Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii

Legea consacra principiul libertatii testamentare, in sensul ca orice persoana fizica, capabila, poate dispune de patrimoniul sau pentru caz de moarte. Pe de alta parte, succesibilul este liber sa accepte mostenirea ce i se cuvine sau sa renunte la ea. Dar libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte, precum si libertatea de a mosteni trebuie sa fie exercitate in anumite limite stabilite imperativ de lege:

Dreptul de dispozitie asupra patrimoniului pentru caz de moarte se poate exercita numai pe calea dispozitiilor (legatelor) testamentare - acte esentialmente revocabile - nu si pe cale contractuala caracterizata prin irevocabilitate, legea interzicind pactele asupra bunurilor dintr‑o succesiune viitoare, nedeschisa, inclusiv actele unilaterale (cu exceptia testamentelor); astfel, dreptul de optiune sucesorala nu poate fi exercitat sub nici o forma (act unilateral sau contract) de catre prezumtivii mostenitori decit din momentul deschiderii mostenirii, cind devin succesibili.

Libertatea dreptului de dispozitie asupra patrimoniului vizeaza numai cazul mortii dispunatorului. Testatorul nu poate stabili soarta bunurilor pentru caz de moarte a propriilor mostenitori. Asa-numitele substitutii fideicomisare, prin care s‑ar stabili o ordine succesorala pentru cazul mortii mostenitorului dispunatorului, sint interzise de lege.

Cea mai importanta limitare a libertatii testamentare este stabilita de lege prin institutia rezervei succesorale; daca testatorul decedat are, la data deschiderii succesiunii, mostenitori legali rezervatari, liberalitatile testamentare vor produce efecte numai in limita cotitatii disponibile a mostenirii, fara a aduce atingere cotei prevazuta de lege in favoarea mostenitorilor rezervatari. Aceasta limitare vizeaza si liberalitatile facute prin acte intre vii: donatiile facute de de cuius prin care se aduce atingere rezervei succesorale sint si ele reductibile pina la limita cotitatii disponibile.

I.1.      Interzicerea pactelor asupra unei mosteniri viitoare

I.1.1.           Notiune. Reglementare

Codul civil nu reglementeaza in mod unitar problematica pactelor asupra unei mosteniri nedeschise. Interzicerea lor rezulta insa clar din doua texte inserate in sectiunea consacrata obiectului conventiilor, respectiv renuntarii la mostenire.

Potrivit art. 965 al. 2, "nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s‑ar da consimtamintul celui a carui succesiune este in chestiune", iar potrivit art. 702 Cod civil "nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturile eventuale ce s‑ar pute dobindi asupra succesiunii".

Rezulta ca prin pact asupra unei mosteniri viitoare, interzis de lege, se intelege orice contract sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la data incheierii lui, sau se instraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea mostenire.

Asemenea pacte sint interzise indiferent ca sint privitoare la mostenirea unei terte persoane sau la mostenirea unuia dintre contractanti si indiferent daca renuntarea sau instrainarea se face cu titlu oneros ori cu titlu gratuit. Interdictia se justifica prin ideea ca pactul asupra mostenirii nedeschise poate trezi dorinta mortii (votum mortis) celui care va lasa mostenirea, iar daca este si el parte contractanta se contravine si principiului revocabilitatii dispozitiilor pentru cauza de moarte. In toate cazurile, pactul poate fi deosebit de pagubitor, deoarece dreptul, fiind eventual, este incert in toate cazurile (cel putin valoric).

I.1.2.           Conditii

Pentru ca actul sa intre sub incidenta prohibitiei legale ca pact asupra mostenirii viitoare, el trebuie sa aiba ca obiect drepturi asupra unei mosteniri, mostenirea sa nu fie deschisa si pactul sa nu fie permis in mod exceptional de lege.

Pactul sa fie privitor la o mostenire

Daca nu sint vizate drepturi succesorale - dreptul de a mosteni (pacta de succedendo) sau obligatia de a nu mosteni (pacta de non succedendo) - pactul este valabil, chiar daca realizarea (nasterea sau executarea) obligatiei atirna de viata unei persoane, constituind o conditie sau un termen incert, ca modalitate a actului juridic. In acest sens art. 825 Cod civil prevede posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor donate pentru cazul cind donatarul ar muri inainte de donator sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lor. O asemenea stipulatie este valabila deoarece bunurile reintra in patrimoniul donatorului in virtutea contractului de donatie, iar nu cu titlu de mostenire (contractul nu are ca obiect mostenirea pe care o va lasa donatarul).

Daca pactul vizeaza mostenirea, el poate avea ca obiect patrimoniul succesoral - universalitatea mostenirii sau cota-parte din universalitate - sau bunuri determinate din mostenire, privite ut singuli. In toate cazurile, pactul este interzis pentru ca are ca obiect un drept succesoral eventual, care nu se stie daca se va naste si va deveni actual sau nu la data deschiderii mostenirii, fiind posibil ca renuntatorul la dreptul succesoral viitor sau dobinditorul acestui drept sa fie decedat in acest moment, iar bunul determinat care formeaza obiectul pactului (daca este cazul) sa nu intre in alcatuirea patrimoniului succesoral.

Mostenirea sa nu fie deschisa

Pentru ca pactul sa intre sub incidenta prohibitiei legale, el trebuie sa aiba ca obiect o mostenire nedeschisa. Dupa deschiderea mostenirii succesorii pot dispune liber de drepturile dobindite prin mostenire asupra patrimoniului succesoral sau asupra bunurilor determinate din mostenire, precum si de drepturile nascute in persoana lor la data deschiderii mostenirii, cum este si dreptul de optiune succesorala, interesind in special dreptul de a renunta la mostenire.

Data deschiderii mostenirii, in raport de care se analizeaza anterioritatea pactului, se stabileste in baza unui criteriu obiectiv: data prevazuta in actul (certificatul) de deces, respectiv data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii (in cazul declararii judecatoresti a mortii). In dreptul nostru, disparutul fiind socotit a fi in viata (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), nu se poate recunoaste validitatea pactului, chiar daca partea (partile) au considerat ca succesiunea este deschisa. In schimb, daca pactul a fost incheiat dupa data mortii stabilita prin hotarirea instantei (de exemplu renuntarea la mostenire), se considera ca ramine valabil, chiar daca data fixata este ulterior rectificata sau hotarirea este anulata. Aprecierea pactului ca fiind asupra unei mosteniri nedeschise trebuie sa se faca in raport de datele obiective existente in momentul incheierii actului; in caz contrar, pactul s‑ar putea dovedi prohibit si in cazul admiterii actiunii intentate pentru rectificarea sau anularea actului de stare civila.

Pactul sa nu fie permis in mod expres (exceptional) de lege

De exemplu este valabila conventia prin care asociatii stipuleaza ca societatea civila va continua cu mostenitorii asociatului decedat sau - dupa satisfacerea mostenitorilor - intre asociatii ramasi in viata (art. 1526 Cod civil). Tot astfel, este valabila imparteala de ascendent facuta prin donatie (act intre vii, cu efecte si post mortem) daca s‑au respectat conditiile de fond si de forma prevazute de lege (art. 794-799 Cod civil). Daca imparteala de ascendent nu este valabila, nu poate fi convertita intr‑un partaj voluntar (intre descendenti), intrucit - succesiunea ascendentului nefiind deschisa in momentul impartelii - ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare, interzis de lege. Amintim si consimtamintul succesibilului (rezervatar sau care beneficiaza de raportul donatiilor) la instrainarea facuta (de cel care va lasa mostenirea) unui succesibil in linie dreapta cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului - consimtamint care constituie o renuntare anticipata la actiunea in reductiune sau la cererea de raport daca instrainarea ar fi, in realitate, o donatie (art. 845 Cod civil).

In schimb, declaratia data de succesibil (legatar sau mostenitor legal) in josul testamentului, in timpul vietii testatorului, prin care recunoaste de bun testamentul, constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare, nefiind exceptat de la prohibitia legala.

I.1.3.           Sanctiunea aplicabila

Pactul care intruneste conditile aratate este lovit de nulitate absoluta, care poate fi invocata de orice persoana interesata. Este nul si legatul unui drept eventual dintr‑o mostenire nedeschisa, chiar daca acea mostenire s‑ar deschide inainte de moartea testatorului, dar dupa data testamentului, dat fiind ca actul constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare.

Se pune intrebarea daca nulitatea pactului asupra succesiunii viitoare poate sau nu poate sa fie acoperita prin confirmarea lui dupa deschiderea mostenirii. Majoritatea autorilor sustin ca validarea actului prin confirmare sau ratificare nu este posibila: daca partea (partile) doresc mentinerea pactului, trebuie sa‑l refaca, in conditiile prevazute de lege. Chiar si executarea obligatiei asumate prin pactul asupra mostenirii nedeschise (de exemplu predarea bunului) va fi valabila numai daca exprima - implicit - un nou consimtamint valabil.

De lege ferenda, materia pactelor asupra succesiunilor viitoare ar putea fi "liberalizata" in anumite limite, permitindu‑se incheierea lor in anumite conditii In unele legislatii straine (Germania, Austria, Elvetia etc.) pactele succesorale asupra mostenirii nedeschise sint permise.