Caracterele juridice ale conventiei matrimoniale

Caracterele juridice ale conventiei matrimoniale

Conventia matrimoniala cuprinde acordul viitorilor soti sau al sotilor cu privire la regimul matrimonial care li se va aplica in timpul casatoriei. Avand in vedere importanta sa deosebita pentru familia care va lua fiinta prin casatorie, conventia matrimoniala a fost considerata un adevarat "pact de familie"

Constituind un acord de vointa al viitorilor soti, aceasta este supusa dreptului comun al actelor juridice. Este vorba, prin urmare, de un contract care are o cauza juridica specifica (iaffectio conjugalis), calificare pe care o regasim atat in doctrina clasica din perioada anterioara adoptarii Codului familiei, cat si in doctrina actuala⁴.

In doctrina franceza s-a mai sustinut si ideea caracterului juridic de act statutar al conventiei matrimoniale (numita in acest sistem de drept "contract de casatorie"), in sensul ca ar fi asemanator cu un "act de societate care inaugureaza perioada constitutiva a societatii conjugale'.

Conventia matrimoniala este un act juridic bilateral, parti fiind cei doi soti sau viitori soti, ale caror vointe se intalnesc in adoptarea, prin acest contract, a regimului matrimonial aplicabil casatoriei lor, precum si a altor dispozitii legate de viitoarele relatii patrimoniale ale acestora, cum ar fi clauza de preciput,donatii reciproce intre viitorii soti, donatii facute de alte persoane (de exemplu, parintii unuia dintre viitorii soti ori ai ambilor), sau chiar fara legatura cu bunurile lor, ca, de exemplu, recunoasterea unui copil.

Este vorba, asadar, despre un contract complex, care poate ingloba mai multe acte juridice, fiecare dintre acestea pastrandu-si, insa, identitatea si caracterele juridice. In privinta caracterelor generale ale conventiei matrimoniale in sens larg, in doctrina clasica s-a considerat, de asemenea, ca este un act solemn si public sinalagmatic liber in ceea ce priveste determinarea clauzelor sale, accesoriu casatoriei. Solemnitatea si publicitatea conventiei matrimoniale se concretizeaza in forma in care acest act juridic poate fi adoptat, precum si in formalitatile de publicitate necesare pentru opozabilitatea sa fata de terti, pe care le vom analiza mai departe.Caracterul sinalagmatic al conventiei matrimoniale comporta anumite elemente specifice, care il deosebesc de contractul de drept comun.Potrivit dispozitiilor art. 943 din Codul civil de la 1864, "contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una catre alta'. Este o definitie care nu poate fi aplicata intocmai conventiei matrimoniale, intrucat, desi obligatiile sunt reciproce, partile acesteia nu se obliga una catre alta, obligatiile lor avand o afectatiune maritala.

O reglementare care va defini mai bine caracterul sinalagmatic al conventiei matrimoniale o constituie art 1 171 N.C.C. (in contextul caruia, de fapt, isi gaseste aplicarea cercetarea noastra), potrivit caruia: "Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente," Practic, prin adoptarea unui regim matrimonial conventional,ambii soti se obliga reciproc sa respecte regulile acestui regim in relatiile patrimoniale care vor guverna casatoria lor.

Libertatea este o caracteristica cu valoare de principiu a conventiilor matrimoniale, aceasta existand si in reglementarea Codului civil², aplicabila inaintea adoptarii Codului familiei, reluata de legiuitor in noul Cod civil intr-o forma mult mai restrictiva. Aceasta consta in posibilitatea sotilor sau a viitorilor soti de a-si alege regimul matrimonial aplicabil casatoriei lor, in functie de dorintele si interesele proprii

Astfel cum s-a apreciat, libertatea conventiilor matrimoniale nu deriva numai din autonomia de vointa a partilor, ci si din specificul reglementarilor privind familia.In acest sens, constatam ca, fata de reglementarea din Codul civil sau fata de cele din alte sisteme de drept, in care sotilor le este permisa nu doar alegerea unui regim matrimonial reglementat expres, dar si construirea unui alt regim prin combinarea unor reguli specifice mai multor regimuri, ori alegerea unui regim din alt sistem de drept, noul Cod civil restrange posibilitatile de alegere la cele trei regimuri matrimoniale expres regiementate: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala.In domeniul libertatii conventiilor matrimoniale asistam, asadar, la o precautie foarte accentuata a reglementarii, noul Cod civil fiind foarte restrictiv in ceea ce priveste posibilitatea sotilor de a-si adapta relatiile patrimoniale nevoilor si dorintelor lor. In acest "pat al lui Procust', teoria autonomiei vointei partilor, care constituie o tendinta generala tot mai pregnanta a dreptului
modern al familiei, este aplicata cu multa parcimonie.

Aceasta lipsa de flexibilitate a viitoarei noastre reglementari ni se pare nepotrivita in contextul evolutiei actuale a dreptului patrimonial al familiei care are loc in sensul
conferirii unei tot mai largi libertati a sotilor in domeniul organizarii relatiilor lor patrimoniale, datorita realitatilor sociale cu o dinamica fara precedent, generand o permanent nevoie de adaptare.

Dar limitele libertatii conventiei matrimoniale se vor regasi deopotriva in conditiile de forma ale acesteia, precum si in capacitatea partilor de a o incheia, care sunt reglementate astfel incat sa se confere tertilor care vor deveni creditori ai sotilor o protectie reala.

Libertatea conventiei matrimoniale se impleteste cu accesorialitatea acesteia, in sensul ca efectele conventiei matrimoniale nu se produc decat pe perioada casatoriei, chiar daca incheierea ei are loc anterior datei incheierii acesteia, insusi scopul regimului matrimonial fiind reglementarea relatiilor patrimoniale ale sotilor.

Prin urmare, nu este de conceput ca aplicarea conventiei matrimoniale sa aiba loc inainte de incheierea casatoriei sau dupa incetarea, anularea ori desfacerea acesteia.¹

Avand in vedere aceasta dependenta a aplicarii conventiei matrimoniale de casatorie, s-a pus problema daca suntem in prezenta unui act juridic sub conditie (conditia sa fiind celebrarea casatoriei) sau a unui act pur si simplu.²

Potrivit art 1015 C. civ., "Conditia indeplinita are efect din ziua in care angajamentul s-a contractat', ceea ce ar insemna, prin aplicarea dreptului comun, ca odata oficiata casatoria, efectele regimului matrimonial se produc retroactiv, de la data incheierii acesteia. O astfel de interpretare ar conduce la situatii contrare ratiunii regimului matrimonial, in cazul in care conventia matrimoniala este incheiata anterior datei celebrarii casatoriei. De asemenea, in situatia aplicarii principiului imuabilitatii regimului matrimonial, posibilitatea inserarii modalitatilor in contract ar contraveni fixitatii regimului matrimonial. Prin urmare, concluzia la care s-a ajuns este ca, data fiind legatura indisolubila cu casatoria, nu putem considera conventia matrimoniala compatibila cu modalitatile din dreptul comun (termenul, conditia), aceasta fiind, in principiu, un act juridic pur si simplu. Avand in vedere insa, pe de o parte noile dispozitii prevazute de art 1407 n. C. civ., potrivit carora " Conditia indeplinita este prezumata a produce efecte retroactiv, din momentul incheierii contractului, daca din vointa partilor, natura contractului ori dispozitiile legale nu rezulta contrariul', iar pe de alta parte mutabilitatea regimurilor matrimoniale reglementate de acestact normativ, aceasta interpretare nu mai poate fi imbratisata.

In ceea ce priveste posibilitatea stipularii, in vederea datei la care conventia matrimoniala incepe sa isi produca efectele, a unui termen situat in timpul casatoriei, consideram ca desi, prin traditie, acest lucru nu era posibil datorita aplicarii principiului imutabilitatii regimurilor matrimoniale, care nu permitea schimbarea regimului aplicabil in cadrul aceleiasi casatorii, noul Cod civil permite acest lucru, avand in vedere dispozitiile art 330 alin. 3, potrivit carora "Conventia incheiata in timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de parti sau, in lipsa, de la data incheierii ei'. Aceasta inseamna ca sotii au posibilitatea de a incheia o conventie matrimoniala prin care sa stipuleze ca, la un
anumit termen, care nu se poate implini mai inainte de trecerea unui an de la data celebrarii casatoriei, isi schimba regimul matrimonial aplicabil, bineinteles, cu respectarea conditiilor de forma si de publicitate prevazute de lege.

Nici in privinta posibilitatii stipularii unui termen extinctive nu vedem o interdictie; nimic nu i-ar impiedica pe soti sa prevada aplicarea unui anumit regim matrimonial conventional o perioada de timp, pentru ca apoi, la implinirea unui anumit termen, aplicarea acestuia sa inceteze, ca efect al unei clauze inclusa in aceeasi conventie matrimoniala. Dupa incetarea regimului matrimonial in astfel de conditii, in lipsa unor stipulatii contrare, se va aplica regimul matrimonial de drept comun, respectiv regimul comunitatii legale.

In doctrina s-a mai ridicat problema valabilitatii conventiilor matrimoniale incheiate cu mai mult timp inaintea casatoriei, respectiv, in ce masura acestea isi mentin efectele. Consideram ca, atata vreme cat respectiva conventie matrimoniala reprezinta inca vointa sotilor si este supusa formei prevazute de lege, intervalul de timp care s-a scurs intre incheierea ei si celebrarea casatoriei nu ii poate afecta valabilitatea, legea neprecizand un termen limita in acest sens.

S-a pus in discutie, de asemenea, daca o conventie matrimoniala incheiata in timpul unei casatorii inca nedesfacute, dar in vederea unei alte casatorii proiectate, este sau nu afectata de o cauza ilicita.

In doctrina clasica romaneasca s-a considerat ca un contract de casatorie incheiat intre persoane casatorite, in vederea unei alte viitoare casatorii, "ar fi radical nul sau mai bine zis inexistent, pentru ca el ar constitui una din cele mai grave ofense aduse moralei publice