Notiuni fundamentale privind auditul intern - organizarea auditului intern

Istoricul aparitiei auditului intern

Auditul a fost cunoscut la inceputurile secolului al XVIII-lea, fara a fi precizata data exacta sau localizarea geografica intr-un stat. Istoria economica delimiteaza mai multe etape ale auditului, diferentiate in functie de categoria sociala care ordona auditul, numiti ordonatori de audit, in functie de auditori si de obiectivele auditului. Sfarsitul secolului al XIX-lea contureaza relatia intre auditati si auditori alesi din randul profesionistilor contabili sau juristi. Obiectivul lor: atestarea realitatii situatiilor financiare, cu scopul de a evita erorile si frauda. In primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionisti specializati in audit alaturi de contabili. Doua decenii mai tarziu(1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii si reguli de evaluare) si a normelor de audit. In Romania, introducerea auditului intern este de data relativ recenta si se incadreaza in efortul general de modernizare a managementului financiar, atat in sectorul privat, cat si in cel public. Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile compartimente de audit intern, in special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la cabinete de audit extern, care aveau dreptul la o supervizare a activitatii intreprinderilor. Pentru a se distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai organizatiei supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Aceste schimbari au fost benefice, deoarece auditorii externi nu isi mai incep activitatea de la zero si pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care se adauga noi constatari rezultate prin aplicarea procedurilor specifice si apoi efectueaza certificarea conturilor organizatiei auditate. In Romania, auditul intern a fost adoptat ca un termen la moda in domeniul controlului financiar, insa cu timpul s-a reusit decantarea conceptelor de control intern si audit intern.

Organizarea auditului intern

Din punct de vedere structural, auditul intern este organizat astfel :

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) ;

b) Unitatea Central[ de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) ;

c) Compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) functioneaza pe langa unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) si este un organism cu caracter consultativ, avand rolul de a actiona in vederea definirii strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit intern in sectorul public.CAPI a fost constituit din 11 membri alesi pe viata, in urma unui proces de selectie pe baza ordinului Ministrului Finantelor Publice avand urmatoarea structura :

Presedintele Camerei Auditorilor financiari din Romania ;

Profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului intern-doua persoane;

Specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului intern-trei persoane;

Directorul general al UCAAPI;

Experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publica, juridic, sisteme informatice -patru persoane.

CAPI este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului pentru o perioada de trei ani, care convoaca intalnirile CAPI.

b Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)

s-a infiintat in cadrul Ministerului Finantelor Publice, in subordinea directa a ministrului, si este structurata pe departamente de specialitate.

UCAAPI este condusa de un director general, numit de ministrul finantelor publice cu avizul CAPI.

Directorul general este functionar public si trebuie sa aiba o inalta calificare profesionala in domeniul financiar-contabil sau al auditului, o competenta profesionala corespunzatoare si sa indeplineasca cerintele Codului privind conduita etica a auditorului intern.

c) Compartimentul de audit public intern se organizeaza astfel :

Conducatorul institutiei publice sau, in cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfasurarii activitatii de audit public intern ;

Referat: Consideratii generale privind contractul individual de munca si incetarea acetuia Document online: Fundamentul si natura juridica a Rezolutiunii si Rezilierii

La institutiile publice mici care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit public intern al Ministerului Finantelor Publice.

Conducatorul entitatii publice subordonate, respectiv aflate in coordonarea sau sub autoritatea altei entitati publice, stabileste si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitatii publice superioare; daca acest acord nu se da, auditul entitatii respective se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern al entitatii publice care a decis aceasta.

Compartimentul de audit public intern se constituie in subordinea directa a conducerii entitatii publice si, prin atributiile sale, nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern si in desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern.

Deontologia functiei publice

Deontologia s-a conturat ca fiind doctrina, teoria, stiinta datoriilor morale, dar si

legale specifice exercitarii oricarei profesii.

Ca stiinta, deontologia este o stiinta particulara, desprinsa din etica, axata pe morala si moralitate, antrenand si elemente de legalitate, acoperind cadrul de investigare si interpretare a drepturilor si indatoririlor, precum si a etaloanelor de actiune, de apreciere si comportare intr-un anumit domeniu al vietii sociale.

Deontologia, prin specificul obiectului sau de cercetare se afla la granita dintre drept si morala, fiind astfel o stiinta interdisciplinara, avand ca obiect de studiu ansamblul normelor care contureaza un anumit tip de comportament profesional dar privat.

Astfel, deontologia se afla in relatii deosebite atat cu etica si morala, cat si cu dreptul, cu legalitatea care guverneaza domeniile vietii sociale.

Despre deontologie, s-a spus ca este o stiinta particulara, desprinsa din etica, axata pe morala si moralitate, dar care antreneaza si elemente de legalitate, acoperind cadrul de investigare si interpretare a drepturilor si indatoririlor, precum si a etaloanelor de actiune, de apreciere si comportare intr-un anumit domeniu al vietii sociale.

Astfel deontologia ne apare ca fiind un domeniu in cadrul caruia se manifesta interfetele dintre morala si drept, dintre principiile morale si cele juridice.

Profesia de contabil autorizat, expert contabil si auditor isi intemeiaza codul

de etica si conduita profesionala pe o serie de principii fundamentale: integritate

profesionala; obiectivitate profesionala; independenta profesionala; secretul

profesional; respectarea normelor tehnice si profesionale; competenta profesionala;

comportarea deontologica. Codul etic national al profesionstilor contabili este actualizat periodic si public pentru a fi insusit de catre toti profesionistii contabili.

Etica profesionala constituie o necesitate de aderare la cele mai inalte standarde,

astfel incat activitatea profesionistului contabil sa se poata bucura de credibilitate si

acceptare. Activitatea este inutila daca este pusa la indoiala credibilitatea sau daca

expertii contabili, contabilii autorizati si auditorii  au o reputatie indoielnica.

Profesia de contabil autorizat, expert contabil si auditor isi intemeiaza codul de etica pe o serie de principii fundamentale si anume:

a) Integritatea profesionala in executarea lucrarilor sa fie: drept, cinstit si sincer;

b) Obiectivitatea profesionala:

- sa fie corect;

- sa nu cedeze unor concepte sau prejudecati apriorice;

- sa aiba o comportare impartiala;

c) Independenta profesionala:

- sa fie si sa se manifeste liber fata de orice interes care ar putea fi avut in

vedere ca fiind incompatibil cu integritatea si obiectivitatea;

- sa ramana liber fata de orice influienta rea si sa evite situatiile susceptibile

sa conduca tertii la concluzia ca exista conflict de interes si ca activitatea

este compromisa.

Situatii de interes incompatibil cu integritatea si obiectivitatea:

1) Implicare financiara directa sau indirecta in activitatile clientului:

2) Implicarea in activitatile clientului in calitate de membru al executivului

sau ca angajat sub controlul conducerii clientului:

3) Activitati incompatibile sau contradictorii, respectiv acte de comert sau

slujbe asigurate in acelasi timp cu executarea unei profesii liberale, care

pot genera conflict de interese.

4) Incidenta relatiilor familiare si personale asupra independentei. Sa nu se

accepte misiune la clientii unde au in conducere rude (administrator, cadru

superior, responsabil financiar) pana la gradul IV.

5) Acceptarea executarii de lucrari in baza unor onorarii eventuale,

neprevazute anticipat prin contract sau conventie.

6) Orice mandat comercial, cu exceptia mandatului de administrator sau

director in societati comerciale de expertiza contabila.

Independenta este principalul mijloc prin care profesionistul contabil

demonstreaza ca isi poate indeplini misiunea in mod obiectiv. Independenta, impreuna cu

integritatea si obiectivitatea sunt principii fundamentale de etica si deontologie a profesiei

contabile. Intre acestea, independenta reprezinta criteriul esential al adevarului, asigura

principialitate si verticalitate in aprecierea modului de respectare sau de incalcare a

prevederilor legii, a corectitudinii, inregistrarii contabile a miscarilor patrimoniale,

consecventa si fermitatea profesionistului contabil in promovarea cerintelor eticii si

deontologiei profesionale.

d) Secretul profesional: sa respecte caracterul confidential al informatiilor

obtinute cu ocazia lucrarilor, cu exceptia situatiilor in care contabilul autorizat,

expertul contabil si auditorul este autorizat in mod expres in acest scop sau exista

prevederi legale de divulgare (cazul faptelor penale).

e) Respectarea normelor tehnice si profesionale: sa efectueze lucrarile in

conformitate cu normele in vigoare.

f) Competenta profesionala:

- sa-si mentina si dezvolte cunostintele si competenta profesionala la nivelul

necesar pentru a se asigura clientilor serviciu profesional competent, tinand

seama de ultimele dezvoltari intervenite in practica, in tehnici si legislatie;

- sa efectueze numai lucrari pe care le pot realiza cu competenta profesionala.

g) Comportarea deontologica:

- sa se comporte compatibil cu buna reputatie a profesiunii;

- sa se abtina de la orice conduita de natura sa aduca atingeri bunei reputatii a

profesiunii.

In activitatea pe care o desfasoara, contabilii autorizati, expertii contabili si auditorii raspund pentru rezultatele muncii lor disciplinar, administrativ, civil si penal.