Calomnia

Calomnia

1. Continutul legal

Asa cum am aratat la infractiunea anterioara, demnitatea unei persoane poate fi incalcata prin atingerea adusa onoarei sau reputatiei sale prin cuvinte, gesturi ori prin punerea sa intr-o situatie umilitoare. Totusi, lezarea demnitatii pote fi facuta si prin afirmarea sau imputarea ca acea persoana a comis o fapta de natura sa o expuna unei actiuni penale, administrative, disciplinare ori dispretului public. O atare fapta, atunci cand este savarsita in public si priveste o fapta determinata, incalca in mod grav demnitatea persoanei, atragand in primul rand oprobiul celorlalti asupra ei. Din acest motiv, legiuitorul a incriminat aceasta situatie distinct de insulta, sub titulatura de calomnie.

Calomnia se diferentiaza de insulta prin aceea ca se are in vedere aprecierea, stima, respectul unei persoane, de care aceasta se bucura din partea colectivitatii, precum si caracterul public, care sporeste periculozitatea faptei.

Constituie infractiune de calomnie, potrivit art. 206 C.pen., afirmarea ori impu­tarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o per­soana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridc special il constituie relatiile sociale care se refera la reputatia persoanei, sub aspectul pretuirii de care se bucura persoana din partea colectivitatii, demnitatea omului privita in special sub aspectul obiectiv.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi oricare din persoanele fizice care intruneste conditiile responsabilitatii penale. Participatia penala este posibila, de regula, sub forma complicitatii si a instigarii. Coautoratul devine posibil atunci cand infractiunea se savarseste pe alta cale decat cea orala.

b) Subiectul pasiv este tot o persoana fizica, necircumstantiata. Eventuala calitate a subiectului pasiv ar putea atrage o alta incadrare juridica (ofensa adusa autoritatii, ultraj etc.).

Nu sunt prevazute conditii speciale referitoare la locul si timpul savarsirii infrac­tiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective consta intr-o actiune, fie de afirmare, fie de imputare a unei fapte determinate privitoare la o persoana fizica, individualizata.

A afirma inseamna a comunica, a expune, a povesti, a descrie ceva altora. A imputa inseamna a reprosa ceva altei persoane, a-i aduce o acuzatie, o invinuire . Afirmarea sau imputarea pot fi savarsite prin orice mijloace, cum ar fi prin cuvinte, gesturi, imagini etc.

b) O prima cerinta esentiala a elementului material este ca afirmarea sau imputa­rea sa aiba loc in public . Potrivit art. 152 C.pen., fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana; in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane, intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante, prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului. In cazul calomniei, insa, fata de esenta acestei infractiuni, conditia publi­citatii se considera realizata numai daca afirmarea sau imputarea s-a facut simultan sau succesiv fata de cel putin doua persoane (dar nu in cadrul unei reuniuni de familie) ori a ajuns la cunostinta a minimum doua persoane. Aceasta inseamna, de exemplu, ca daca afirmatia s-a facut pe strada, nu va exista calomnie, daca ea a fost auzita de o singura persoana; tot astfel, nici in cazul in care au fost prezente mai multe persoane si acestea n-au putut sa auda ori sa inteleaga afirmatia facuta .

Daca afirmatia sau imputarea nu s-a facut in public, fapta va putea constitui infractiunea de insulta.

O alta cerinta esentiala este ca afirmarea sau imputarea sa se refere la fapte determinate, adica individualizate, precizate prin aratarea datelor concrete ce le caracterizeaza; ea trebuie sa se refere la o anumita persoana, fie aratata direct, fie indirect, dar putand fi usor identificata.

Afirmarea sau imputarea poate sa priveasca o fapta determinata nereala (cazul cel mai frecvent) sau poate privi o fapta reala. In acest din urma caz, autorul afirmatiei sau imputarii ar putea sa inlature raspunderea penala facand dovada probei veritatii (art. 207 C.pen.), insa aceasta proba nu se permite decat daca afirmatia s-a facut in apararea unui interes legitim.

In orice alte situatii va subzista infractiunea de calomnie, chiar daca afirmatia sau imputarea priveste un fapt real (de pilda, nu va putea face proba veritatii faptuitorul care a imputat in public victimei din razbunare ca a intretinut relatii sexuale cu mai multi barbati intr-o anumita imprejurare, chiar daca fapta este adevarata si ar putea fi dovedita). Nu va exista infractiunea de calomnie daca imputarea sau afirmatia priveste un fapt nedeterminat; in acest caz, fapta ar putea constitui infractiunea de insulta. In acest sens, in practica judiciara s-a decis ca nu exista calomnie daca inculpata a afirmat in public ca victima merge cu patura intr-un anumit loc cu un barbat ; nu exista calomnie daca afirmatia nu priveste o fapta determinata, ci are un caracter general .

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In sfarsit, o alta cerinta esentiala este ca fapta imputata sau cea cu privire la care se face afirmatia sa fie susceptibila, daca ar fi adevarata, sa expuna persoana in cauza la o sanctiune penala, administrativa, disciplinara sau dispretului public. Obiectiv, deci, faptele imputate trebuie sa prezinte o anumita gravitate, sa constea in incalcari ale legii sau in grave abateri de la morala.

Daca in cuprinsul unui denunt sau al unei plangeri, inculpatul invinuieste o persoana de savarsirea unei infractiuni concrete, stiind ca invinuirea este mincinoasa, fapta constituie denuntare calomnioasa (art. 259 C.pen.), iar nu calomnie.

c) Urmarea imediata a infractiunii se produce, indiferent daca victima a suferit sau nu vreo consecinta in urma afirmatiei faptuitorului.

B. Latura subiectiva. Calomnia nu se poate realiza decat cu intentie, directa sau indirecta. Daca afirmatiile sau imputarile se fac pentru a apara un interes legitim, este admisa proba veritatii (art. 207 C.pen).

Nu va exista vinovatie daca faptuitorul poate face proba veritatii afirmatiei sau imputarii insultatoare ori calomnioase. In acest caz opereaza prevederile art. 207 C.pen. considerate in doctrina ca o cauza speciala care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei. Proba veritatii, care este permisa atat in cazul insultei, cat si in cazul calomniei, inseamna posibilitatea acordata de lege faptuito­rului care a facut o afirmatie reala sa faca dovada realitatii afirmatiei facute pentru a inlatura caracterul penal al faptei si a evita tragerea sa la raspundere pentru insulta ori calomnie.

Aceste facilitati nu sunt acordate nelimitat, ci conditionat, si anume sa fie vorba de o afirmatie reala facuta de faptuitor si sa fi fost facuta in apararea unui interes legitim, fie ca acesta priveste intreaga colectivitate, fie ca priveste numai o persoana determinata (de exemplu, va putea face proba veritatii cel ce afirma ca X este un delapidator, daca prin aceasta afirmatie a urmarit sa previna numirea lui X intr-un post de contabil). Interesul legitim trebuie sa fie temeinic, serios pentru a justifica darea in vileag a adevarului. Mai mult chiar, este necesar ca afirmatia sau imputarea sa fi fost singurele modalitati posibile de a se asigura apararea interesului legitim.

In aceste conditii, nu este posibil sa se faca afirmatia calomnioasa sau insultatoare doar cu privire la latura reala. De exemplu, exista interes legitim daca inculpata a afirmat - in conditii de publicitate - ca sotul sau are relatii intime cu reclamanta, deoarece o astfel de afirmatie are la baza dorinta inculpatei de a contribui la mentinerea casatoriei .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind intentionata, infractiunea este susceptibila de forme imperfecte, insa legea nu pedepseste nici actele pregatitoare, nici tentativa la infractiune. Infrac­tiunea de calomnie se consuma in momentul afirmarii ori imputarii in public de fapte determinate care, daca ar fi adevarate, ar expune acea persoana unei sanctiuni legale sau oprobriului public. Savarsirea de acte de calomnie in mod repetat, cu aceeasi ocazie si vizand aceeasi persoana constituie o infractiune unica - unitate naturala - pe cand repetarea afirmatiilor sau imputarilor calomnioase la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, constituie o infractiune continuata.

Daca afirmatiile sau imputarile se refera la mai multe persoane, chiar daca sunt facute cu acelasi prilej, exista concurs, fie ideal (atunci cand prin aceeasi afirmatie sau imputare sunt vizati toti subiectii pasivi), fie real (atunci cand fiecare subiect pasiv este vizat printr-o afirmatie sau imputare distincta).

B. Modalitati. Calomnia poate fi savarsita sub doua modalitati normative, alterna­tive: calomnie prin afirmare sau calomnie prin imputare in public a unor fapte deter­minate. Fapta constituie infractiune si in cazul in care afirmarea sau imputarea s-a realizat prin presa scrisa sau audiovizuala. Fiecareia dintre aceste modalitati poate sa-i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Calomnia se pedepseste cu amenda de la 250 lei la 13.000 lei.

Actiunea penala - si in acest caz de lezare a demnitatii persoanei - este pusa in miscare numai la plangerea prealabila a celui vatamat, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Plangerea prealabila trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul si se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.

Bibliografie selectiva

G. Antoniu, Ocrotirea penala a vietii persoanei, R.D.P. nr. 1/2002, p. 9; A. Boroi, Infractiuni contra vietii, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999; A. Boroi, Infractiunea de determi­nare sau inlesnirea sinuciderii, Dreptul nr. 7/1998, p. 60; A. Boroi, Participatia penala in cazul infractiunii de pruncucidere, R.D.P. nr. 4/1996, p. 53; M. Bratis, Formele agravate ale infractiunii de ucidere din culpa, R.D.P. nr. 4/2006, p. 97; A. Braileanu, Actele sexuale intre persoane de acelasi sex. Abrogarea incriminarii. Efecte, R.D.P. nr. 2/2007, p. 73; C. Casuneanu, Noi argumente privind absorbirea infractiunii de violare de domi­ciliu in infractiunile de furt si talharie, Dreptul nr. 5/2004, p. 150; C. Ciurel, Consideratii in legatura cu infractiunea de hartuire sexuala, Dreptul nr. 6/2008, p. 56; G. Coca, Violarea de domiciliu si a secretului corespondentei. Unele restrangeri speciale, R.D.P. nr. 4/2007, p. 71; M. Cora, Aspecte teoretice in materia infractiunii de pruncucidere, Dreptul nr. 5/2003, p. 126; S. Cristea, Furt prin efractie si violare de domiciliu, R.D.P.
nr. 4/1997, p. 92; E. Dan, Continutul juridic al infractiunii de pruncucidere, Dreptul
nr. 8/2005, p. 58; E. Dan, Consideratii asupra infractiunii de pruncucidere, R.D.P.
nr. 2/1998, p. 72; H. Diaconescu, D. Dita, A. Gazdovici, Consideratii in legatura cu rapor­tul de cauzalitate in cazul infractiunii de omor, Dreptul nr. 10/2007, p. 60;
H. Diaconescu, Structura juridica si continutul constitutiv al infractiunii de act sexual cu un minor, Dreptul nr. 9/2004, p. 162; H. Diaconescu, Din nou cu privire la posibilitatea retinerii circumstantei agravante generale, reglementata de art. 75 lit. b) din Codul penal, in cazul infractiunii de omor calificat prevazuta si pedepsita de art. 175 lit. c) Cod penal, Dreptul nr. 12/2003; M. Dobrinoiu, C.R. Romitan, Divulgarea secretului profesional intr-o modalitate speciala, R.D.P. nr. 1/2003, p. 127; V. Dobrinoiu, W. Branza, Consideratii privind infractiunea de hartuire sexuala, R.D.P. nr. 4/2002, p. 22; C. Dumitrescu, Vatamarea corporala din culpa, R.D.P. nr. 4/2004, p. 136; T.C. Godinca Herlea, Hartuirea sexuala. Aspecte controversate, C.D.P. nr. 1/2006, p. 76; M. Gorunescu,
S. Corlateanu, Unele infractiuni privitoare la viata sexuala. Probleme de aplicare a legii, R.D.P. nr. 3/2006, p. 118; I. Griga, Vatamare corporala grava, R.D.P. nr. 1/2003, p. 160; L. Herghelegiu, Omor savarsit in public. Port fara drept de arma alba. Concurs intre infractiunile prevazute de art. 171 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) Cod penal si art. 1¹
pct. 1 din Legea nr. 61/1990, republicata, Dreptul nr. 1/2004, p. 137; L. Herghelegiu, Omor calificat, R.D.P. nr. 3/2003, p. 110; V. Iftenie, St. Pistol, Semnificatia medico-legala si juridica a notiunii de "infirmitate", Dreptul nr. 5/2005, p. 186; Gh.I. Ionita, Unele consideratii in legatura cu infractiunile privitoare la viata sexuala, Dreptul
nr. 3/2003, p. 155; M. Iordache, Absorbtia infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal in infractiunea de viol, Dreptul nr. 6/2006, p. 179; Gh. Mateut, Distinctia dintre omor si alte infractiuni, R.D.P. nr. 1/2000, p. 31; Gh. Mateut, Unele consideratii privind conti­nutul constitutiv al infractiunii de omor, Dreptul nr. 7/1999, p. 84; M. Mihai, M. Cenusa, Infractiunea de loviri sau alte violente. Latura subiectiva, R.D.P. nr. 4/2006, p. 112;
M. Mihai, Vatamarea corporala. Latura subiectiva, R.D.P. nr. 2/2003, p. 129; D. Nica, Raportul juridic dintre prezumtia legala a legitimei aparari si infractiunea de violare de domiciliu, Dreptul nr. 8/2006, p. 184; D.I. Nitu, Unele delimitari privind infractiunea de viol, R.D.P. nr. 2/2004, p. 114; M. Petrovici, Noi aspecte referitoare la conexiunea infractiunilor de viol si lipsire de libertate in mod ilegal, Dreptul nr. 12/2007, p. 62;
A. Pirvu, Infractiunile de santaj si talharie. Analiza comparativa, R.D.P. nr. 3/2006, p. 84; T. Popescu, Ucidere din culpa, R.D.P. nr. 1/2003, p. 164; T. Punga, Vatamare corporala grava, R.D.P. nr. 1/2005, p. 141; F. Radu, C. Radu, Incadrarea juridica a faptei inculpa­tului trimis in judecata pentru savarsirea unui omor, in conditiile in care savarsise anterior un alt omor pentru care nu fusese condamnat definitiv, Dreptul nr. 10/2006, p. 186;
D. Soare, Unele consideratii in legatura cu omorul deosebit de grav prevazute de art. 176 alin. (1) lit. g) Cod penal, Dreptul nr. 4/2008, p. 46; E. Tanislav, Violarea secretului corespondentei. Unele aspecte, R.D.P. nr. 2/1999, p. 50; T. Toader, Lipsirea de libertate in mod ilegal, R.D.P. nr. 4/1998, p. 24; A. Todan, Omorul deosebit de grav si avortul agravat, R.D.P. nr. 2/1999, p. 62; A. Truichici, Hartuirea sexuala, R.D.P. nr. 3/2007,
p. 83; A. Truichici, Perversiunea sexuala, R.D.P. nr. 2/2007, p. 68; A.M. Truichici, Viol. Incest. Concurs ideal de infractiuni sau absorbtie, R.D.P. nr. 4/2006, p. 68; V.M. Turcu, Incadrarea juridica a faptei de omor deosebit de grav savarsita pe timp de noapte intr-o locuinta pentru a inlesni comiterea unei talharii, Dreptul nr. 11/2000, p. 141;
A. Vlasceanu, Infractiuni privitoare la viata sexuala, R.D.P. nr. 1/2006, p. 91.