Cazuri de nulitate a casatoriei

Nulitatea casatoriei intervine ca sanctiune a nerespectarii unora dintre cerintele prevazute de lege, cu privire la incheierea ei. Ca si divortul, nulitatea casatoriei pune capat acesteia, intre ele existand deosebiri structurale, de cauze si efecte; nulitatea sanctioneaza cu desfiintarea casatoria incheiata prin observarea unor cerinte legate de validitate, anterioare sau concomitente celebrarii casatoriei, iar efectele sunt, in principiu, retroactive, pe cand divortul sanctioneaza o casatorie valabil incheiata, pentru cauze posterioare incheierii sale, iar efectele divortului sunt numai viitoare.

1.   Casatoria a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale privind varsta matrimoniala . Aceasta nulitate poate fi acoperita in urmatoarele situatii:

- daca sotul care nu avea varsta legala pentru casatorie a implinit-o pana la constatarea nulitatii,

-  daca sotia a dat nastere unui copil pana la constatarea nulitatii, caz in care trebuie aparat interesul copilului,

-  daca in aceeasi perioada de timp sotia a ramas insarcinata.

2. Casatoria a fost incheiata de o persoana deja casatorita . In cazul comiterii infractiunii de bigamie, instanta penala, pronuntand condamnarea inculpatului, trebuie sa constate nulitatea casatoriilor incheiate si sa restabileasca situatia anterioara privind valabilitatea primei casatorii.

3.  Casatoria este incheiata de alienatul sau debilul mintal

Alienatii si debilii mintali, precum si cei care sunt lipsiti vremelnic de facultatile mintale, cat timp nu are discernamantul faptelor sale, nu se pot casatori. Aceste situatii trebuie sa existe la data incheierii casatoriei si pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, chiar si ulterior incheierii ei. Este nula casatoria incheiata de cel lipsit vremelnic de facultatile mintale cat timp nu are discernamantul faptelor sale, spre deosebire de alienatii si debilii mintali care sunt impiedicati sa se casatoreasca chiar daca nu se afla pusi sub interdictie.

Imprejurarea ca sotul a cunoscut sau nu, anterior casatoriei, existenta starii de alienatie sau debilitate mintala a celuilalt sot este lipsita de relevanta si deci, nulitatea absoluta nu poate fi inlaturata, ea fiind justificata intr-un interes de ordin social.

4. Casatoria este incheiata fara respectarea prevederilor legale

Nulitatea intervine cand lipseste consimtamantul viitorilor soti, ori acesta nu a fost exprimat cu respectarea conditiilor de forma necesare pentru incheierea casatoriei.

5. Casatoria fictiva care exista in situatia in care cauza de nulitate anterioara sau concomitenta incheierii casatoriei nu a disparut ulterior, prin convietuirea sotilor. Fictivitatea casatoriei este o cauza de nulitate si nu una de divort. Actiunea in declararea nulitatii absolute poate fi introdusa de orice parte interesata si nu se prescrie.

6. Consimtamantul unuia dintre soti a fost viciat prin eroare asupra identitatii fizice a celuilalt sot.

7. Casatoria incheiata prin viclenie (doi)

In cazul dolului se anuleaza casatoria incheiata sub imperiul erorii privind starea sanatatii unuia dintre soti, daca eroarea este provocata de acesta, prin mijloace viclene.

Pentru a constitui motiv justificat de anulare a casatoriei, obligatoriu trebuie ca viclenia sa fie determinanta la manifestarea consimtamantului celuilalt, in vederea incheierii casatoriei.

Sotul-victima va trebui sa se probeze ca sotul si-a cunoscut boala grava si ca in mod voit nu a comunicat-o. Deci, este vorba aici de omisiune voita a unui, sot de a aduce la cunostinta celuilalt sot boala grava de care suferea. Deasemenea, ascunderea bolii de catre sotie, care o face inapta de a avea copii, este doi prin reticenta si reprezinta un motiv legal de anulare a casatoriei.

8. Casatoria incheiata ca urmare a violentelor dintre soti

Prin insasi procedura incheierii casatoriei este mai greu de imaginat un asemenea viciu.

Pentru situatii de exceptie, cand s-ar demonstra existenta acestui viciu, casatoria va fi anulata la cererea sotului-victima.

Violenta trebuie sa aiba un anumit grad de intensitate si gravitate care sa puna pe cel in cauza in situatia obiectiva unanim acceptata, de a nu se putea opune casatoriei. Cand exista violenta morala este necesar sa fie in mod obiectiv determinanta in raport de cerintele conjuncturale ale victimei si starea ei.

Efectele nulitatii casatoriei

Casatoria poate fi declarata nula numai prin hotarare judecatoreasca. Nulitatea trebuie ceruta pe calea actiunii, neputind fi invocata pe calea exceptiei, intr-o alta cauza, cu un alt obiect.

Ambele feluri de nulitate produc aceleasi efecte si pentru trecut, deci, aceasta retroactiveaza, casatoria considerandu-se ca nu s-a incheiat.

Casatoria putativa este aceea care, desi nula sau anulabila, produce totusi unele efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta la incheierea ei.

Consideram ca sotul interesat sa beneficieze de avantajele casatoriei putative nu are decat sa invoce buna sa credinta, ne fiind nevoie nici macar s-o dovedeasca si, cu atat mai putin, sa ceara constatarea judecatoreasca a bunei sale credinte. Este in sarcina celor care, eventual s-ar opune ca sotul sa beneficieze de avantajele putativitatii de a face dovada relei credinte a acestuia la incheierea casatoriei desfiintate. Ipoteza bunei-credinte a sotului bigam nu poate fi cu desavarsire exclusa, cum se intampla atunci cand acesta s-a aflat intr-o eroare de fapt sau de drept, ori cand, in momentul incheierii celei de a doua casatorii, s-a aflat in stare de alienatie sau de debilitate mintala.

Casatoria, incheiata pe timpul vietii, inceteaza de drept prin moartea unuia dintre soti. fizic constatati, de la data prevazuta in certificatul de deces ca fiind dat mortii. Asadar, efectele incetarii casatoriei se produc de la data mortii.

Declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti produce aceleasi efecte ca si moartea fizica constatata, prin examinarea cadavrului. Data mortii sotului este cea indicata in hotararea ramasa definitiva si irevocabila, moment de la care inceteaza casatoria. Despre aceasta situatie se vor face mentiuni corespunzatoare in registrele si actele de stare civila.

Hotararea declarativa de moarte are un efect retroactiv incepand cu data stabilita de instanta ca fiind data mortii.

In privinta hotararii declarative de moarte, trebuie sa retinem existenta a doua date:

-  data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii si,

-  data stabilita prin hotarare ca fiind data mortii persoanei disparute.

Prima data declanseaza aplicarea prezumtiei de moarte, insa efectele acestei prezumtii se produc retroactiv, incepand cu data stabilita de instanta.

Daca sotul declarat mort se intoarce, hotararea judecatoreasca prin care s-a declarat moartea acestuia este anulata si distingem urmatoarele situatii:

a) situatia sotului persoanei fosta declarata moarta care nu s-a recasatorit, cand anularea inlatura cu efect retroactiv si incetarea casatoriei rezultata din hotararea de moarte prezumata. Sotul care a fost declarat mort si sotul sau sunt considerati ca au fost si continua sa fie casatoriti;

b) in cazul sotului persoanei declarata moarta care s-a recasatorit, exista si casatoria incheiata intre timp de celalalt sot motiv pentru care ne putem afla in prezenta a doua situatii distincte, si anume:

- sotul care s-a recasatorit a fost de buna-credinta, adica nu a stiut ca cel declarat mort traieste. Hotararea de anulare a hotararii declarative de moarte produce efecte retroactive, in aceasta situatie, sotul recasatorit ar urma sa fie considerat ca a incheiat cea de a doua casatorie in timp ce era deja casatorit cu o alta persoana, adica un caz de bigamie. Din acest motiv, solutia legala acorda preferinta celei de-a doua casatorii, care exista in fapt, iar prima casatorie se desface pe data incheierii celei de a 2-a casatorii, care ramane singura valabila;

-  sotul care s-a recasatorit a fost de rea-credinta, deoarece a stiut ca cel declarat mort se afla in viata, astfel ca, noua casatorie este incheiata prin frauda.

Enumerarea cazurilor de nulitate absoluta a casatoriilor

-   Casatoria a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la varsta matrimoniala (art. 19 si 4 din C. fam.).

-   Casatoria a fost incheiata de o persoana care era deja casatorita (art. 19 si 5 din C. fam.).

-   Casatoria a fost incheiata intre persoane care sunt rude in grad prohibit de lege (art. 19 si 6 C. fam.).

-   Casatoria s-a incheiat intre cel care adopta, sau rudele lui, pe de o parte si cel adoptat ori rudele acestuia, pe de alta parte (art. 19 C. fam. si art. 1 O.G. 25/1997).

-   Casatoria s-a incheiat de alienatul sau debilul mintal art. 19 si 9 C. fam.

-   Casatoria s-a incheiat fara respectarea prevederilor art. 16 C. fam. (art. 19 C. fam.).

-   Incompetenta delegatului de stare civila (incompenenta rationae materiae) in afara de cazul in care-a exercitat in mod public atributia de delegat de stare civila (error communis facit ius).

-   Casatoria fictiva.

-   Casatoria s-a incheiat intre persoane de acelasi sex (art. 1, 4, 5, 25, 47-52, 53-60 C. fam.).

Anterior anului 1990 se aprecia ca fiind o cauza de nulitate absoluta a casatoriei incheierea ei intre un cetatean roman si unul strain fara a exista in prealabil autorizatia presedintelui Romaniei.

In prezent aceasta nulitate nu mai exista deoarece prin Decretul lege nr. 9/31 dec. 1989 s-a abrogat art. 134 C. civ.

In literatura mai exista ca si cazuri de nulitate absoluta

-   'lipsa de solemnitate art. 19 si 16-17 C. fam. referindu-se la absenta de la casatorie, a unuia dintre viitorii soti,

-   neexprimarea consimtamantului sau nedeclararea incheierii casatoriei de catre ofiterul de stare civila, sau clandestinitatea.

-   Casatoria incheiata fara publicitate (art.19si16C. fam.)

Fapte de comert

Articolul 3 din codul comercial enumera faptele de comert, adica acele operatiuni pe care le considera ca fiind comerciale. Sunt numerotate de la 1 la 20. Prin legi speciale pot fi reglementate si alte acte de comert decat cele 20, dar ele trebuie incluse intr-unul din cele 20 de puncte.

Clasificare faptelor de comert:

Fapte de comert obiective sunt prevazute in art. 3 din codul comercial, precum si in legi speciale. Acestea se numesc obiective deoarece caracterul comercial al lor este dat de obiectul operatiunii independent de calitatea de comerciant sau necomerciant al subiectului. Faptele de comert obiective se clasifica in:

Operatiuni de intrepunere in schimb sau circulatie.

Intreprinderele

Fapte conexe

Operatiuni de intrepunere in schimb sau circulatie sunt cumpararea si vanzarea comerciala.

Vanzarea-cumpararea comerciala conform art.3 punctul 1 din codul comercial sunt comerciale cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde fie in natura fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria. Cumpararea de obligatii ale statului sau alte titluri de credit pot face deasemenea cumpararea-vanzarea ceea ce face aceasta operatiune sa fie comerciala este interventia vanzatorului, cumparatorului sau a ambilor de a obtine un castig obtinut in urma revanzarii sau inchirierii bunului cumparat. Cumpararea unui bun in scopul revanzarii lui, precum si vanzarea unui bun cumparat in vederea revanzarii constituie fapt de comert si intra sub incidenta codului comercial. Ceea ce este esential in stabilirea caracterului comercial este ca la momentul cumpararii bunului sa fi existat intentia cumparatorului de al revinde sau de al reinchiria. Este irelevant daca dupa cumparare acesta se rasgandeste si pastreaza bunul pentru el. In ceea ce priveste obiectul vanzarii acesta poate consta in produce (produse naturale ale pamantului), marfuri si titluri de credit. Codul comercial exclude din sfera activitatilor comerciale cumpararea de bunuri pentru uzul sau consumul propriu al comerciantului sau a familiei sale si vanzarea produselor agricole de catre cultivatori.

Operatiunile de banca si schimb

Comercialitatea acestor operatiuni este data de elementul interpunerii in schimbul sau circulatia banilor. Bancile pot fi Banci comerciale, Banci populare, Banci de investitii. Primele 2 categorii au ca principala activitate atragerea de depozite si acord de creditare din depozitele atrase sau din alte surse. Bancile comerciale se adreseaza publicului in general, pe cand bancile populare efectueaza aceaste operatii pentru membrii sai cooperativi. In privinta bunului de investitii este intermedierea obtinerii de finante pe piata de capital. Conform legii societatilor bancare activitatea bancara in Romania se desfasoara prin BNR si prin banci comerciale precum si prin alte persoane juridice autorizate conform legii.

Obiective:

Intreprinderele: prin intreprindere se intelege o organizare structurala a factorilor de productie in scopul desfasurarii unei activitati aducatoare de profit. Trebuie facuta o distinctie intre notiunea de intreprindere folosita de codul comercial si notiunea de intreprindere in perioada economiei centralizate.

Intreprinderele de construcite

In cazul intreprinderilor de constructie obiectul acesteia este ridicarea de cladiri si alte constructii civile sau industriale. Toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea lucrarilor de constructie au caracter comercial. Astfel sunt operatiuni comerciale si contractele de cumparare de materiale, precum si contractele de antrepriza, incheiate cu beneficiarii lucrarilor.

Intreprinderea de fabrica si manufactura presupun producerea de bunuri in urma prelucrarii sau asamblarii unor materii prime ori componente. In conceptia codului comercial fabrica reprezinta o activitate industriala, pe cand manufactura presupune o activitate in care domina munca individuala.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Intreprinderile de furnituri

Conform codului comercial furnitura este o activitate prestata de un interprinzator care furnizeaza un serviciu de utilitate publica in mod continuu sau la anumite intervale de timp (exemplu: furnizarea de energie electrica, de gas, distribuirea corespondentei)

Intreprinderele de spectacole publice

Organizarea de spectacole este in conceptia codului comercial fapta de comert. Elementele esentiale pentru calificarea unui spectacol ca fiind fapta de comert sunt:

- sa fie public

- interprinzatorul (managerul sau impresarul) sa fie altul decat artistul sau sportivul care evolueaza. In cazul in care spectacolul este dat in scopuri caritabile fapta nu mai este comerciala deoarece lipseste castigul. Daca spectacolul este organizat de o persoana juridica fara scop lucrativ insa in vederea obtinerii unui castig, operatiunea se incadreaza in categoria faptelor de comert, deoarece ceea ce intereseaza este intrunirea elementelor unei intreprinderi si nu calitatea celui ce organizeaza.

Intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri.

Comisionul, agentia si oficiile de afaceri sunt activitati de intermediere in afaceri, ce apar atunci cand intre furnizorul si beneficiarul unui contract se interpune o a treia persoana care face posibila incheierea contractului. Diferenta dintre contractele de comision si contractele de agentie este: in cazul comisionului, comisionarul incheie contractul pe seama comitentului, in timp ce agentul pune doar partile in legatura fara a participa la incheierea contractului.

Intreprinderea de editura, de impremerie si de vanzare a obiectelor de arta

Aceste intreprinderi se ocupa cu valorificare drepturilor patrimoniale ce rezulta din creatia intelectuala. Editura este intreprinderea care se bazeaza pe incheierea de contracte de editura cu autorii de opere literare, stiintifice sau artistice prin care acestea din urma cedeaza editurii dreptul de a reproduce si difuza opera in schimbul unei remuneratii.

Impremeria reprezinta activitatea de redactare si multiplicare a unei opere. Aceasta se poate face atat pe suport material cat ai prin internet.

Libraria reprezinta activitatea de distribuire ai difuzare catre clienti a operelor literare sau stiintifice dupa multiplicarea acestora.Pentru a fi in prezenta unei intreprinderi de editura, impremerie sau librarie este necesar ca antreprenorul sa fie altul decat autorul.

Intreprinderile de transport de persoane sau lucruri

Interprinderi: Obiectul lor este transportul de marfuri sau persoane in baza unui contract de transport. Contractul de transport reprezinta o conventie prin care o parte (carausul) se obliga in schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator. O varianta a contractului de transport este contractul de expeditie, adica acel contract prin care o parte expeditionarul se obliga fata de cealalta parte expeditorul sa incheie un contract de transport pe seama celui din urma cu o terta parte. Contractul de expeditie este de fapt un contract de transport la care se adauga si un contract de comision.

Intreprinderile de asigurare

Potrivit art.3 punctul 7 si 18 din codul comercial sunt fapte de comert asigurarile terestre contra daunelor si asupra vietii. Precum si contra riscurilor navigatiei. Asigurarea este un contract prin care o parte (asiguratorul) se obliga fata de o alta parte (asiguratul), ca in schimbul unei remuneratii (prima de asigurare) sa plateasca acestuia din urma sau unei alte persoane indicata de beneficiar, o suma determinata in cazul producerii riscului asigurat.

Asigurarile fac obiectul reglementat legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romanian cu modificarile si completarile ulterioare. Activitatea de asigurare se desfasoara prin societatile de asigurare autorizate de comisia de supraveghere a asigurarilor. Asigurarile sunt in general facultative, dar pentru anumite categorii de riscuri acestea sunt obligatorii.

Depozitele in docuri si antrepozitele

Potrivit art.3 punctul 3 al codului comercial sunt fapte de comert depozitele in docuri si antrepozitile precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (varande).

Depozitul este un contract prin care o persoana denumita deponent remite spre pastrare un lucru unei alte persoane denumita depozitor cu obligatia pentru acesta din urma de al conserva si restitui in natura la cererea deponentului. Pentru a fi fapta de comert obiectiva, depozitul trebuie sa imbrace forma unei intreprinderi. Un depozit izolat facut de un comerciant nu intruneste fapta de comert.

Faptele de comert conexe sunt acele operatiuni care dobandesc caracter comercial datorita stransei lor legaturi cu o alta operatiune, care este considerata de lege ca fiind fapta de comert sau datorita obiectului lor. Sunt fapte de comert conexe: contractele de report asupra titlurilor de credit; vanzarea si cumpararea de parti sociale sau de actiuni ale societatii comerciale; operatiunile de mijlocire in facerii, depozitele pentru cauza de comert, contul curent si cecul,mandatul, comisionul si consignatia, gajul si fedejusiunea.

Codul comercial defineste contractul de raport asupra titlurilor de credit ca fiind o operatiune juridica ce consta in cumpararea unor titluri de credit circuland in comert urmata de revanzarea simultana cu termeni si pe un pret determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi specie. Contractul de raport cuprinde in acelasi inscris o dubla vanzare: una care se executa imediat si care are ca obiect transferul drepturilor asupra unor titluri de credit si alta care se executa la un anumit termen de la prima vanzare si care are ca obiect transferul inapoi catre primul vanzator a unor titluri de aceasi specie cu cele transferate initial. Raportul avand ca obiect titluri de credit este considerat fapta de comert datorita obiectului special asupra caruia poarta (titluri de credit care sunt instrumente comerciale). Daca raportul nu ar avea ca obiect titluri de credit operatiune este una comerciala.

Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni

Daca vanzarea sau cumpararea nu ar avea ca obiect titluri de valoare, parti sociale sau actiuni actul ar fi civil.

Operatiunile de mijlocire in afaceri

Mijlocirea reprezinta o intermediere a incheierii unui contract in scopul facilitarii incheierii lui. Spre deosebire de mandat si comision, intermediarul doar ajuta partile sa incheie mai usor contractul. Activitatea de mijlocire se suprapune in mare masura peste cea de agentie, agentul fiind si el un intermediar. Daca agentia reglemtata de codul comercial nu intruneste conditiile unei intreprinderi, intermedierea este considerata fapta de comert. Daca este accesorie unei alte fapte de comert (exemplu: vanzarea-cumpararea comerciala) este considerata fapta de comert conexa chiar daca actul de intermediere este izolat.

Depozitele pentru cauze de comert

Art. 3 punctele 19 si 20 califica depozitele pentru cauza de comert ca fiind comerciale. Deosebirea dintre cele doua forme de depozit reglementate la punctele 19 si 20 este ca daca in primul caz suntem in prezenta unei intreprinderi atunci sunt indeplinite conditiile unei asemenea forme de asigurare, in caz contrar suntem in prezenta unei fapte de comert conexe care dobandeste caracter comercial prin conexitatea cu o alta operatiune comerciala (exemplu: marfurile depozitate cu intentia de a fi revandute, nu ne intereseaza daca partile sunt sau nu comercianti).

Fapte de comert  subiective

Art. 4 din codul comercial prevede ca se socotesc fapte de comert afara de fapte obiective si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau necomercialitatea nu rezulta din actul insusi. Art. 4 instituie o prezumtie de comercialitatea asupra tuturor operatiunilor savarsite de un comerciant, aceasta prezumtie este simpla, adica poate fi rasturnata prin proba contrara. Un comerciant pe langa actele de comert savarseste acte de natura civila prin excelenta (exemplu: testamentul, donatia, acceptarea unei secesiuni, sponsorizarea). Exceptia caracterului civil al obligatiei se bazeaza pe faptul ca atata timp cat natura unui act poate fi civila cat si comerciala, comerciantul poate sa imprime caracter civil actului prin vointa sa (exemplu: comerciantul poate cumpara anumite bunuri pentru uzul sau personal sau a familiei sale fara legatura cu comertul pe care il practica).

Fapte de comert  unilaterale sau mixte

Sunt acele operatiuni care sunt comerciale doar pentru una dintre parti, pentru cealalta avand un caracter civil (un necomerciant cumpara un bun de larg consum de la un comerciant, un necomerciant contracteaza constructia unui imobil cu societate de constructii). Asadar desi multe din operatiunile comerciale se incheie intre comercianti, exista si operatiuni care au loc intre comercianti si necomercianti.

Obligatiile civile si obligatiile comerciale

Obligatiile civile

Obligatiile simple reprezinta indatorirea subiectului pasiv de a avea o conduita corespunzatoare subiectului activ, care poate consta in a da, a face, a nu face ceva si care poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.

obligatia de a da inseamna obligatia subiectului pasiv de a tansfera sau de a constitui un drept real (exemplu: obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului dreptul de proprietate)

obligatia de a face consta in a desfasura o actiune in favoarea subiectului activ (exemplu: obligatia antreprenorului de a executa o lucrare)

obligatia de a nu face - obliga subiectul pasiv de a se abtine de la ceva la care ar fi fost indreptatit daca nu si-ar fi asumat obligatia respectiva (exemplu: oferta cu termen trebuie mentinuta pana la implinirea acestuia, in conditiile in care ofertantul nu este obligat de nimeni sa lanseze o oferta cu termen, el poate lansa o oferta fara termen).

In functie de obiect

obligatii de rezultat: este considerata implinita daca debitorul a ajuns la rezultatul urmarit de parti (exemplu: obligatia imprumutatului se considera implinita la momentul restituirii sumei)

obligatii de mijloace: reprezinta indatorirea debitorului de a depune eforturi pentru a atinge un anumit rezultat. Daca rezultatul nu este atins debitorul nu este automat in culpa (culpa lui nu este prezumata) (exemple: obligatia asumata de medic de a trata bolnavul, obligatia avocatului de a reprezenta interesul clientului, obligatia asumata de salariat prin contractul individual de munca).

In functie de sanctiune

obligatii perfecte sunt acele obligatii care beneficiaza de sanctiune, creditorul putand sa apeleze la forta de constrangere a statului.

obligatii imperfecte: apelul la forta de constrangere nu mai exista (exemplu: titularul dreptului de creanta se poate adresa instantei pentru al constrange pe debitor sa-si execute obligatia numai inlauntru unui termen denumit termen de prescriptie extinctiva, dupa expirarea acestuia, creditorul nu mai poate obliga debitorul la executarea silita a obligatiilor). Obligatia debitorului nu a disparut, ea subzista sub forma obligatiei imperfecte, astfel daca debitorul executa obligatia de buna voie dupa implinirea termenului de prescriptie, el nu va putea cere restituirea de la creditor.

Obligatii complexe (pluralitatea de subiecte

Obligatii divizibile sunt obligatii in care creanta (daca este pluralitate activa) sau datoria (daca este pluralitate pasiva) se divid deplin drept, adica fiecare creditor poate pretinde numai partea sa de creanta, iar fiecare debitor este obligat la partea sa de datorie. Insolvabilitatea unuia dintre debitori se va suporta de creditor, deoarece ceilalti codebitori nu raspund de partea celui insolvabil. Obligatiile devizibile se aplica mai mult in dreptul civil.

Obligatiile indivizibele sunt obligatii care nu pot fi executate decat in intregime, fie datorita faptului ca obiectul obligatiei este un bun indevizibil, fie datorita intelegerii partilor. Indivizibilitatea poate fi prin natura ei, sau poate fi convenita de parti.

Obligatii solidare sunt obligatii ce pot fi recuperate de creditor de la oricare dintre debitori. Creditorul poate pretinde plata in intregime de la oricare dintre debitori. In aceste conditii creditorul nu mai este supus riscului insolvabilitatii unuia dintre debitori. Riscul va fi suportat de codebitorul care a achitat datoria. In dreptul comercial solidaritatea pasiva este regula. In dreptul civil obligatia solidara nu se prezuma, ea trebuie sa fie prevazuta de lege.

Contracul ca izvor de obligatii

Incheierea contractelor poate avea loc:

- intre prezenti;

- intre absenti.

Acordul de vointa este usor de constatat atunci cand partile sunt prezente la incheiere si semneaza inscrisul constatator. In cazul incheierii contractului prin corespondenta se pune problema determinarii atat a acordului de vointa cat si a modului, locului de incheiere a contractului. Pentru a lua nastere un contract intre absenti sunt necesare doua manifestari de vointa care intervin succesiv: oferta si acceptarea ofertei; privite separat aceste declaratii de vointa au o valoare juridica autonoma si totodata tranzitorie, deoarece viata lor ia sfarsit la momentul in care se realizeaza acordul de vointa ce formeaza contractul.

Oferta de contractare este o propunere a unei persoane adresata altei persoane sau chiar publicului de a incheia un contract. Pentru a fi valabila oferta trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:sa fie manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a se angaja juridic. Oferta data in gluma sau din simpla curtuazie nu este oferta serioasa. Oferta trebuie sa fie ferma (neindoielnica), sa fie precisa si completa astfel incat simpla ei acceptare sa dea nastere contractului.

Acceptarea

Acceptarea - manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a incheia contractul in conditiile prevazute in oferta de contractare.

Conditii pentru valabilitatea acceptarii:

- manifestarea de vointa serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a se angaja juridic

- sa concorde cu oferta deoarece daca acceptarea depaseste, conditioneaza sau limiteaza cuprinsul ofertei, acceptarea echivaleaza cu contraoferta

- acceptarea sa intervine inainte ca oferta sa devina caduca sau sa fi fost fast revocata

Conform principiului potrivit caruia tacerea nu valoreaza consimtamant, acceptarea trebuie sa fie expresa. Exceptia acceptarii tacite este valabila atunci cand legea da valoare juridica tacerii, asa cum se intampla in cazul contractului de locatiune care poate fi prelungit automat; partile sa fi convenit inainte ca tacerea are valoare de acceptare.

Oferta devine caduca atunci cand expira termenul pentru care ea a fost adresata.

Oferta poate fi si fara termen, ceea ce nu inseamna ca este perpetua. Oferta trebuie mentinuta un interval de timp rezonabil care se apreciaza in functie de imprejurari.

Acceptarea intervenita dupa ce oferta devine caduca, nu duce la incheierea contractului, decat atunci cand ofertantul consimte expres acest lucru.

Oferta de a contracta poate fi revocata oricand, inainte de a ajunge la destinatar. Revocarea dupa aceasta data da dreptul destinatarului sa ceara despagubiri.

Natura juridica a ofertei si acceptarea este acea de acte unilaterale egale cu vointa independente. Daca oferta se intalneste cu acceptarea rezulta formarea contractului (act juridic bilateral). Contractul se considera incheiat la momentul in care ofertantul ia cunostinta de acceptarea ofertei sale.

Importanta momentului incheierii contractului

La acel moment se stabileste: capacitatea partilor de a contracta; daca partile erau sau nu in faliment; se stabileste existenta viciilor de consimtamant; se transmite proprietatea si riscul imposibilitatii conduitei de executare. In functie de acest moment se stabileste legea aplicabila contractului. Locul incheierii contractului are importanta mai ales in domeniul comertului international cand partile se afla in state diferite. In acest caz trebuie determinata legea aplicabila contractului incheiat.

Efecte obligatiilor

Efectele specifice contractelor sunt sinalarmatice (prin care ambele parti se obliga), adica produc efecte numai intre parti. Efectele contractelor sinalarmatice sunt acele efecte specifice ce rezulta din interdepententa si reciprocitatea prestatiilor ce revin partilor. Efectele specifice contractelor sinalarmatice(bilaterale):

- exceptia de neexecutarea a contractului

- desfiintarea contractului (rezilierea si rezolutiunea)

- suportarea riscului contractului

Exceptia de neexecutare este un mijloc de aparare pe care o parte il poate folosi impotriva celeilate atat cat aceasta din urma ii cere sa-si execute obligatia, iar ea la randul ei nu si-a executat-o. Exceptia de neexecutare este o consecinta a simultanietatii neexecutarii clauzelor. Exceptia de neexecutare poate fi ridicata de catre o parte in fata celeilalte parti. Ea poate fi invocata si in fata instantei de judecata ca mijloc de aparare.

Desfiintarea

Rezolutiunea - desfiinteaza contractul in integralitatea lui, altfel spus, ea are efect si pentru trecut si pentru viitor, si ca urmare partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii contractului. Rezolutiunea se aplica doar contractului cu aplicare imediata.

Rezilierea - efecte desfiintarii se produc doar pentru viitor, incepand cu momentul desfiintarii contractului. Rezilierea intervine in cazul contractelor cu executare succesiva.

Rezolutiunea sau rezilierea se pronunta de catre instanta la cererea partii care si-a executat obligatiile. (contractul de locatiune - contract cu executare succesiva, prestatiile nu pot fi restituite pentru cazul in care s-a consumat contractul).

Partea care cere desfiintarea contractului poate solicita si despagubiri celeilalte partii din culpa careia se produce desfiintarea.

In afara de rezilierea si rezolutiunea pronuntata de instanta de judecata poate exista si rezilierea conventionala (cauzata intr-o clauza este pact comisoriu, prin care partile stabilesc conditiile in care o parte poate considera contractul desfiintat in cazul in care cealalta parte nu isi executa in mod culpabil obligatiile pe care le are fata de cealalta parte).

Pactele comisorii sunt de 4 feluri in functie de cat de energice sunt: pactul comisoriu de gradul 4 este cel mai energic. In caz ca o parte vrea sa se prevaleze de el, instanta de judecata nu poate decat sa constate daca sunt indeplinite conditiile pentru desfiintare. Pactul comisoriu de grad 4 contine precedere ca in cazul in care o parte nu isi indeplineste culpabil obligatiile, partea cealalta este indreptatita sa considere contractul desfiintat de plin drept si fara punere in intarziere.

Asemanarile si deosebirile dintre nulitate si reziliere/rezolutiune:

• ambele desfiinteaza contractul
• cauzele de nulitate a unui contract sunt intotdeauna concomitente sau anterioare incheierii contractului, spre deosebire de reziliere/rezolutiune cand cauzele desfiintarii contractului intervin dupa incheierea contractului.
• in cazul nulitatii avem de aface de un contract nulabil, pe cand in cazul rezilierii/rezolutiunii contractul este intotdeauna valabil, desfiintarea lui se produce ca urmare a neexecutarii culpabile a contractului.

Riscul contractului

In afara de neexecutarea culpabile a obligatiilor poate exista si situatia imposibilitatii fortuite de executare, atunci o parte nu este in masura sa-si execute obligatiile datorita unui eveniment indiferent de vointa ei (cat fortuita sau forta majora). In aceastI situatie se pune problema suportarii riscului imposibilitatii fortuite de executare. Regula generala in materia contractelor sinalarmatice indiferent de obiectul contractului este acea ca riscul este suportat de debitorul obligat imposibil de executat:

Caz fortuit este o imprejurare de fapt imprevizibila pentru debitor si de neinlaturat de catre acesta care impiedica in mod obiectiv, fara culpa din partea debitorului executarea obligatiei sale contractuale.

Forta majora este imprejurare imprevizibila si de neinlaturat pentru oricine care impiedica in mod obiectiv si fara culpa din partea debitorului executarea obligatiilor.

Atat cazul fortuit cat si forta majora sunt cauze care il exonereaza de raspundere pe debitorul contractului.

Prescriptia extinctiva este acel mijloc de stingere a dreptului la actiuni prin neexeceutarea acelui drept in termenul stabilit de lege. Implinirea termenului de prescriptie extinctiva, face ca titularul unui drept subiectiv sa-si piarda ocrotirea dreptului pe calea actiunii in justitie, si odata cu aceasta, posibilitatea de a obtine executarea silita a obligatiilor corelative lui.

Dreptul subiectiv nu dispare, dispare doar apararea acestuia pe calea actiunii in justitie. Creditorul poate obtine de la debitor executarea obligatiei, dar de buna voie, ceea ce inseamna ca executarea obligatiei dupa implinirea termenului de prescriptie nu-i confera debitorului dreptul de a cere restituirea prestatiei pe motiv ca dreptul creditorului fusese prescris. Termenul general de prescriptie este de 3 ani (decretul 167/1958 cu privire la prescriptia extinctiva).

Clauza contractuala penala

Clauza penala este o modalitate prin care partile unui contract predetermina cuantumul despagubirilor pe care partile culpabile le datoreaza celeilalte, in caz de neindeplinire sau indeplinire defectuoasa a obligatiilor contractuale, partea care cere despagubiri nu va fi nevoita sa dovedeasca intinderea prejudiciului suportat, ci va trebui sa dovedeasca faptul neexecutarii sau a executarii necorespunzatoare a obligatiilor.

Reguli specifice privind obligatiilor contractuale speciale

Pretul in obligatia comerciala

Pretul este definit ca suma de bani pe care cumparatorul dintr-un contract de vanzare-cumparare se obliga sa o plateasca vanzarii in schimbul bunului cumparat. Pretul trebuie sa fie stabilit in bani, sa fie serios, determinat sau determinabil. In cazul in care partile nu au determinat pretul si nici nu au stabilit criterii de determinare a lui codul comercial prevede ca vanzarea-cumpararea comerciala este valabila si daca partile au inteles sa se refere la pretul curent sau pretul corect. Pretul curent sau pretul corect se stabileste dupa cotatiile pietii organizate ( bursa de marfuri sau bursa de valori) de la locul inchirierii contractului. In lipsa unui astfel de loc pretul curent sau corect se stabileste prin orice mijloc de proba pe care il poate admite instanta de judecata.

Prin derogare de la dispozitiile codului civil care sanctioneaza cu nulitatea contractului de vanzare-cumparare fara pret, codul comercial valideaza acest contract cu conditia insa ca partile sa fi intentionat sa se refere la pretul pietii.

Regimul juridic al dovezilor

Conform codului civil in obligatiile civile debitorul datoreaza dobanzi pentru sume de bani ce are de platit din ziua cererii de chemare in judecata formulata de creditor. In codul comercial prin derogare de la codul civil sumele de bani produc dobanzi automat fara sa fie necesara nici un fel de formalitate din partea creditorului. Este ceea ce se cheama regula curgerii de drept a dobanzii sau regula potrivit careia este de drept in intarziere. Altfel spus in comert banii sunt frugiferi adica sunt producatori de fructe (dobanda, devidend sunt fructe civile, fructele pot fi industriale si naturale).

Productul din punct de vedere a dreptului civil inseamna altceva decat fruct, inseamna consumarea substantelor de unde se extrage (piatra dintr-o cariera, nisipul din albia unui rau).

Dobanda legala se aplica doar atunci cand partile nu au convenit o alta dobanda mai mare sau mai mica decat dobanda comerciala.

Conditii pentru ca dobanda sa curga de drept:

• obligatia sa fie comerciala
• obligatia de plata sa fie scadenta
• obligatia de plata sa fie lichida adica sa aiba un cuantum precis determinat.

Regimul juridic al dobanzii legale atat civile cat si comerciale face obiectul ordonantei guvernale 9/2000 in conformitatea cu acest act normativ dobanda legala se stabileste in materie comerciala la nivelul dobanzii de referinta a BNR.

In obligatiile civile dobanda legala este dobanda de referinta a BNR diminuata cu 20%.

Potrivit aceleiasi ordonante dobanda legala la sumele in valuta din contractele de comert exterior este de 6% pe an. Conventiile partilor privind anatocismul (dobanda la dobanda) sau capitalizarea dobanzilor sunt permise numai pentru dobanzele acumulate pe cel putin un an.

Interdictia acordarii termenului de gratie

Termenul de gratie este termenul acordat de instanta de judecata investita sa judece cererea creditorului de a obliga debitorul la executarea obligatiilor civile. In interiorul acestui termen debitorul trebuie sa-si execute voluntar respectiva obligatie. Avand in vedere cerinta rapiditatii executarii obligatiilor comerciale precum si protejarea creditorului comercial.

Codul comercial interzice judecatii sa acorde un termen de gratie debitorului care nu si-a executat la scadent obligatia contractuala. Conditiile aplicarii:

- obligatia sa fie comerciala

- obligatia de plata sa fie exigibila (scadenta)

- obligatia debitorului sa fi luat nastere dintr-un contract sinalarmatic.

Instanta civila poate sa acorde un termen de gratie.

Solidaritatea codebitorului

Dreptul civil consacra principiului divizibilitatii datoriei pe cand dreptul comercial prevede exact opusul, adica solidaritatea codebitorilor. Prezumtia de solidaritate se extinde in cazul unei fapte de comert obiectiv si asupra fidejusolului (garantului) chiar si in cazul in care acesta nu este comerciant. Acelasi lucru este valabil si atunci cand sunt mai multi fidejusori toti fiind tinuti solidar fata de creditori. Asadar in conceptul codului comercial fidejusorul devine un obligat principal si nu un obligat in subsidar asa cum se intampla in dreptul civil.

Prezumtia de solidaritate a codebitorilor nu se aplica in cazul in care fapta de comert este unilaterala sau mixta deoarece pentru necomerciantul debitor operatiunea este una civila si nu comerciala. Sentinta este numita Titlu executoriu.

Contractul de vanzare-cumparare

Codul civil prevede ca vanzarea este un contract prin care o parte denumita vanzatorul se obliga sa transmita celeilalte parti denumite cumparator proprietatea unui bun in schimbul unui pret.

Vanzarea-cumpararea poate fi atat civila cat si comerciala:

- este un contract sinalarmatic

- ambele parti au drepturi si obligatii

- este cu titlu oneros

- este un contract comutativ

- este un contract consensual si prin exceptie este formal in cazurile prevazute de lege.

Odata incheiat contractul de vanzare-cumparare proprietatea se transmite de drept de la vanzator la cumparator fara formalitati cu urmatoarele exceptii:

- atunci cand vanzarea-cumpararea are ca obiect bunurile de gen (acele bunuri care se - individualizeaza prin numarare, cantarire, masurare) in acest caz proprietatea se  transfera la momentul individualizarii bunurilor;

- vanzarea are ca obiect bunurile viitoare.

Contractul de imprumut

Contractul de imprumut este acel contract prin care o parte denumita imprumutator transmite unei alte persoane denumite imprumutat proprietatea asupra unei catimi (parti) de bunuri de gen in vederea consumarii lor cu obligatia pentru acesta din urma de a restitui la scadenta o catime egala cu cea pe care a primit-o.

Caractere juridice:

- este un contract real chiar daca este semnat, contractul de imprumut ne urmat de remitere nu poate fi considerat decat un act de contract de imprumut;

- poate fi atat cu titlu gratuit cat si cu titlu oneros. Are ca obiect numai bunuri de gen fungibile si consumtibile(bani), valori mobiliare sau marfuri standardizante (bun fungibil este acel bun care poate fi inlocuit in urma unui schimb).

Inscrisul constatator al imprumutului este suficient sa fie semnat de imprumutat datorita caracterului unilateral al contractului.

Obligatia de restituire este de esenta contract de imprumut fiind intotdeauna subinteleasa chiar daca nu este prevazuta expres. Dreptul de a cere restituirea imprumutului se prescrie in termenul general de 3 ani de la data scadentei. In cazul unor imprumuturi succesive intre aceleasi parti pentru fiecare imprumut va curge un termen de prescribtie distinct. Fiind un contract unilateral nu-i sunt aplicabile efecte specifice contractelor sinalarmatice, adica exceptia de neexecutare, desfiintarea contractului si riscul contractului.

Cateva reguli specifice imprumutului avand ca obiect sume de bani.

Imprumutul bancar este o varietate a creditului alaturi de creditul comercial. Restituirea imprumuturilor acordate intr-o anumita moneda trebuie facute in aceeasi moneda indiferent de cresterea sau descresterea valorii monedei respective fata de alte monede, se considera insa ca regula nominalismului monetar, acesta prevede ca nu se aplica in cazul in care devalorizarea monedei de referinta a avut loc dupa scadenta. Dupa acest moment diferenta de valoare poate fi obtinuta de catre imprumutator cu titlu de despagubire.

In cazul imprumuturilor cu dobanda contractul de imprumut are caracter oneros. Dobanda poate fi curenta si penalizatoare. Dobanda curenta este cea care se acumuleaza asupra sumelor neexigibile datorate de debitor creditorului cu titlu de pret al capitalului cu care a fost creditat, iar dobanda penalizatoare este cea care se acumuleaza la sumele exigibile datorate de debitor creditorului., avand natura unei despagubiri pentru neplata la scadenta a capitalului si a eventualelor dobanzi curente.

Imprumutatul datoreaza dobanda penalizatoare de la data scadentei, ne fiind nevoie de o punere in intarziere din partea creditorului.

Reguli specifice imprumuturilor bancare:

Principalul instrument de finantare prin imprumut este creditul bancar, acesta constituie o varietate a imprumutului comercial. Imprumutatorul este intotdeauna o banca comerciala. O banca comerciala este o societate comerciala care are ca principala activitate atragerea de depozite si acordarea de credite, principala sursa de venit fiind diferenta de dobanda dintre depozitele atrase si creditele acordate. Activitatea de creditare in sistemul bancar face obiectul legii societatilor bancare fiind interzisa orice forma de creditare din depozite atrase de catre o entitate nonbancara. Legea societatilor bancare aduce anumite derogari de la dreptul comun:

- acordul calitatii de titlu executoriu contractul de credit bancar pentru a facilita executarea silita a imprumutantilor;

- infiintarea functiei de executor bancar

- obligatia bancilor de a solicita garantii aferente creditelor acordate. Daca in contractul comercial uneori dobanda este omisa, in contractul de imprumut bancar aceasta este intotdeauna prezenta expres. Dobanda se plateste esalonat, separata de capital sau impreuna cu parti din acesta.

Contractul de depozit

Este un contact prin care o persoana denumita depozitar remite un lucru spre pastrare unei alte persoane denumita depozitor cu obligatia pentru acesta din urma de al conserva si restitui in natura la cererea acelui dintai.

Obligatia de restituire este de esenta contract de depozit fiind intotdeauna subinteleasa chiar daca nu e prevazuta expres. Restituirea se face in principal la simpla cerere a deponentului.

Reguli specifice depozitelor bancare

Depozitul reprezinta principalul instrument de finantare al activitatilor bancare comerciale si rezervat in principiu exclusiv obiectului comertului.

Exceptie cooperativele de credit, banci populare.

O banca comerciala este o societate comerciala ce are ca principala activitate atragerea de depozite si acordarea de credite; principala sursa de venit a acestora este diferenta de dobanda dintre depozitele atrase si creditele acordate.

O varietate a depozitului bancar este contul curent este un depozit care in plus fata de depozitul bancar obisnuit permite deponentului sa ordone bancii plati [viramente] pe care aceasta sa le efectueze in limta depozitului [a disponibilului] catre terti in contul curent al acestora din urma deschis la aceasta banca sau la o terta banca, o alta caracteristica a contului curent bancar este aceea ca acesta este un depozit la vedere, adica nu are scadenta ceea ce face ca depozitul sa poata fi restituit deponentului la cererea acestuia; prin intermediul contului curent bancar, banca il poate finanta pe titularul contului permitandu-i acestuia sa traga sume de bani (sa le constituie prin anumite titluri); in aceasta situatie contul curent poate avea sold pozitiv (creditor) sau negativ (debitor) dupa cum banca debitor al clientului sau invers.

Obligatia bancii de a restitui deponentului (clientului)

Depozitul si dobanda sunt suspendate, respectiv inceteaza, in cazul in care asupra depozitarului se instituie o oprire asiguratorie respectiv executorie.

Oprirea asiguratorie este indisponibilizarea temporara a sumelor de bani dispusa de instanta de judecata investita cu solutionarea unui litigiu avand ca obiect plata unor sume de bani de catre deponent unui tert.

Oprirea executorie se instituie atunci cand cererea reclamantului este admisa; de la data instituirii cererii oprirea asiguratorie a acestuia din urma se transforma in oprire executorie, iar banca in calitate de tert proprietar este obligata sa plateasca suma de bani reprezentantului depozitului si dobanzile acumulate numai reclamantului (creditorul deponentului) in conformitate cu hotararea instantei de judecata. Oprirea nu se poate institui decat asupra unui sold de credite curente.

Contractul de leasing

Leasingul reprezinta o natura de finantare pe termen mediu si lung , si prin acesta un factor de promovare a vanzarilor in special a exporturilor; este o tehnica de finantare pentru ca permite folosinrea unor bunuri de catre o persoana care nu dispune de bani necesari pentru plata integrala si atunci plateste mai multe rate de leasing (redevente) catre o institutie girantatoare care plateste pretul integral al bunului respectiv:

- este reglementat de OG 51/1997 republicata in 2000

- operatia cu un contract de vanzare-cumparare asupra unui bun intre furnizor si finantator la cererea utilizatorului urmat de un contract de locatiune al acestui bun incheiat intre finantator in calitate de locator si utilizator in calitate de locatar.

Obligatiile finantatorului:

- sa-i garanteze posesorului linistita posesie

- sa asigure bunurile impotriva riscurilor in calitate de proprietar

Obligatiile utilizatorului:

- sa exploateze bunul conform instructiunilor furnizate de finantator

- sa plateasca ratele de leasing

- sa nu greveze de sarcini bunul fara acordul proprietarului

Contractul individual de munca. Salariatii

Se incheie ca regula pe perioada nedeterminanta si prin exceptie pe perioada determinata in cazurile prevazute de lege.

Codul muncii (legea 9) - legea 53/2003[1] defineste contractul individual de munca ca acel contract in temeiul caruia o persoana fizica denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unui salariu se incheie obligatoriu in forma scrisa, dar aceasta forma este ceruta pentru proba lui (ad probatione) si nu pentru validitatea lui (ad validatum).

Contract consensual, oneros cu titlu gratuit, executare succesiva si numit (conform Codului Muncii)

Modificare contractului de munca:

- prin acordul partilor

Sunt anumite situatii cand angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii fara consimtamantul salariatului in urma situatiei: caz de forta majora cu titlu de sanctiune disciplinara sau masura de protectie a salariatului (conform Modului Muncii).

Concedierea salariatilor:

cazurile care tin de persoana salariatului dar si motive care nu tin de persoana salariatului.

Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca. desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.

Se face prin decizia de concediere care produce efecte de la data comunicarii ei.

Interventia statului in economie:

Contractul de concesiune:

Contract prin care o autoritate publica denumita concedent, transmite pe o perioada de timp determinata unei alte persoane denumita concesionar, drepturile si obligatiile de exploatare sau de efectuare a unui activ sau serviciul public international sau local. Aspecte privind contractul de concesiune sunt reglementate in legea 219/1992 precum in OG 16/2000 privind parteneriatul public-privat.

Contractul de achizitii publice:

- cadrul juridic este OG 60/2001

- contract de drept administrativ pentru ca una din parti este o autonomie publica sau eventual o institutie a statului

- contract cu titlu oneros incheiat in forma scrisa

- problemele legate de solutionarea eventualelor litigii sunt de competenta tribunalului administrativ si fiscale ce urmeaza a fi create

- competenta revine sectiilor administrative si fiscale de la tribunal sau Curtea de Apel

Garantiile contractuale sunt garantii contractuale: fidejusiunea, gajul, ipoteca, dreptul de detentie.

Fidejusiunea: contract prin care o parte denumita fidejor se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatiile celui pentru care garanteaza in cazul in carea acesta nu o va realiza. Este un contract accesoriu, unilateral, cu titlu gratuit.

Contractul de gaj (amanet): este un contract accesoriu, real, unilateral. Obiectul este un bun mobil. Regimul juridic al contractului de gaj este reglementat de legea 99/1999; pentru a fi opozabile tertilor, contractele de garantie reala mobiliara trebuie inregistrate in arhiva electronica de garantie reala mobiliare.

Ipoteca: obiectul este intotdeauna un bun imobil; este un contract solemn; pentru asigurarea publicitatii ipoteca se inscrie in cartea funciara de la judecatoria in raza caruia este situat imobilierul.