NoȚiuni generale privind dreptul subiectiv civil

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL SUBIECTIV CIVIL

1. Definiție. Dreptul subiectiv civil reprezinta posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - persoana fizica sau juridica - in virtuatea careia aceasta poate, in limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o anumita conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv si sa ceara, la nevoie, concursul fortei coercitive statale.

2. Elementele dreptului subiectiv

2.1. Titularii drepturilor subiective civile sunt persoanele fizice și persoanele juridice.

2.2. Obiectul dreptului subiectiv civil Prerogativele dreptului subiectiv civil (continutul) privesc actiunile (conduita) persoanei, titular la dreptului subiectiv civil.

2.2.1. Noțiunea de bun. Prin lucru se ințelege tot ceea ce se afla in natura, avand o existența materiala. Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta: 1. sa fie util omului; 2. sa aiba o valoare economica; 3.sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi care intra in compunerea unui patrimoniu apartinand unei persoane fizice ori juridice.

2.2.2. Clasificarea bunurilor.

a) In functie de natura bunurilor, dar si in raport de calificarea data de legea civila se disting: a. bunurile imobile (nemiscatoare) - cele care au o asezare fixa și b. bunurile mobile (miscatoare) - cele care nu au o asezare fixa in spatiu. La randul lor, bunurile imobile se clasifica in: imobile prin natura lor, imobile prin destinatie și imobile prin obiectul la care se aplica. De asemenea, bunurile mobile se clasifica in mobile prin natura lor, mobile prin determinarea legii, mobile prin anticipatie.

b) In funcție de criteriul regimul circulatiei juridice, bunurile se impart in: bunuri aflate in circuitul civil (bunuri care pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice) și bunuri scoase din circuitul juridic civil (bunurile care nu pot forma obiectul unor acte juridice civile).

c) Dupa modul in care bunurile sunt determinate, se disting: bunurile individual determinate, (care se individualizeaza prin insusiri proprii) și bunuri determinate generic (care se individualizeaza prin insusirile speciei sau categoriei din care fac parte).

d) In raport de posibilitatea sau imposibilitatea inlocuirii lor in executarea unei obligatii civile, bunurile se impart in: bunuri fungibile (care se pot inlocui unele cu altele cu prilejul executarii unei obligatii, fara sa afecteze valabilitatea platii) și bunuri nefungibile (care nu pot fi inlocuite cu prilejul executarii unei obligatii civile, asa incat debitorul nu poate fi liberat decat prin predarea bunului datorat).

e) In raport de faptul daca folosirea lor implica sau nu instrainarea sau consumarea lor, se disting: bunuri consumptibile (care nu pot fi folosite fara ca prima lui intre­buintare sa nu implice consumarea substantei ori instrainarea lui) și bunuri necon­sump­tibile (care pot fi folosite repetat, fara ca, prin aceasta sa fie necesara consumarea substantei ori instrainarea lor).

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

f) Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in: frugifere (pot produce fructe periodic, fara consumarea sub­stantei sale) și nefrugifere (nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale).

g) In raport de imprejurarea daca ele pot fi impartite fara sa‑si schimbe destinatia economica bunurile sunt: divizibile (prin impartire, nu‑si schimba desti­natia) și indivizibile (daca ar fi impartite, si‑ar schimba destinatia afectatiunea).

h) In raport de corelatia (legatura) dintre ele, se disting: bunurile principale (care pot fi folosite, potrivit destinatiei lor, in mod independent) și bunurile accesorii (care sunt afectate intrebuintarii altor bunuri).

3. Dreptul subiectiv civil si raportul juridic civil. Dreptul subiectiv alcatuieste, uneori, impreuna cu obligatia ce-i corespunde continutul unui raport juridic.

Raportul juridic civil este definit ca "o relatia sociala - patrimoniala ori nepatrimoniala - reglementata de o norma juridica". In structura raportului juridic se intalnesc trei elemente: partile sau subiectele raportului (persoanele titulare de drepturi si obligatii civile); continutul (totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le au partile); obiectul (actiunile ori inactiunile la care sunt indrituite partile ori pe care sunt tinute sa le respecte, conduita pe care o pot avea sau trebuie sa o aiba partile raportului juridic civil).

4. Clasificarea drepturilor subiective civle

4.1. Drepturile subiective civile absolute si relative. Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept in virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la alte persoane pentru a si-l realiza. Sunt drepturi absolute: drepturile personale nepatrimoniale si drepturile reale.

Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept in virtutea caruia titularul poate pretinde unui (unor) persoane deteminate o anumita conduita, iar realizarea dreptului vizeaza direct comportamentul acelei persoane. Sunt relative drepturile de creanta.

4.2. Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale. Definite ca drepturi subiective care are o valoare apreciabila in bani, drepturile patrimoniale intra in categoria de bunuri; termenul, care desemneaza orice valoare economica susceptibila de a fi utila unei persoane, regrupeaza doua categorii foarte diferite: bunurile corporale, adica lucrurile tangibile considerate ca atare (un imobil, un autoturism, o vioara), la care se adauga bunurile incorporale, adica drepturile patrimoniale a caror existenta nu este matariala, ci numai juridica.

Drepturile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi de creanta. Dreptul real - jus in re - este acel drept patrimonial in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altei persoane (precum, dreptul de proprietate si dezmembramintele sale). Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept patrimonial in temeiul caruia titularul sau poate pretinde unei alte persoane (debitor, subiect pasiv)sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Dreptul subiectiv civil nepatrimonial este acela care nu are o valoare evaluabila in bani. Este dreptul care neavand o valoare patrimoniala nu intra in patrimoniu (extrapatrimonial). Exista trei categorii de astfel de drepturi: a) drepturi care privesc existenta si integritatea persoanei (dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la onoare, cinste ori reputatie etc.); b) drepturi care privesc identificarea persoanei fizice (dreptul la nume; dreptul la pseudonim; dreptul la domiciliu, dreptul la stare civila etc.); c) drepturile decurgand din creatia intelectuala (dreptul la paternitatea operei sau inventiei etc.).

4.3. Drepturi subiective civile principale si accesorii. Este principal acel drept subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare. Este accesoriu acel drept subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil, care are, in temeiul legii ori potrivit vointei partilor, rol de drept principal (accesorium sequitur principale).

4.4. Drepturile subiective civile pure si simple si drepturi subiective civile afectate de modalitati. Este pur si simplu dreptul subiectiv civil care confera mazima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depind de vreo imprejurare, asa incat poate fi exercitat de indata ce s-a nascut, neconditionat.

Este afectat de modalitati acel drept subiectiv civil care nu ofera deplina siguranta titularului sau, in sensul ca existenta sau exercitarea lui depinde de o imprejurare viitoare, certa ori incerta. Este afectat de modalitati dreptul subiectiv civil care este insotit de o conditie, un termen sau o sarcina.

1.        Potrivit Codului civil roman, bunurile pot fi imobile:

a)     prin natura lor;

b)     prin determinarea legii;

c)      prin destinatie.

2.        Potrivit Codului civil roman, bunurile pot fi mobile:

a)     prin destinatie;

b)     prin natura lor;

c)      prin determinarea legii.

3.        Dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile, bunurile se clasifica in:

a)     divizibile si indivizibile;

b)     fungibile si nefungibile;

c)      sesizabile si insesizabile.

4.        In functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile se impart:

a)     bunuri care se afla in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil;

b)     bunuri mobile si bunuri imobile;

c)      bunuri principale si bunuri accesorii.

5.        Prin raport juridic civil se intelege:

a)     manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice;

b)     relatia sociala patrimoniala sau nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil,

c)      norma de drept civil aplicabila intr-un caz determinat.

Raspunsuri corecte:

1. a), c); 2. b), c); 3. b); 4. b); 5. b).

Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008;

Dogaru I., Popa N., Danișor D.C., Cercel S., Bazele dreptului civil, vol. I, Teoria generala, Ed. C.H. Beck, București, 2008;

Dogaru I., Cercel S., Drept civil. Partea generala, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007;

Ungureanu O., Drept civil. Introducere, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.