in vigoare, sau de a pretinde unei alte persoane un anume comportament - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva - putand apela, la nevoie, la ajutorul organelor de stat.

Sub aspectul terminologiei juridice de baza, mentionam ca, printre altele, se mai foloseste notiunea de institutie juridica care se defineste, stricto sensu, ca fiind un complex de norme care se raporteaza la aceeasi tema, la acelasi obiectiv, respectiv la aceeasi grupa de relatii sociale, prezentand - in consecinta - o anumita unitate si o anumita permanenta.

2. Sistemul de drept si ramura de drept

Existenta unui numar foarte mare de acte normative in vigoare la un moment dat impune organizarea lor in raport de anumite criterii (e.g. sfera relatiilor sociale reglementate prin aceste norme juridice). Pe de alta parte, dreptul nu fiinteaza printr-o alaturare intamplatoare, ca o suma de norme juridice, ci este constituit intr-un sistem.

Ramura de drept este totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un anumit domeniu de activitate al vietii sociale in baza unei metode specifice de reglementare si a unor principii comune[4] (aplicabile).

Ramurile de drept nu sunt izolate unele de altele, ci se gasesc intr-o stransa interconditionare/interdependenta. Astfel, sistemul de drept este rezultatul unitatii acestor ramuri, dar si diferentierii necesare (exprimata in impartirea pe ramuri si institutii juridice).

Criteriile[5] in baza carora se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt:

- obiectul reglementarii juridice - adica relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor respective;

- metoda reglementarii - ce reprezinta modalitatea practica de influentare a conduitei in cadrul respectivelor relatii sociale;

- principiile aplicabile ramurii de drept respective (proprii, derivate sau comune cu principiile aplicabile in alte ramuri).