Modalitatile actului juridic civil

Din punct de vedere juridic, notiunea de "modalitate" desemneaza un eveniment viitor de care depinde existenta sau executarea drepturilor subiective civile si obligatiilor civile din anumite acte juridice.

Termenul, conditia si sarcina sunt cele trei modalitati ale actului juridic civil.

Termenul este acel eveniment, viitor si sigur ca realizare, care fie amana producerea efectelor unui act juridic civil, fie determina incetarea efectelor acestuia.
Termenul poate fi indicat in mai multe feluri. Astfel, uneori se arata o data calendaristica ("la data de 2 martie 2001"), o perioada de timp ("dupa doua luni") sau o imprejurare viitoare si sigura (de exemplu, "inceperea cursurilor pentru studenti").

Clasificari:

Termenele pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

In functie de beneficiarul termenului, termenul poate fi dispus:

in favoarea debitorului, acesta constituie regula;

in favoarea creditorului, de exemplu, in contractul de depozit;

in favoarea ambelor parti, de exemplu, termenul dintr-un contract de asigurare.

De calificarea termenului ca apartinand uneia dintre aceste categorii depinde identificarea persoanei care poate renunta la beneficiul termenului.

Astfel, de exemplu, intr-un contract de imprumut fara dobanda, termenul la care suma trebuie restituita este dispus in beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate renunta la beneficiul termenului, platind inainte de implinirea acestuia. Creditorul nu poate pretinde plata inainte de implinirea termenului, deoarece acesta nu a fost stipulat in favoarea sa. Dar, daca imprumutul s-a acordat cu dobanda, termenul este stipulat in favoarea ambelor parti, astfel incat nici una nu poate renunta la termen fara acordul celeilalte.

Dupa izvorul sau, termenul poate fi:

- termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu, termenele de prescriptie;

- termen conventional sau voluntar, stabilit de partile actului juridic civil. Din aceasta categorie face parte majoritatea termenelor;

- termen judiciar (de gratie), acordat de instanta debitorului. Intr-adevar, potrivit Codului civil, instanta poate acorda debitorului, tinand cont de situatia patrimoniala a acestuia, un termen suplimentar pentru executarea obligatiei. Termenul de gratie amana executarea silita a obligatiei.

c) In functie de masura in care momentul implinirii sale este cunoscut inca de la data incheierii actului juridic, distingem:

- termen cert, cand momentul implinirii sale este cunoscut la data incheierii actului juridic (de exemplu, o data calendaristica);

- termen incert, a carui implinire nu este cunoscuta, ca data calendaristica, desi realizarea sa este sigura (de exemplu, moartea creditorului rentei viagere).

d) Criteriul esential de clasificare consta in efectele pe care le produc; astfel, termenele pot fi suspensive sau extinctive:

- termenul este suspensiv cand amana sau suspenda exercitiul drepturilor subiective civile si executarea obligatiilor civile. De exemplu, termenul la care trebuie restituita suma imprumutata;

- termenul este extinctiv cand, la implinirea lui, se sting efectele actului juridic civil. Spre exemplu, intr-un contract de renta viagera debitorul se obliga sa plateasca periodic creditorului o suma de bani, pana la moartea acestuia din urma. Termenul contractual (moartea creditorului) este extinctiv.