Constatarile tehnico-stiintifice, medico-legale si expertizele

Constatarile tehnico-stiintifice, medico-legale si expertizele

Literatura de specialitate defineste atat constatarea tehnico-stiintifica, cat si constatarea medico-legala ca fiind activitatile dispuse de organele de cercetare penala, ori de celelalte organe judiciare, pentru a clarifica, pe criterii de ordin stiintific, semnificatia urmelor sau obiectelor descoperite la locul savarsirii infractiunii.

Se observa din definitia data ca organul de cercetare penala poate trage concluzii privitoare la urmele si obiectele descoperite numai prin apelarea la cunostintele unor persoane specializate intr-un domeniu sau altul. Rezulta de aici ca organul de cercetare penala nu se poate substitui specialistilor anume desemnati de lege sa efectueze aceste activitati.

Pentru a dispune o constatare tehnico-stiintifica organul de cercetare penala trebuie sa constatate existenta uneia din urmatoarele situatii:

 este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei;

 exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau a disparitiei unor situatii de fapt.

Constatarea medico-legala se dispune in urmatoarele situatii:

 in caz de moarte violenta, moarte suspecta sau de moarte a carei cauza este necunoscuta;

 cand, pentru a constata existenta urmelor infractiunii este necesara examinarea corporala a faptuitorului sau a persoanei vatamate.

Trebuie indeplinite si anumite conditii de ordin formal:

 sa se fi dispus inceperea urmaririi penale;

 organul de cercetare penala sa fi procedat la ridicarea si asigurarea mijloacelor materiale de proba si sa poata pune la dispozitia specialistilor persoana respectiva;

 in cazurile expres prevazute de lege sa existe plangerea prealabila, sesizarea sau autorizarea organelor competente.

Dispunerea efectuarii unei constatari se face prin intocmirea unei Rezolutii Motivate, Fara a intra in prea multe detalii, subliniez faptul ca atat literatura de specialitate, cat si practica judiciara sunt de acord ca expertiza judiciara este o activitate de urmarire penala si de tactica criminalistica, inrudita cu constatarea tehnico-stiintifica si medico-legala, dar procesual deosebita de acestea.

Ca mijloc de proba, expertiza este folosita de organele de cercetare penala ori de catre celelalte organe judiciare in cazurile in care, pentru precizarea unor fapte si a stabilirii legaturii cauzale intre ele este nevoie de cunostinte speciale in domeniul stiintei, tehnicii, artei etc.

Concluziile specialistilor si tehnicienilor care efectueaza constatarile tehnico-stiintifice si constatarile medico-legale cat si concluziile expertilor ce efectueaza expertize in procesul penal sunt probe in acest proces, cand aceste concluzii contribuie la lamurirea unor fapte si imprejurari ce formeaza obiectul probatiunii intr-o cauza penala data. Se efectueaza constatari medico-legale si tehnico-stiintifice si nu expertize in caz de urgenta, cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt ori este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei. De aceea, constatarile se efectueaza numai in faza de urmarire penala. Se lasa la aprecierea organului de urmarire penala si a instantei de judecata daca se dispune efectuarea unei constatari ori a unei expertize. Legea prevede totusi situatii cand, in anumite cauze, folosirea acestor mijloace de proba este obligatorie: in faza de urmarire penala este obligatorie efectuarea unei constatari medico-legale in caz de moarte violenta, moarte a carei cauza nu se cunoaste orieste suspecta sau cand este necesara examinarea corporala asupra invinuitului ori a persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii; este obligatorie efectuarea expertizei, fie in faza de urmarire, fie in cursul judecatii, in cauzele de omor deosebit de grav, a unei expertize psihiatrice a inculpatului; cat si atunci cand organele judiciare au indoieli asupra starii psihice a inculpatului; de asemenea, pentru a se putea dispune suspendare urmaririi penale sau suspendarea judecatii este necesara efectuarea unei expertize medico-legale in legatura cu starea de sanatate a inculpatului, pentru a se vedea daca este sau nu in masura sa participe la desfasurarea procesului penal; in cazul infractiunii de pruncucidere se efectueaza o expertiza medico-legala pentru a se stabili daca noul-nascut a fost ucis imediat dupa nastere, cat si a unei expertize psihiatrice pentru a se stabili daca mama noului-nascut, a suferit, in momentul nasterii, o puternica tulburare datorata nasterii si care ar justifica fapta.   Expertizele se efectueaza de experti oficiali care functioneaza in institutii de specialitate (medicina legala si criminalistica), iar atunci cand nu sunt organizate astfel de institutii, expertiza se efectueaza de catre experti ce fac parte din corpuri de experti oficiali, iar in ultima instanta, se apeleaza la persoane ce sunt recunoscute pentru pregatirea lor intr-un domeniu asemanator cauzei urmarite ori judecate.

Partile au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei alaturi de expertul numit de organul judiciar sau desemnat de institutia de specialitate (este vorba de ceea ce se numeste expertiza contradictorie). Dupa efectuarea constatarii tehnico-stiintifice, medicolegale ori a expertizei, se intocmeste un raport prin care se dau raspunsuri la intrebarile formulate. Concluziile raportului pot contribui la aflarea adevarului in cauza data. Aceste concluzii nu au valoare probanta mai dinainte stabilita, nu sunt superioare altor probe chiar daca expertiza a fost obligatorie; de asemenea, pentru a fi luate in seama nu trebuie coroborate cu alte probe, ele avand o valoare probanta independenta de alte probe, incat se poate pronunta o hotarare de condamnare ori achitare prin luarea in considerare numai a concluziilor expertului si atunci cand instanta de judecata le considera ca fiind conforme cu realitatea.

Expertul nu este judecatorul chestiunii expertizate, instanta de judecata hotaraste in privinta valorii concluziilor expertului, masura in care isi formeaza convingerea ca sunt conforme cu realitate.