SISTEMUL VICINAL
Organizata in
obsti teritoriale vicinale sau satesti, populatia
autohtona, romanizata, in plin proces de formare a poporului si
a limbii romane, si-a fundamentat existenta pe un sistem normativ
elementar. La baza lui, in lipsa unei autoritati statale care sa
edicteze norme juridice si sa asigure aplicarea lor, a stat obiceiul
juridic (cutuma), format din vechile norme geto-dacice si din normele
dreptului roman provincial (dreptul roman vulgar).
In cadrul
comunitatii satesti, pozitia sociala a
fiecarui individ era determinata de un statut personal bine pus la
punct. Pe langa rudenia de sange si rudenia prin alianta,
credinta crestina a consacrat rudenia spirituala, iar cele
pagane au introdus fratia de sange, fratia de lapte,
infratirea lunaticilor etc.
Familia era organizata dupa un sistem patrilineal si
patrilocal. Casatoria se facea in ordinea varstei, mirele fiind,
de regula, mai in varsta decat mireasa. Casatoria se incheia prin liberul consimtamant
al viitorilor soti. Divortul
putea fi cerut de catre oricare dintre soti. Bunurile erau impartite
copiilor in principal la casatorie, apoi restul la moartea parintilor.
Vocatie succesorala aveau atat descendentii, cat si sotul
supravietuitor. Fetele aveau vocatie succesorala dupa reductiunea
zestrei.
Bunurile se clasificau in bunuri miscatoare (mobile) si
nemiscatoare (imobile). In cadrul obstilor satesti, proprietatea asupra pamantului se
impartea in: proprietate individuala asupra terenurilor de
cultura si proprietate comuna asupra celorlalte terenuri. Unele
parti ale mosiei puteau trece, cu aprobarea obstei, in
stapanirea si folosinta personala, obstea
pastrand in continuare asupra lor un drept superior de supraveghere si
control.
In proprietatea devalmasa se aflau padurile, apele, pasunile,
subsolul din care erau extrase diferite minereuri, fondul de rezerva
pentru anii cu recolta slaba, moara comuna.
Contractele cele mai raspandite erau cele de
vanzare-cumparare care impuneau anumite forme de publicitate, iar in cazul
in care obiect al vanzarii il constituiau bunuri imobiliare, opera dreptul
de preemtiune. Arvuna se dadea uneori intr-o proportie
prestabilita (1/4, 1/3) din pret, alteori se stabilea prin invoiala
partilor. Dupa plata pretului se bea adalmasul
(constand intr-o anumita cantitate de vin), pentru publicitate "trebuind
sa fie de fata cel ce taia mana".
Munca agricola
in comun era reglementata de norme speciale referitoare la repartitia
campurilor de cultura pentru membrii obstii, stabilirea felului
culturii pe fiecare camp, timpul de efectuare a araturilor, impartirea
produselor pentru consumul personal al membrilor obstii si pentru
fondul de rezerva. Alte norme priveau cresterea in comun a vitelor
(pornirea turmelor pentru pastoritul comun, stabilirea locurilor si a
perioadelor de pasunat, impartirea produselor turmelor
comune) si vanatoarea in comun (pornirea cetelor de vanatori).
Pedepsirea infractiunilor
si conflictele dintre membrii obstei se rezolvau pe baza principiului
solidaritatii rudelor, a talionului si a compozitiei. Obstea
vicinala raspundea in solidar pentru infractiunile savarsite
pe teritoriul ei si pentru daunele cauzate obstilor invecinate. In
ceea ce priveste pedepsele,
pedeapsa maxima nu era moartea, ci izgonirea vinovatului. Furtul se
pedepsea prin purtarea hotului prin sat, impreuna cu bunul furat,
pedeapsa ce atragea oprobiul pulic, echivaland cu moartea
civila.
Puterea judecatoreasca era exercitata de judele
satesc si de sfatul oamenilor buni si batrani. Nu existau
instante speciale pentru cauzele civile si penale, acestea fiind
judecate de aceleasi instante. In materie de probe, pentru rezolvarea diferendelor privitoare la hotare se
foloseau juramantul cu brazda pe cap si conjuratorii.
