Metodologia studierii partii speciale a dreptului penal

Metodologia studierii partii speciale a dreptului penal

Pentru ca studiul partii speciale a dreptului sa‑si poata realiza atat sco­purile practice imediate, cat si cele de perspectiva, respectiv acela de perfec­tionare perma­nenta a reglementarilor cuprinse in nomele penale speciale, este necesara alegerea unei metodologii de studiu adecvate.

Studiul partii speciale a dreptului penal are un caracter complex, el im­plica ana­liza atat a unor probleme de ordin general comune unui grup de infractiuni cuprinse intr‑un titlu, capitol ori sectiune din Codul penal, cat si a unor probleme specifice caracteristice fiecarei infractiuni in parte.

Studiul aprofundat al normelor penale speciale se realizeaza in plan exegetic, teoretic si critic[1].

In plan exegetic studiul presupune descifrarea vointei reale a legiuitorului, asa cum este exprimata in continutul literal al normei penale speciale.

Exegeza textelor de lege se realizeaza cu ajutorul metodelor generale de inter­pretare a legii, si mai cu seama, prin interpretare literara. In plan teoretic, studiul presupune cunoasterea, fundamentului si a principiilor care stau la paza incriminarii. Studiul normei penale speciale in plan teoretic presupune cunostinte temeinice de teorie juridica penala cu privire la temeiurile represiunii penale si formele pe care le imbraca aceasta represiune, asa cum acestea au evoluat in timp in contextul unei permanente modificari a realitatii sociale, pe fondul unui progres tehnologic neintre­rupt si a unei continue dezvoltari a comunicatiilor, a internationalizarii fenomenelor sociale, in genere, si a fenomenului infractional, in special[2].

Cautarile, sub aspect teoretic in materie penala sunt departe de a fi incheiate pentru ca, pe de o parte, solutiile de ordin penal identificate si folo­site pana in pre­zent pentru a stavili fenomenul criminalitatii nu si‑au dovedit inca pe deplin efi­cienta, iar pe de alta parte, noi forme de criminalitate se dezvolta reclamand, la randul lor, solutii legislative adecvate in sfera dreptului penal.

In fine, studiul normelor penale speciale presupune si un nivel critic, pentru ca nu‑i suficient sa se studieze normele speciale asa cum acestea sunt, ci sa se si antici­peze cum acestea ar trebui sa fie, facandu‑se in acest sens propuneri de lege ferenda. In plan critic, normele penale speciale in vigoare trebuie permanent confruntate si cu datele furnizate de alte stiinte din sfera criminologiei, sociologiei, psihologiei, psihiatriei, medicinii etc. si susceptibile sa ajute la identificarea unor solutii adecvate in ce priveste explicarea, prevenirea si combaterea fenomenului infractional. Nor­mele penale speciale vor fi studiate critic nu numai sub aspectul existentei lor propriu‑zise, dar, mai ales, al modului de aplicare in practica. Practica judiciara este in masura sa furnizeze numeroase informatii, aspecte inedite de natura sa stimuleze activitatea de perfectionare a prevederilor partii speciale a dreptului penal.

Structura prezentului curs de drept penal - partea speciala - urmeaza intocmai sistemul partii speciale a dreptului penal.

Dupa un prim titlu introductiv, fiecarui titlu din partea speciala a Codului penal ii corespunde o analiza proprie in cadrul cursului. Titlurile cursului, sunt structurate pe capitole, sectiuni, subsectiuni si alte diviziuni.

Ca metoda de cercetare, in stiinta dreptului penal roman, sub autoritatea profe­sorului V. Dongoroz, s‑a impus metoda cercetarii monografice, metoda pe care o folosim si noi, deoarece ea permite o analiza aprofundata si multilaterala a tuturor elementelor pe care o fapta trebuie sa le cuprinda si a conditiilor in care trebuie sa fie savarsita pentru a fi considerata, potrivit normei penale speciale, infractiune. Cerce­tarea monografica permite aplicarea corecta a tuturor prevederilor cuprinse in partea generala a dreptului penal la continutul fiecarui tip particular de infractiune, subli­nierea conditiilor necesare pentru existenta infractiunii, relevarea pe aceasta baza a gradului ei de pericol social; permite analiza temeinica a problemelor referitoare la formele si modalitatile normative sub care se poate prezenta infractiunea, la sanctiunile ce sunt aplicabile in cazul savarsirii ei, precum si la alte aspecte ce tin de individualizarea, constrangerii penale, cum ar fi cele privitoare la necesitatea unei plangeri prealabile, impacarea partilor, cauze speciale de nepedepsire si de reducere a pedepsei etc.

Pentru ca aceste posibilitati ale cercetarii monografice sa devina realitate si sa ofere rezultate convingatoare, ea trebuie realizata dupa o ordine prestabilita, urma­rind un anumit model sau o schema de tratare care sa permita o analiza multilaterala si sistematica a materialului legislativ. Modelul sau schema de analiza a infractiunilor prevazute in normele penale speciale ar putea avea in vedere urmatoarele elemente sau repere: continutul legal al infractiunii, asa cum este formulat in norma de incri­minare, situatia premisa, obiectul juridic si obiectul material, subiectii infractiunii, latura obiectiva si subiectiva a continutului constitutiv, elementele componente ale fiecarei laturi, formele si modalitatile infractiunii, sanctiunile si aspectele procesuale referitoare la fiecare infractiune.

In abordarile de ordin general privitoare la aspectele comune unui grup de infractiuni, pe care le‑am apreciat necesare pentru a evita pe cat posibil repetari suparatoare, se va urma aceeasi schema sau model. De asemenea, se vor face referiri acolo unde este cazul si la evolutia istorica a reglementarii sau la normele juridice prevazute in dreptul international ori la alte norme juridice ce apartin altor ramuri ale dreptului intern. Aceste referiri suplimentare, desi exced continutului propriu‑zis al normelor penale speciale, apar ca necesare pentru intelegerea ratiunii incriminarii a eventualelor standarde impuse prin conventii internationale la care Romania este parte si a modului in care normele penale speciale opereaza in acord cu normele constitutionale, civile, administrative, financiare etc.

Sub acest din urma aspect, observam ca relatia dintre norma penala si cea consti­tutionala este, de regula, de stricta conformitate, in sensul ca norma penala speciala da expresie si constituie, totodata, o garantie de infaptuire a prevederii constitutionale cores­­punzatoare. Norma penala se subordoneaza celei constitutionale, atat in ce priveste litera, cat si spiritul acesteia. Asa, spre exemplu, prin normele constitutionale se statueaza printre altele, drepturile si libertatile fundamentale ale omului in Romania.

Normele penale speciale incrimineaza diferite incalcari ale acestor drepturi si libertati, aparand ca adevarate garantii a respectarii drepturilor si libertatilor consa­crate prin Constitutie.

Relatia dintre normele penale speciale si normele juridice apartinand celorlalte ramuri de drept este o relatie de cooperare si de complementaritate. Normele penale speciale, prin severitatea sanctiunilor ce le sunt specifice, asigura, pe cale indirecta, eficienta normelor juridice ce reglementeaza sfera relatiilor civile, de familie, de munca etc. Altfel spus, normele penale speciale coopereaza cu celelalte, norme juri­dice la ocrotirea celor mai importante valori sociale considerate ca atare la un moment

dat. Desigur ca o legatura indisolubila exista intre normele penale speciale si nor­mele morale, pentru ca orice infractiune, inainte de a fi o manifestare ilegala, apare, de regula, ca o manifestare imorala. De altfel, starea de moralitate individuala si colectiva este o premisa a starii de legalitate, in general, si a starii de legalitate in materie penala, in special.