Drept roman - codul Ipsilanti din 1780, codul Calimach, codul Caragea, codul Andronache Donici, dispozițiile abrogate ale codului civil

Drept roman

Vom trata in aceasta secțiune cateva reglementari care au marcat evoluția drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor pe teritoriul țarii noastre.

1 Codul Ipsilanti din 1780

In aceasta reglementare, soțul ramas in viața avea un drept de moștenire in concurs cu rudele soțului defunct. Nu se facea distincție intre barbat și femeie și de asemenea nu se punea condiția ca soțul supraviețuitor sa fie sarac

In ceea ce privește soția supraviețuitoare, se intalneau 2 situații:

a) Daca a avut copii, soția primea in concurs cu aceștia un drept de uzufruct asupra bunurilor succesorale pentru hrana vieții

b) Daca din casatorie nu se nascusera copii, soția iși lua inapoi numai zestrea și darurile propter nuntias.

2 Codul Calimach

In situația in care unul din soți inceta din viata, lasand un copil nevarstnic și daca acest copil murea inainte de a fi atins varsta de 14 ani in cazul in care era baiat și 12 ani in cazul in care era fata, atunci moștenirea ce a ramas de la parintele decedat se imparțea in mod egal intre soțul supraviețuitor și intre ascendenții soțului decedat. Se scadeau insa cheltuielile pentru inmormantare și pomenire. In situația in care copilul murea varstnic, moștenirea lui era culeasa de parintele ramas in viața.

Tot in Codul Calimach se stipula ca vaduva care avea copii și care nu se recasatorise culegea din moștenirea soțului defunct o parte egala cu cea a fiecarui copil,insa numai in uzufruct. Daca insa barbatul murea și lasa trei copii vitregi, soția supraviețuitoare daca era lipsita de mijloace materiale, avea dreptul sa ia in uzufruct a patra parte din averea acestuia.

De asemenea, daca o femeie era bogata și nu aduse zestre soțului ei, nu avea nici un drept la succesiunea acestuia. De altfel, nici barbatul nu avea nici un drept la succesiunea soției daca era bogat și nu ii facuse acesteia un dar de nunta.

Cu toate acestea, Codul Calimach dispunea in mod imperativ ca in lipsa de descendenți, de ascendenți și alte rude cu de cuius, moștenirea urma sa fie culeasa de soțul supraviețuitor.

3 Codul Caragea

Soția supraviețuitoare moștenea in concurs cu copiii uzufructul unei parți virile, iar in concurs cu alte rude lua 1/6 din moștenire in plina proprietate, dar numai in ssituația in care casatoria a durat cel puțin 10 ani. In cazul in care soțul defunct nu avea rude, intreaga moștenire urma sa fie culeasa de soție.

4 Codul Andronache Donici

In aceasta reglementare, vaduva saraca și neinzestrata in cazul in care erau patru copii primea un sfert din moștenire in plina proprietate, iar cand erau mai putzin de patru copii i se acorda o parte de copil, tot in plina proprietate.

5 Dispozițiile abrogate ale codului civil

Prin vechile dispoziții ale Codului Civil de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, de inspirație napoleoniana, soțul supraviețuitor dobandea moștenirea lasata de defunctul soț numai dupa ultimul colateral de gradul al XII-lea, iar ulterior, prin efectul legii asupra impozitului progresiv asupra succesiunii din 1921, dupa ultimul colateral de gradul IV. In mod excepțional, vaduva saraca avea dreptul la o cota parte din uzufruct daca venea in concurs cu descendenții defunctului, iar daca nu erau descendenți avea dreptul la o patrime in plina proprietate.

Soțul supraviețuitor era considerat un succesor neregulat deoarece nu era un continuator al defunctului cin numai un succesor la bunuri.