Quasidelicte - varsarea sau aruncarea unui bun

1. Consideratii generale

Obligatiunile quasidelictuale izvorasc din quasidelicte.

Quasidelictele sunt fapte ilicite asemanatoare intrutotul cu delictele, dar care sunt desemnate in Institutele lui Justinian printr-un termen tehnic special.

Quasidelictele, ca si delictele, sunt fapte ilicite, sanctionate prin actiuni pretoriene.

Utilizarea unor termeni diferiti pentru desemnarea faptelor ilicite se explica prin aceea ca Justinian a vazut in quasidelicte izvoare de obligatii din ratiuni de ordin general. Astfel, Justinian ar fi putut consacra aceasta clasificare din dorinta de a prezenta un sistem simetric de izvoare: daca exista contracte si qasicontracte, de ce nu ar exista delicte si quasidelicte? Tot astfel, am putea vedea in aparitia termenului de "quasidelict" o expresie a spiritului conservator al romanilor, care nu erau dispusi sa admita ca viata poate scoate la iveala si alte fapte delictuale pe langa cele consacrate in vechile reglementari; in dorinta de a masca realitatea, romanii au recurs la subtilitati terminologice, desemnand prin cuvinte diferite acelasi continut juridic.

2. Diferite quasidelicte

A. Iudex qui litem suam (judecatorul care a facut procesul sau)

Este fapta judecatorului care si-a incalcat obligatiunile functiei sale, de pilda, a pronuntat o sentinta gresita sau nu s-a prezentat la termenul hotarat pentru a judeca. Nu are importanta reaua sau buna credinta (spre exemplu, a dat o sentinta gresita pentru ca a fost mituit sau din neglijenta). Judecatorul, in toate cazurile, va fi condamnat la o suma de bani egala cu paguba suferita, pentru ca prin fapta sa procesul reclamantului a devenit al sau.

Judecatorul care a luat mita era pedepsit cu moartea in virtutea dispozitiilor Legii celor XII Table.

Pretorul, fara a face distinctie intre reaua si buna credinta a judecatorului, a schimbat in practica pedeapsa legii decemvirale, inlocuind-o cu o amenda in folosul reclamantului, adica cu o suma de bani egala cu prejudiciul (paguba) cauzata prin pierderea procesului.

B. Varsarea sau aruncarea unui bun

Cand s-a varsat sau aruncat din apartamentul cuiva un lucru care a cauzat o paguba altuia, ranind sau ucigand animalul sau sclavul altuia, distrugand sau vatamand lucrul altuia. Proprietarul lucrului vatamat are o actiune pentru a cere indoitul pagubei cauzate (actiune la dublu).

Daca a fost ranit sau ucis un om liber, sanctiunea era mai severa.

C. Atarnarea obiectelor

Cand in exteriorul apartamentului cuiva sunt atarnate obiecte care ar putea cadea in strada, cauzand astfel un prejudiciu, se da primului venit o actiune impotriva aceluia care locuieste in acel apartament, necontand daca el sau alta persoana este vinovata. Actiunea se numeste actio de depositi et suspensi (relativ la lucrurile puse si suspendate) si are ca obiect plata unei amenzi.

D. Furtum sau damnum iniuria datum

Cand s-a comis un furtum (furt) sau damnum iniuria datum (paguba cauzata pe nedrept) de o persoana aflata in serviciul corabierilor, hangiilor si proprietarilor de grajduri, prin care erau pagubiti calatorii, acestia din urma aveau o actio in factum pentru a obtine o suma de bani drept despagubire. Actiunea era indreptata impotriva stapanilor, care raspundeau pentru faptele persoanelor aflate in slujba lor.