Jefuirea celor cazuti pe campul de lupta

Jefuirea celor cazuti pe campul de lupta

1. Continutul legal

Infractiunea prevazuta in art. 350 C.pen. consta in jefuirea pe campul de lupta a mortilor sau ranitilor de obiectele aflate asupra lor.

In alin. (2) se arata ca cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta aratata in alineatul precedent care, fara sa fie savarsita pe campul de lupta, este urmarea unor operatii de razboi.

Jefuirea pe campul de lupta sau intr‑o situatie similara creata ca urmare a unor operatii de razboi, a mortilor sau ranitilor, militari sau civili, constituie un act profund inuman si, totodata, o fapta de mare pericol social. Prin savarsirea faptei se creeaza o stare de deprimare in randul ostasilor si al populatiei civile, ceea ce constituie o grava atingere adusa laturii de ordin moral a capacitatii de aparare a tarii.

In anul 1864 a fost adoptata, la Geneva, Conventia internationala care reglemen­teaza situatia militarilor raniti in razboi, conventie la care Romania a aderat in anul 1874.

Romania este, de asemenea, semnatara Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 pentru imbunatatirea sortii ranitilor si bolnavilor din fortele armate in campa­nie, precum si pentru imbunatatirea sortii ranitilor, bolnavilor si naufragiatilor fortelor armate pe mare.

Ca o conditie de timp, aceasta infractiune poate fi comisa numai in timp de razboi.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale refe­ritoare la factorii morali ai capacitatii de aparare a tarii, relatii a caror ocrotire este ga­rantata prin incriminarea faptelor de jefuire a ranitilor sau a mortilor pe campul de lupta ori in alte locuri, dar cu prilejul unor operatii militare.

b) Obiectul material este constituit din obiectele de uz personal, aflate asupra celor morti sau raniti, aflati fie pe campul de lupta, fie in alte locuri legate de opera­tiuni mi­litare.

Aceste obiecte trebuie sa se afle asupra celor cazuti pe campul de lupta, indife­rent daca cei cazuti fac parte din fortele armate ale tarii sau ale inamicului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana (militar sau civil), el nefiind circumstantiat de catre lege in vreun fel. Participatia este posibila in toate formele sale.

b) Subiect pasiv este atat persoana cazuta pe campul de lupta sau in afara aces­tuia, dar ca urmare a unei operatii de razboi (subiect pasiv poate fi deci un militar din fortele armate ale tarii sau ale inamicului sau un civil), cat si statul, a carui capacitate de aparare este lezata.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material este constituit din actiunea de "luare" a unui bun mobil aflat asupra unui ranit sau mort. In textul de lege este folosita expre­sia de "jefuire", ceea ce presupune luarea pe fata a obiectelor ce se aflau asupra victimelor, adica o modalitate de furt deosebit de grava[1].

In legea penala se face deosebire intre jaf ca forma de realizare a furtului si tal­harie, care inseamna furt cu violenta, desi in intelesul comun notiunea de jaf include si folosirea violentei.

b) Pentru existenta elementului material este necesara indeplinirea a doua cerinte esentiale:

1. in raport cu varianta tip a infractiunii, trebuie ca actiunea de jefuire sa se faca pe campul de lupta;

2. in raport cu varianta din alin. (2), activitatea infractionala trebuie sa aiba loc in alta parte decat campul de lupta, dar ca urmare a unor operatii de razboi (de exemplu, intr‑un loc unde au avut loc bombardamente, explozii etc.).

c) Urmarea imediata consta in periclitarea capacitatii de aparare a statului.

d) Legatura de cauzalitate intre actiunea faptuitorului si rezultatul produs rezulta din materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savarseste numai cu intentie directa sau in­directa. Realizarea laturii subiective a infractiunii de jefuire a celor cazuti pe campul de lupta nu este conditionata de urmarirea vreunui scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila a fi realizata in forme imperfecte, le­gea nu incrimineaza nici actele de pregatire si nici tentativa. Consumarea infractiunii are loc cand s‑a produs jefuirea, adica luarea bunului de la persoanele ranite sau de la morti in conditiile aratate de lege.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savarsi in doua modalitati normative: jefuirea pe campul de lupta sau in alte locuri in care s‑au desfasurat operatiuni de razboi. Fiecare dintre aceste modalitati principale poate avea modalitati secundare, dupa cum fapta s‑a comis asupra unui mort sau asupra unui ranit.

Fiecareia din modalitatile normative poate sa‑i corespunda o varietate de modali­tati faptice. Fapta este susceptibila de a fi savarsita in forma continuata, daca fap­tuitorul actioneaza in baza aceleiasi rezolutii infractionale.

C. Sanctiuni. Infractiunea de jefuire a celor cazuti pe campul de lupta este pedepsita cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.