Libertatile fundamentale de circulatie in U.E. - libertatile in Uniunea Europeana

Academia de Studii Economice Bucuresti

Facultatea de Marketing

Referat la Dreptul Uniunii Europene

Tema: Libertatile fundamentale de circulatie in U.E.

Libertatile in Uniunea Europeana

Introducere

Prin incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana (Acordul European), Romania s-a angajat ireversibil pe calea integrarii europene. Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, adoptata la Snagov in iunie 1995, a trasat etapele procedurale si actiunile ce urmau a fi intreprinse in procesul de apropiere de structurile comunitare. Constienta fiind de existenta deficientelor si a intarzierilor semnalate in Avizul Comisiei Europene (CE) din iulie 1997, Romania a incercat sa accelereze ritmul reformelor economice si institutionale. Statutul de candidat la aderare dobandit in urma Consiliului European de la Luxemburg si oficializat odata cu lansarea procesului de negocieri si aderare la Uniunea Europeana (UE) marcheaza un nou stadium al relatiilor cu Uniunea si implica asumarea de responsabilitati sporite in indeplinirea criteriilor de la Copenhaga, in alinierea la normele si practicile comunitare.

In dreptul comunitar, primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor apar in cadrul Tratatului de la Roma (1957), care stabileste 'eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului' si statueaza faptul ca 'in scopul aplicarii prezentului Tratat, si fara a aduce prejudicii vreunei prevederi speciale incluse in acesta, este interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate'. Desi Tratatul de la Roma afirma datoria Comunitatii de a asigura libera circulatie a persoanelor, pana la sfarsitul anilor '80 eforturile depuse in acest sens au reusit sa reglementeze partial aspectele legate de libera circulatie a anumitor categorii de persoane: lucratorii si familiile acestora, furnizorii de servicii si agentii economici. Curtea Europeana de Justitie a jucat un rol extrem de important in consolidarea acestui proces, atat prin semnalarea si eliminarea neclaritatilor, cat si prin semnalarea golurilor

legislative.

Libera circulatie a persoanelor in cadrul Comunitatii Europene a fost definita de Actul Unic European (1987) drept una dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne . Acest nou statut a dus la accelerarea procesului de extindere a dreptului de libera circulatie asupra unor noi categorii de persoane (studenti, persoane ce nu depun activitati economice, dar au resurse suficiente de trai).

Prin politica sa, Uniunea Europeana are in vedere crearea unei zone europene de libertate, securitate si justitie in care nu mai este nevoie de controlul persoanelor la frontierele interne, indiferent de nationalitate. In acelasi timp, se desfasoara un amplu proces de implementare a unor standarde comune in ceea ce priveste controlul la frontierele externe ale Uniunii si politicile de vize, azil si imigratie.

Libera circulatie a persoanelor constituie una dintre cele patru libertati din cadrul pietei interne si a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene, alaturi de libera circulatie a produselor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor.

Cetatenii europeni beneficiaza de dreptul fundamental de a se deplasa si de a se stabili unde doresc. Dar, pentru a fi cu adevarat in avantajul tuturor, libertatea de circulatie a persoanelor trebuie insotita de un nivel corespunzator de securitate si justitie. La Amsterdam, aceasta dubla cerinta a fost inscrisa in Tratat sub forma infiintarii progresive a unei zone de libertate, securitate si justitie. Abolirea controalelor la frontiera nu a fost insa pe deplin infaptuita in cadrul Uniunii. Obiectivul a fost realizat doar de cateva state membre in baza Conventiei de Implementare a Acordului Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata in vigoare la 26 martie 1995).

In contextul necesitatii de compatibilitate cu drepturile fundamentale recunoscute si protejate de constitutiile statelor membre, Curtea Europeana de Justitie a recunoscut o serie de drepturi cunoscute ca fiind fundamentale (ex. aspecte ale liberei circulatii: tratamentul egal, nediscriminarea, libertatea de asociere, libertatea de profesare, libertatea comerciala, libertatea industriala, libertatea concurentiala). Toate acestea au facut obiectul unor procese desfasurate in fata Curtii de Justitie, dar aceasta nu a dat o definitie abstracta a scopului protejarii drepturilor fundamentale ale individului. Astfel, au aparut probleme in distingerea unui drept economic fundamental de altul si in distingerea acestora de "libertatile fundamentale" mentionate explicit in Tratatul de la Roma - libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a bunurilor, libertatea de a furniza servicii si libertatea de stabilire.

In cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), Consiliul UE, Parlamentul European si Comisia Europeana au semnat Carta Drepturilor Fundamentale, document ce aduce intr-un cadru unic drepturile civile, politice, economice, sociale stipulate intr-o serie de documente internationale, europene si nationale. Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept, Carta nu face nici o deosebire intre cetateni, intrunind - pentru prima data - in cadrul unui document unic drepturile tuturor persoanelor care se gasesc in mod legal pe teritoriul Uniunii Europene. Articolul 15 alineatul 1 al Cartei vorbeste despre dreptul oricarui cetatean sau cetatene ai Uniunii de a avea libertatea de a cauta un serviciu, de a lucra, de a se stabili sau de a furniza servicii in orice stat membru. Tot acest articol, in alineatul 3 dispune ca « rezidentii tarilor parti, care sunt autorizati sa munceasca pe teritoriul statelor membre, au dreptul la conditii de munca echivalente cu acelea de care beneficiaza cetatenii sau cetatenele Uniunii Europene ».

1. Libera circulatie a persoanelor

"Orice cetatean sau orice cetateana a Uniunii Europene are dreptul de a se deplasa si de a-si stabili resedinta in mod liber pe teritoriul statelor membre".

"Libertatea de circulatie si de sedere poate sa fie acordata, in conformitate cu Tratatul instituind Comunitatea Europeana, cetatenilor unor tari terte care domiciliaza legal pe teritoriul unui stat membru.''

(Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale-Articolul 45)

1.1. Temeiul legal

Libera circulatie a persoanelor este unul dintre obiectivele fundamentale prevazute in dispozitiile Tratatului de la Roma ce trebuie indeplinit in vederea realizarii pietei comune. Esenta acestei libertati consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii statului membru pe teritoriul caruia se afla acestia sau isi desfasoara activitatea si cetatenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat. Aceste discriminari se pot referi la conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizeaza libera circulatie a persoanelor in spatial comunitar.

Libera circulatie a persoanelor si eliminarea controalelor la frontierele interne constituie o parte a unui concept mult mai larg, cel de piata interna - ce nu poate fi realizata in conditiile existentei unor frontiere interne si a restrictionarii circulatiei indivizilor. Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat foarte mult de la momentul aparitiei sale. Primele prevederi legate de acest domeniu considerau individul doar ca agent economic - ca angajat sau furnizor de servicii.

Conceptul initial s-a extins treptat pentru a cuprinde si aspectele legate de notiunea de cetatean al Uniunii, indiferent de orice dimensiune economica sau de diferente legate de nationalitate. Acest lucru se intentioneaza a se aplica si cetatenilor tertelor tari, pentru ca ulterior eliminarii controalelor la frontierele interne sa nu mai fie nevoie sa se verifice nationalitatea.

Baza legala a liberei circulatii a persoanelor este constituita de:

Articolul 14 (7A) din Tratatul de la Roma, ce stabileste piata interna, acesta incluzand libera circulatie a persoanelor;

Articolul 18 (8A) din Tratatul de la Roma, ce statueaza dreptul cetatenilor Uniunii de a circula si de a rezida liber pe teritoriul statelor membre;

Articolul 61 (73I) din Tratatul de la Roma si urmatoarele, cuprinse sub Titlul IV (IIIA) "Vize, azil, imigratie si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor'';

Articolul 45 din Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.

Implementarea Conventiei Schengen are ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluzand bineinteles masuri de intarire a controalelor la frontierele externe. Aceste masuri implica o politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si un schimb eficient de informatii. La frontierele externe ale spatiului Schengen, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii tertelor tari cuprinse in lista comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare trebuie doar sa posede o viza unica valabila in intregul spatiu Schengen. Totusi, fiecare stat membru are libertatea de a cere viza in cazul cetatenilor altor terte tari.

1.2. Controlul frontierelor si migratia

Disparitia frontierelor si libera circulatie a persoanelor in tot spatial comunitar poate duce la aparitia unor probleme legate de migratia clandestina. Art. 3-8 din Conventia Schengen reglementeaza modul de supraveghere si control al frontierelor externe. Pe langa stabilirea unei liste a tarilor terte ai caror cetateni au nevoie de viza (Anaxa I la Regulamentul 539/2001) sau nu (Anexa II la Regulamentul 539/2001) pentru a intra in spatiul comunitar, au fost luate o serie de masuri privind controlul si securitatea frontierelor UE in tarile ce constituie frontiere externe ale spatiului. In acest sens se inscrie initiativa Portugaliei 2001/C73/05 privind intarirea supravegherii si controlul frontierelor.

In vederea crearii unui spatiu sigur cu frontiere sigure si a combaterii

migratiei ilegale este nevoie de o cooperare a statelor in acest domeniu. Programe privind cooperarea intre administratiile vamale ale statelor membre sau intre serviciile de politie, precum EUROPOL, ori programe de cooperare in domeniul judiciar, precum programul GROTIUS, duc la realizarea unei solidaritati intre state si la crearea unui spatiu comunitar sigur. In acest sens sunt Regulamentul Consiliului 743/2002 CE ce stabileste un cadru general comunitar de activitate in vederea facilitarii cooperarii judiciare in materie civila sau Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 referitoare la masurile de control si sanctiunile penale in domeniul drogurilor.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

1.3. Recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale

Domeniul recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale se refera la sistemele de recunoastere a diverselor calificari si profesii la nivel comunitar, pe baza de reciprocitate. O serie de Directive reglementeaza libera circulatie a persoanelor care indeplinesc anumite servicii precum: medici, farmacisti, asistenti medicali, avocati, arhitecti, etc.

1.4.Libertatea de circulatie a lucratorilor

Libertatea de circulatie a lucratorilor constituie un aspect al liberei circulatii a persoanelor si, totodata, o libertate fundamentala de mare importanta pentru constructia comunitara.

Termenul de lucrator nu este definit nici in dreptul primar, nici in dreptul secundarI. Aceasta nu semnifica insa ca statele membre vor aplica definitia data lucratorilor in dreptul lor national. Datorita importantei majore a libertatii de circulatie a lucratorilor, Curtea de Justitie a precizat ca termenul trebuie interpretat intr-un sens larg.Lucratori, in sensul dreptului comunitar, sunt persoane care, intr-o perioada determinata de timp, exercita o profesie neliberala si sunt remunerate pentru aceasta.Exercitarea unei astfel de profesii cu o norma partiala cade, de asemenea, sub incidenta art. 39.Studentii si persoanele care se afla intr-o forma de pregatire profesionala nu sunt lucratori in sensul dreptului comunitar.

Curtea de Justitie a statuat, in jurisprudenta sa constanta, ca o remuneratie pentru munca prestata este principalul criteriu de definire a unui lucrator. Remuneratia nu poate avea un caracter pur simbolic, neexistand alte conditii suplimentare cu privire la nivelul acesteia. Astfel, este lipsit de importanta daca remu­neratia corespunde prevederilor din contractele colective de munca sau prevederilor legale cu privire la salariul minim sau daca este suficienta pentru a acoperi costurile curente ale lucratorului.

Interdictia de discriminare

Articolul 39 alin. 2 din Tratatul CE, care statueaza libertatea de circulatie a lucratorilor, instituie principiul unui tratament egal al lucratorilor si, deci, o interdictie de discriminare directa sau indirecta. Dreptul de sedere al lucratorilor reiese din dreptul comunitar primar (art. 39 alin. 2 si 3 din Tratatul CE), si nu din prevederile nationale privind regimul juridic al strainilor. In ceea ce priveste dreptul de sedere acordat rudelor lucratorilor, se aplica prevederile dreptului comunitar secundar, elaborat in baza art. 40 din Tratatul CE.

O exceptie de la regula liberei circulatii a lucratorilor este angajarea in institutiile administratiei publice nationale, pentru care se cere o legatura deosebita a persoanei cu realitatile statului respectiv(art. 39 alin. 4 din Tratatul CE).

Libertatea de circulatie a lucratorilor se deosebeste de liber­tatea de stabilire prin aceea ca, de aceasta din urma, poate face uz doar cel care exercita o profesie liberala. Criterii de apreciere a caracterului liberal al unei profesii (in sensul art. 43 si urm. din Tratatul CE) sunt participarea la profit si pierderi, libera alegere a orarului de munca si posibilitatea de alegere a colaboratorilor.

Libertatea de circulatie a lucratorilor se deosebeste de libera circulatie a serviciilor (art. 49 si urm. din Tratatul CE) prin aceea ca ultima constituie exercitarea unei profesii independente, care depaseste granitele statelor membre, fara ca aceasta sa fie insotita de o stabilire pe o perioada nedeteminata in statul respectiv.

1.5.Libertatea de stabilire

Libertatea de stabilire este o forma a liberi circulatii a persoa­nelor ce vizeaza inlaturarea restrictiilor privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru (art. 43 alin. 1 din Tratatul CE). Interdictia se aplica si infiintarii de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii oricarui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru (art. 43 alin. 2 din Tratatul CE). Libertatea de stabilire permite persoanelor sa participe, in mod stabil si continuu, la viata economica a unui stat membru,altul decat statul lor de origine, si sa obtina beneficii din aceasta participare,favorizand astfel intrepatrunderea economica si sociala in cadrul Comunitatii in domeniul activitatilor independente.

Libertatea de stabilire vizeaza deci dreptul persoanelor fizice ce exercita o profesie liberala de a decide in mod liber asupra alegerii locului unde isi vor desfasura activitatea.

Libertatea de stabilire se aplica resortisantilor statelor membre indiferent de faptul ca isi au domiciliul intr-un stat membru sau intr-un stat tert sau daca acestia au si o alta cetatenie in afara de cetatenia unui stat membru.Persoane juridice, in sensul art. 48 alin. 2 din Tratatul CE, sunt doar societatile constituite in conformitate cu dispozitiile legislatiei civile sau comerciale, inclusiv societatile cooperative si alte persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia celor fara scop lucrativ.Dispozitiile art. 48 alin. 2 se aplica indiferent de nationalitatea actionarilor.

2. Libera circulatie a serviciilor

2.1.Temeiul legal

Libera circulatie a serviciilor consta in dreptul de a oferi servicii pe teritoriul statelor membre plecand de la un sediu (principal sau secundar) stabilit in Uniunea Europeana. Ea este o componenta importanta pentru functionarea pietei unice europene, avand ca fundament necesitatea unei repartizari optime a tuturor factorilor de productie la nivel comunitar, astfel incat mobilitatea acestora sa permita exercitarea activitatilor productive si comerciale in cele mai favorabile medii sociale, economice si comerciale. Baza legala se regaseste in art.49-55  din Tratatul CE.

In dreptul comunitar prin notiunea de "servicii" se intelege ansamblul prestatiilor care nu cad sub incidenta dispozitiilor referitoare la libera circulatie a marfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Ea are, asadar, un caracter "rezidual" sau "subsidiar", dar poate fi clarificata in baza a trei criterii stabilite prin jurisprudenta CJCE de la Luxemburg:

a) Prestatorul serviciilor trebuie sa fie stabilit intr-un stat membru al Uniunii Europene, altul decat acela al destinatarului prestatiei, astfel incat sa existe o trecere a unei frontiere interioare UE.

b) Prestatorul trebuie sa fi fost stabilit in spatiul Pietei unice europene.

c) Prestatia trebuie sa fie furnizata contra unei remuneratii.

In intelesul Tratatului de la Roma, sunt considerate servicii prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii, in masura in care nu sunt reglementate de dispozitiile referitoare la libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor.

Serviciile cuprind in special:

-activitati cu caracter industrial,

-activitati cu caracter comercial,

-activitati mestesurgaresti;

- activitati prestate in cadrul profesiunilor liberale

Articolul 50 din Tratatul CE precizeaza ca prestatorul serviciilor isi poate exercita si numai temporar activitatea in tara in care serviciul este oferit. De aici rezulta ca el nu trebuie sa se stabileasca pe teritoriul altui stat membru, pentru ca atunci ne-am afla in prezenta libertatii de stabilire. Prestarea serviciilor poate fi intalnita in orice sector de activitate:emisiunile televizate, publicitatea, activitatile financiare din sectorul bancar si al asigurarilor, activitatile de intermediere, transportul si turismul, chiar sportul profesionist, organizarea jocurilor si a loteriilor si orice profesii liberale (medici, avocati, arhitecti, contabili).

Libera circulatie a serviciilor poate fi impartita in doua categorii: libera circulatie a serviciilor active si libera circulatie a serviciilor pasive.Latura activa presupune oferirea de servicii in alte state membre, latura pasiva inseamna consumul de servicii, de catre consumatori, dintr-un alt stat membru. In fine, este vorba tot despre libera circulatie a serviciilor, in situatia in care insusi serviciul 'trece granita'. Caracteristic pentru libera circulatie a serviciilor este deci 'traversarea' granitelor statelor membre si caracterul oneros al serviciului.

O varianta intermediara este cea in care nici furnizorul de servicii, nici destinatarul lor nu se deplaseaza intr-un alt stat membru al UE, dar furnizarea serviciilor se produce prin posta, telefon, telegrama, telex, fax,terminale de computer, transmitere de publicitate etc.

2.2 Directive Speciale

Libertatea de circulatie a serviciilor in domeniul transpor­turilor nu este reglementata de capitolul privind serviciile, ci de normele comunitare speciale vizand transporturile(art.51 alin. 2 din Tratatul CE).Libertatea serviciilor se aplica insa prestatiilor din domeniul bancar si al asigurarilor.

Exceptiile prevazute pentru libertatea de stabilire se aplica si liberei circulatii a serviciilor (art. 55 din Tratatul CE). Astfel, serviciile care, in ceea ce priveste statul membru, sunt asociate in acest stat, chiar si cu titlu ocazional, exercitarii autoritatii publice (spre exemplu, programele de vaccinare oferite de sistemul medical de stat), nu cad sub incidenta prevederilor privind libera circulatie a serviciilor.

Parlamentul si Consiliul au competenta de a elabora, prin procedura art. 251 din Tratatul CE, directive vizand recunoasterea reciproca a diplomelor si calificarilor profesionale, precum si coordonarea prevederilor privind conditiile de exercitare a acestor profesii (art. 55 coroborat cu art. 47 alin. 1 din Tratatul CE). In baza acestei norme de imputernicire, au fost elaborate.Directiva 89/48/CEE privind sistemul general de recunoastere a diplomelor de invatamant superior acordate pentru formare profesionala cu durata minima de trei ani, Directiva 92/51/CEE privind un al doilea sistem general de recunoastere a formarii profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE, Directiva 85/384/CEE privind recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri in domeniul arhitecturii, inclusiv masurile destinate sa faciliteze exercitarea efectiva a dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii s.a.

Profesiile reglementate sunt cele a caror exercitare este conditionata in statul gazda de posesia unui nivel de pregatire determinat, (verificat prin detinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat profesional). Ele pot fi extrem de diverse, de la profesiile liberale pana la cea de mester artizan. In principiu, statele membre ale UE au libertatea de a fixa (sau nu) un nivel minim al calificarii necesare pentru exercitarea unei profesii. In conformitate cu principiul recunoasterii reciproce, ele sunt insa obligate sa ia in considerare calificarea obtinuta de o persoana intr-un alt stat membru al UE si sa aprecieze daca aceasta corespunde exigentelor proprii. Statul gazda poate cere promovarea unor stagii sau examene prin care sa fie indeplinite cerintele legislatiei sale cu privire la exercitarea acelor profesii.

Din multitudinea de directive care ii privesc pe farmacisti, asistenti medicali, veterinari, arhitecti etc. vor fi detaliat prezentate aici doar directivele referitoare la profesiile medicale si de avocat.

Articolul 47 alineatul 3 al Tratatului de la Roma (CEE) prevede ca liberalizarea progresiva a restrictiilor referitoare la profesiile medicale si paramedicale va fi subordonata unei prealabile coordonari a conditiilor de exercitare in diferitele state membre ale UE. Din considerente legate de necesitatea mentinerii unui nivel ridicat al sanatatii publice, coordonarea pregatirii profesionale si a modalitatilor de studiu a fost pusa pe primul plan.

Dupa 1975 au fost adoptate un numar impresionant de directive, care sunt codificate astazi prin Directiva 93/16/CEE din 5 aprilie 1993 (OJ, L.165, 7 iulie 1993) vizand facilitarea liberei circulatii a medicilor si recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri.

Principalele doua coordonate ale directivei sunt: stricta coordonare a diverselor forme de pregatire a personalului medical si paramedical si aplicarea principiului recunoasterii reciproce a diplomelor obtinute in alte state membre, ceea ce implica accesul de o maniera nediscriminatorie la exercitarea profesiilor medicale. In vederea unei reale respectari a liberei circulatii a serviciilor se prevede o dispensa de la obligatia inscrierii sau afilierii la organizatiile profesionale din statul gazda, ceea ce nu exonereaza prestatorul de servicii de respectarea deontologiei, sau a sanctiunilor disciplinare sau profesionale in vigoare in statul in care prestatia se efectueaza.

Diversitatea legislatiilor nationale, atat in ceea ce priveste accesul la profesie cat si exercitarea acesteia, au facut coordonarea in materie mult mai dificila decat in domeniul medical. Dupa ce mult timp baza legala a fost reprezentata doar de prevederile Tratatului de la Roma (CEE), Consiliul a adoptat pe 22 martie 1977 Directiva 77/249/CEE (OJ, L.78, 26 martie 1977) pentru a facilita exercitarea efectiva a prestatiilor serviciilor de catre avocati.

O alta directiva deosebit de importanta pentru reglementarea liberei circulatii a serviciilor este Directiva 89/552/CEE privind coordo­narea anumitor dispozitii legale, de reglementare si administrative ale statelor membre, cu privire la desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune, modificata prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului si Consiliului de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege si acte administrative ale statelor membre cu privire la desfasurarea activitatilor de difuzare a programelor de televiziune.

Un alt document de drept secundar in domeniul serviciilor, ce a generat dezbateri aprinse in literatura de specialitate si in societatea civila, il constituie Directiva 2006/123/CE privind serviciile in Piata Interna (Directiva Bolkenstein), elaborata in cadrul strategiei de la Lisabona.Directiva contine, pentru prima data in dreptul comunitar, o reglementare completa a conditiilor pentru prestarea si consumul de servicii in Piata Interna. Aceasta nu se aplica serviciilor de interes public, serviciilor de investitie in domeniul valorilor mobiliare, domeniului transportului, serviciilor din domeniul sanatatii, domeniului audiovizual, serviciilor societatii informationale, al jocurilor de noroc, serviciilor notariale, serviciilor care sunt legate de exercitarea autoritatii publice.

3. Libera circulatie a marfurilor

Libera circulatie a marfurilor se aplica marfurilor ce provin din statele membre sau marfurilor ce provin din state terte si care circula in mod legal pe piata statelor membre. Marfurile nu au fost definite in mod expres in dreptul comunitar, astfel incat o definitie a acestora trebuie extrasa din practica Curtii de Justitie.

Potrivit acesteia, constituie marfuri, in sensul dreptului comu­nitar, bunurile materiale ce fac obiectul unor contracte comerciale cu element de extraneitate, indiferent de natura acestor contracte sau de faptul ca acestea au si o alta componenta (artistica, istorica, etica).

Termenul de 'marfa' include, in afara de bunurile materiale, si materializarea unui serviciu (spre exemplu, un film pe suport DVD sau un program de calculator pe CD). In aceasta situatie, forma materiala a serviciului va fi guvernata de libera circulatie a marfurilor. De asemenea, curentul electric, gazul metan si produsele petroliere sunt marfuri in sensul dreptului comunitar, desi sistemele si retelele de distributie a acestora constituie servicii. Curtea de Justitie a calificat drept marfuri si deseurile (indiferent ca sunt sau nu reciclabile). Embrionii umani si organele umane nu pot fi calificate, din punct de vedere etic, drept 'marfuri', insa, din punct de vedere al tehnicii juridice, aceasta subsumare este corecta.Nu constituie marfuri mijloacele de plata, banii falsi, narcoticele si stupefiantele care circula in afara sistemului legal.

3.1. Temeiul legal

Baza legala a liberei circulatii a marfurilor este reglementata de dispozitiile Tratatului de la Roma de constituire a Comunitatilor Europene (art. 6-12; art. 30-37; art. 85-86 si art. 92-96). Astfel, articolul 7 din Tratat defineste Piata Interna a Comunitatilor drept ,,o zona fara frontiere interne, in care este asigurata libera circulatie a bunurilor,persoanelor, serviciilor si capitalului. Toate controalele si verificarile sistematice necesare asigurarii conformitatii cu regulile au loc pe piata si nu la frontierele nationale". Articolul 6 din Tratat interzice orice discriminare pe baza de nationalitate, atat intre statele membre, cat si intre cetatenii acestora.

Libera circulatie a marfurilor se aplica tuturor produselor originare din statele membre si tuturor produselor din terte tari cu drept de libera circulatie in spatiul comunitar. La inceput, libera circulatie a marfurilor a fost vazuta ca parte integranta a uniunii vamale a statelor membre, implicand eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor comerciale cantitative si a masurilor echivalente, precum si stabilirea unor tarife externe comune pentru Comunitate. Ulterior, accentul a fost mutat pe eliminarea obstacolelor inca existente in calea liberei circulatii in vederea crearii unei Piete Interne - o zona fara frontiere interne in care bunurile pot circula la fel de liber ca pe o piata nationala. Practic eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative intre statele membre s-a realizat la

1 iulie 1985, cand s-a definitivat uniunea vamala

Incepand cu 1 ianuarie 1993, marfurile ce trec frontierele interne ale Comunitatii nu mai sunt controlate. Eliminarea formalitatilor de trecere a frontierelor implica initiative in patru domenii legate intre ele: eliminarea documentelor vamale in comertul intracomunitar, regulile comunitare ce guverneaza libera circulatie a bunurilor, intarirea frontierelor externe si cooperarea intre administratii

3.2. Masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative

In scopul infaptuirii Pietei Comune, sunt interzise nu doar taxele vamale in comeltul dintre statele membre, ci si limitarile cantitative ale importurilor (art. 28 din Tratatul CE) sau exporturilor (art. 29 din Tratatul CE), precum si toate masurile cu efect echivalent restrictii lor cantitative. In vreme ce o limitare cantitativa a exporturilor sau importurilor poate fi lesne de definit datorita componentei sale cuantificabile (de exemplu, introducerea de contingente pentru importuri sau exporturi) sau temporale (de exemplu, introducerea unei restrictii pentru o perioada determinata de timp), masurile cu efect echivalent restrictii lor cantitative sunt dificil de definit.

Doi vanzatori cu amanuntul, Keck si Mithouard, au comercializat in Germania si Franta produse, neprelucrate ulterior, la preturi inferioare preturilor efective de cumparare. Aceasta practica comerciala este interzisa in legislatia franceza, insa, dreptul german nu contine o astfel de interdictie. In cadrul procedurii penale impotriva acestora in fata instantelor franceze, Tribunalul din Strassbourg a adresat o intrebare preliminara cu privire la libera circulatie a marfurilor in cadrul Comunitatii.

Curtea de Justitie a apreciat ca o masura nationala care interzice, in mod general, revanzarea in pierdere nu are ca obiect reglementarea schimburilor de marfuri intre statele membre si nu constituie o masura cu efect echivalent unei restrictii cantitative. Curtea a aratat ca dispozitiile nationale care limiteaza sau interzic anumite modalitati de comercializare nu pot sa impie­dice, direct sau indirect, in prezent sau in viitor, comertul dintre statele membre, in sensul hotararii Dassollville^.

Interdictia de limitare a comertului intracomunitar nu este absoluta, ci o limitare a liberei circulatii a marfurilor poate fi compatibila cu dreptul comunitar, daca este necesara pentm satisfacerea unor cerinte imperative.

Firma germana Rewe a intentionat sa importe un lot din bautura alcoolica 'cassis de dijon', originara din Franta. Administratia monopolului alcoolului din Republica Federala Germania a adus la cunostinta firmei importatoare ca, datorita nivelului insuficient al concentratiei alcoolice (produsul nu are un continut minim de 25% alcool), produsul nu poate fi comercializat in Germania.

Instanta germana a adresat Curtii de Justitie o intrebare preliminara cu privire la calificarea continutului minim de alcool al unei bauturi drept restrictie cantitativa la import. Curtea de Justitie a aratat ca obstacolele in calea circulatiei intracomunitare care rezulta din disparitatile intre legislatiile nationale privind comercializarea produselor respective trebuie sa fie acceptate in masura in care aceste prescriptii pot fi recunoscute ca necesare pentru satisfacerea cerintelor imperative legate, in special, de eficacitatea controalelor fiscale,de protectia sanatatii publice,de loialitatea tranzactiilor comerciale si de protectia consumatorilor.

3.3.Problema monopolului comercial al statului(art.31 din Tratatul CE

Existenta unor monopoluri comerciale pericliteaza functionarea Pietei Interne si schimbul intracomunitar de marfuri, motiv pentru care Tratatul CE prevede obligatia statelor membre de a proceda la transformarea acestora, in sensul de a exclude orice discriminare intre resortisantii statelor membre in ce priveste conditiile de aprovizionare si desfacere (art. 31 alin. 1 din Tratatul CE).De asemenea, Tratatul interzice activitatile organelor statului prin intermediul carora acesta poate conduce sau influenta, in mod direct sau indirect, importurile dintre statele membre (art. 31 alin. 2 din Tratatul CE). In vreme ce alin. 1 contine obli­gatia transformarii monopolurilor comerciale existente, alin. 2 interzice crearea de noi monopoluri comerciale.

Un monopol comercial al statului, in sensul art. 31 din Tratatul CE, desemneaza acea situatie in care unui organ de stat sau unei alte persoane juridice determinate de un organ de stat ii este acordat dreptul exclusiv de a produce, importa, exporta, distribui sau comercializa un anumit produs. Principala caracteristica pentru calificarea unei intreprin­deri sau activitati drept monopol comercial al statului este exercitarea unor drepturi exclusive in aceasta activitate.

Monopolurile comerciale ale statelor membre nu sunt, deci, interzise in totalitate, ci doar in masura in care produc o discriminare intre resortisantii statelor membre.In situatia crearii de noi monopoluri de stat, statele membre trebuie sa asigure respectarea cerintelor prevazute in art. 31 alin. 1 (art. 31 alin. 2).

Articolul 31 are caracter de lex specialis fata de prevederile dreptului comunitar vizand uniunea vamala (art. 23 si urm.) si libera circulatie a marfurilor (art. 28 si urm. din Tratatul CE).

4. Libera circulatie a capitalurilor si platilor

Inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, libera circulatie a marfurilor a fost reglementata, in dreptul primar comunitar, sub forma unei simple norme de imputernicire vizand elaborarea de masuri de armonizare in domeniu (art. 67 din Tratatul CEE). Curtea de Justitie a apreciat ca acest articol nu are aplicabilitate directa.

Libera circulatie a capitalurilor si a platilor vizeaza miscarile transfrontaliere de capital, in scop de plasament si investitie (art. 56 alin. 1 din Tratatul CE). In aprecierea continutului concret al operatiunilor care se inscriu in notiunea de circulatie a capitalurilor, Curtea de Justitie a folosit enumerarea exemplificativa din Anexa 1 la Directiva 88/3611CEE 1, care se refera la: toate operatiunile necesare realizarii circulatiei capitalului, care se supun prevederilor art. 68 alin. 3 din Tratatul CE, accesul operatorului economic la toate tehnicile financiare disponibile pe piata, utilizate pentru efectuarea acestor operatiuni, opera­tiunile de lichidare sau cesiune a activelor, repatrierea veniturilor obtinute din lichidarea acestora sau utilizarea imediata a acestor venituri in limitele obligatiilor comuni tare si operatiunile de restituire a creditelor sau imprumuturilor.

In schimb, transformarea in bani a unei contra prestatii ce vizeaza libera circulatie a marfurilor, persoanelor si serviciilor este calificata drept libera circulatie a platilor. Libera circulatie a platilor serveste, asa cum se precizeaza in art. 56 alin. 2 din Tratatul CE, aplicarii principiilor Pietei Inteme si in ce priveste contraprestatia obtinuta din libera circulatie a marfurilor si serviciilor.

Articolul 57 si urm. din Tratatul CE contin exceptii de la libera circulatie a capitalurilor si a platilor. Acestea pot fi, pe langa motive ce tin de dreptul financiar, si motive ce tin de lupta impotriva spalarilor de bani, a traficului de stupefiante si a terorismului. Problema invocarii motivelor de siguranta publica drept limitari ale acestor libertati este insa contro­versata in literatura de specialitate.

Bibliografie:

Gorning Gilbert, "Dreptul Uniunii Europene editia a 2 a", editura C.H.Beck, Bucuresti 2007;

Stoica, Camelia; Stefanescu, Brandusa- "Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana"- Editura Centru de resurse juridice, Bucuresti, 2002;

Pascal, Ileana; Deaconu, Stefan; Fabian, Nicolae; Vrabie, Codru- "Libera circulatie a serviciilor"- Editura Centru de resurse juridice, Bucuresti, 2002;

Pascal, Ileana; Deaconu, Stefan; Fabian, Nicolae; Vrabie, Codru- "Libera circulatie a capitalurilor"- Editura Centru de resurse juridice, Bucuresti, 2002;

Pascal, Ileana; Deaconu, Stefan; Fabian, Nicolae; Vrabie, Codru- "Libera circulatie a marfurilor"- Editura Centru de resurse juridice, Bucuresti, 2002;

https://www.crj.ro/files/02CirculatiaPersoanelor.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Liber%C4%83_circula%C5%A3ie

https://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_7922/Despre-libera-circulatie-a-persoanelor-(vize-azil-imigrare-si-alte-politici).html

https://www.pwc.com/ro/eng/ins-sol/publ/PWCArticles/Immigration_SS.html

https://www.crj.ro/files/03Servicii.pdf

https://www.ier.ro/PAIS/PAIS1/RO/Studiul1B.pdf

https://www.mie.ro/_documente/negocieri/cuprins_tratat_aderare.htm