Delimitarea exceptiilor de procedura de exceptiile de fond

Delimitarea exceptiilor de procedura de exceptiile de fond

Asa cum excptiile de procedura nu trebuie confundate cu apararirle pe fond, la fel de bine ele nu trebuie confundate cu exceptiile de fond. Cele doua notiuni de comparat prin prisma continutului si a sferei de comparare pot fi rivite ca doua subclase ale notiunii de exceptii procesuale. Aceste pot fi clasificate in functie de 3 criterii autonome ce se pot suprapune. Dupa obiectul lor exceptiile procesuale pot fi: exceptii de procedurai sau exceptii de fond. Dupa efectul pe care tind sa-l realizeze pot fi exceptii delatorii sau ? , iar dupa caracterul de ordin publica sau de ordin privata al normei juridice incalcate pot fi exceptii absolute sau relative. Posibilitatea suprapunerii criteriilor de clasificate face posibila discutia referitoare la exceptii de procedura absolute sau relative, ori dilatorii sau ?.

Pentru ca exceptiile de procedura si exceptiile de fond sunt deopotriva exceptii procesuale, remarcile facute vis-a-vis de apararile pe fond (ca asemanari sau ca deosebiri) le apropie. "Caracteristica esentiala si comuna e celor doua categorii de exceptii este aceea ca ele nu pun in discutie fondul dreptului." Din acest punst de vedere - si numai dinacest puncte de vedere - dinstinctia dintre ele este aproape inutila. Totusi, dincolo de polemicile terminologice vizam aici respingerea numirii clasei gen: exceptii de procedura si a claselor specie: exceptii de procedura propriu-zise si exceptii de fond - constantam ca e nevoie de o analiza pragmatica care sa evidentieze elementele de diferentiere. Acestea vor permite o mai buna intelegere si utilizare a notiunilor. Interesul distingerii e unul major daca e sa privim problema intr-un apros de drept comparat. Spre exemplu, legislatia si doctrinele franceze nu cunosc institutia exceptiilor de fond, insa noul cod de procedura civila din Franta (ci-apris NRPC) reglementeaza o institutie care nu exista la noi, aceea a finelor de neprimire (les fins de non-recevoire).

Principala deosebire vine chiar din criteriul de clasificare: obiectul lor. Astfel, daca exceptiile de procedura sunt acele mijloace procesuale prin care se invoca neregularitati procedurale referitoare la compunerea sau constituirea instantei, competenta acesteia si procedura de judecata, prin obiectul lor, exceptiile de fond sunt cu totul altele. Prin ele se invoca lipsuri referitoare la exercitiul dreptului de actiune. Tinand cont de faptul ca enumeram: capacitatea procesuala, calitatea procesuala, dreptul si interesul ca fiind conditiile de exercitiu ale actiunii, rezulta cu necesitate ca lipsa uneia sau mai multora dintre ele constituie temei pentru invocarea unei exceptii de fond. Consideram, prin urmare, ca trasatura comuna a exceptiilor de fond se desprinde din insasi notiunea acestora, anume ca sunt in stransa legatura cu pretentia dedusa judecatii, mai exact, cu exercitiul dreptului la actiune. Rezulta ca in categoria exceptiilor de fond ar trebui incluse acele exceptii care au ca obiect invocarea unor lipsuri referitoare la conditiile exercitarii dreptului la actiune, precum si acele exceptii care sunt strans legate de dreptul la actiune ( de componentele acestuia).

Dupa ce am detaliat in ce anume consta deosebirea dintre notiunile comparate putem aborda problema calificarii catorva exceptii procesuale ca fiind de procedura sau de fond. Avand in vedere ideile retinute anterior vom califica exceptii de fond : excepttia de prematuritate ( ce realizeaza faptul ca dreptul nu este actual)[4], exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala si exceptia lipsei capacitatii procesuale. Acestea sunt la modul cel mai evident, chiar daca exceptia lipsei capacitatii procesuale este tratata in art. 161 Codul de procedura civila sub titlul : "exceptiile de procedura si exceptia de lucru judecat". Intr-o a doua categorie putem include prescriptia si puterea de lucru judecat, exceptia caracterului subsidiar ala actiunii in constatare fata de actiunea in realizare, exceptia lipsei procedurii prealabile, exceptia inadmisibilitatii apelului impotriva unei hotarari definitive, a inadmisibilitatii recursului impotriva unei hotarari irevocabile, exceptia imunitatii de jurisdictie etc.

In aceasta ordine de idei credem ca este binevenita discutia referitoare la calificarea : exceptiei procesului rau purtat, sau intr-o latina mai docta: "exceptio mali procesus". Aceasta institutie juridica cunoaste aplicatii atat in dreptul civil material(art. 1351 - in materia raspunderii vanzatorului pentru evictiune si art. 1672 alin. 2 - in materie fidejusiune), cat si in dreptul procesual civil atunci cand se analizeaza cererea de chemare in garantie ca forma  de interventie fortata a tertilor in procesul civil.

Aceasta "exceptie" ridica problema calificarii si in randul exceptiilor procesuale de fond sau in randul apararilor pe fond. Pentru a putea da raspunsul corect este necesar ca, mai intai sa intelegem corect mecanismul ei. Din perspectiva dreptului civil material trebuie analizat art. 1351 din Codul Civil. In esenta acesta dispune ca, in cazul in care cumparatorul s-a judecat cu ? sau, fara sa-l cheme in garantie pentru evictiune, pe vanzator si-a pierdut procesul,iar apo il actioneaza pe vanzator spre a raspunde pentru evictiune, acesta din urma, invocand exceptia "mali processus" scapa de obligatia de garantie[5]. Va trebui insa ca vanzatorul sa dovedeasca faptul ca ar fi avut mijloace suficiente cu care, participand la judecata in primul proces, ar fi putu obtine respingerea cererii formulate de tert, impotriva cumparatorului, si deci culpa apartine beneficiarului garantiei de evictiune, care nu i-a dat posibilitatea sa il apere. Mecanismul este un joc al diligentelor cumparatorului si vanzatorului - totul pentru a securiza vanzarea realizata. Obligatia vanzatorului de a garanta pentru evictiune este o obligatie legala, dar mai ales una de rezultat. In consecinta, el trebuie sa faca tot ceea ce ii sta in putinta pentru a pastra bunul care a facut obiectul vanzarii - cumpararii "in mainile" cumparatorului si chiar mai mult decat atat. Articolul 1672, alin. 2 Codul civil consacra un mecanism asemanator. Astfel, ? ce a platit fara a-l instiinta pe debitorul principal nu are ? impotriva acestuia, daca in timpul platii, debitorul ar fi avut mijloace de a declara stinsa datoria sa, c va trebui sa il actioneze pe creditor, pentru a obtine inapoierea sumei platite.

Din perspectiva dreptului procesual civil trebuie avute in vedere prevederile art. 60 alin. 1 Codul de procedura civila, care dispune ca practic "poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri". Desi chemarea in garantie constituie o simpla facultate, iar nu o obligatie pentru parti, fata de precizarile din Codul Civil, aceasta apare ca o diligenta necesara, numita sa preintampine alte "probleme"/litigii si sa consolideze implicit dreptul de proprietate dobandit - prin efectul contractului de vanzare-cumparare. In cazurile aratate de lege, daca nu alege calea incidentala, garantatul se expune la riscul de a nu mai putea sa isi valorifice ulterior pretentiile impotriva garantului.[8]

Acestea fiind precizate, ce este "exceptio mali procesus"? o aparare pe fond sau o exceptie procesuala pe fond? Ar putea fi considerata o aparare pe fond ca si alte exemple din dreptul civil material (Ex: exceptio non adimpliti contractus, exceptio plurium concubiutium), pentru ca garantul chemat in judecata ca sa indeplineasca obligatia lui de a garanta impotriva evictiunii va arata ca el era proprietarul bunului vandul, relevand si discutand fondul litigiului. Aratarea dreptului sau si demonstrarea lui, chiar de ar fi o "probativ diabolica" ar reprezenta mijlocul cel mai la indemana ca sa castige judecata.

Dar, aceeasi "exceptio mali processus" ar putea fi considerata si o exceptie, procesuala de fond: exceptia procesuala pentru ca nu ar pune in discutie fondul; de fond pentru ca ar fi in stransa legatura cu dreptul la actiune. Astfel garantul ar putea sustine ca, daca el il chema in judecata pe invingator, avea castig de cauza bazandu-se fie si numai pe invocarea de exceptii procesuale. Asa facand nici nu era nevoie sa faca "probatia diabolica" ca sa-l apere pe invins si sa-si indeplineasca "a la lettri" obligatia asumata fata de acestea, caci ar fi atins rezultatul promis.[9]

Raspunsul nu este unul de genul unei alegeri intre doua alternative, ci unul care sa reuneasca variantele. E o a treia solutie pe care o si argumentam. Exceptio mali processus are o natura dubla: este si o aparare pe fond, dar si o exceptie procesuala de fond. Textele din Codul Civil vorbesc de "mijloacele" "meziu" mijloc, necesare pentru a apara pe garantat. Nu se indica expres categoria apararilor pe fond, ori categoria exceptiilor procesuale. Ubi idem ratio est, idem solutio. Pentru identitate de ratiune prin "mijloace" se intelege atat una cat si cealalta. De altfle, ele sunt deopotriva mijloace procesuale de aparare.[10]

In afara de argumentul interpretarii textelor vizate (art. 1351 si art. 1672 alin. 2, Codul civil) poate fi adus si un argument iesit din practica judecatoreasca. Daca ne punem intrebarea : Cum anume se castiga un proces civil, o juecata - cum spune Codul Civil, vom raspunde negresit ca: fie invocand exeptiile procesuale, fie facand aparari pe fond, fie folosindu-ne de ambele. Deci in sfera de aplicare a exceptiei procesului rau purtat intre atat cazurile in care se folosesc exclusiv doar exceptii ori doar aparari pe fond, cat si cazurile in care "se face uz" de toate "armele" procesuale disponibile. Continuand linia formularilor din Codul Civil am putea chiar sustine ca putin importa mijlocul procesual de aparare, atata vreme cat rezultatul este atins.