Legate si fideicomise

Notiunile de legate si de fideicomise sunt strans legate de mostenirea testamentara, dar, care, in acelasi timp, prezinta o identitate proprie, lucru pentru care se cerceteaza separat.

A.  Legatele

Sunt dispozitii formulate in termeni imperativi si solemni, incluse in testament, prin intermediul carora testatorul dispune de anumite bunuri individual determinate, in profitul unei persoane numita legatar, iar executarea acestor dispozitii apasa asupra mostenitorilor testamentari.

a) In dreptul roman sunt cunoscute patru forme de legate:

legatul per vindicationem (prin revendicare);

legatul per damnationem (prin obligatie);

legatul per praeceptionem (prin luare cu anticipatie, prin luare mai inainte);

legatul sinendi modo (prin ingaduinta).

In cazul legatului per vindicationem, testatorul transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru individual determinat direct legatarului. De aceea, in cazul acestui legat, numele mostenitorului nu figura in legat, deoarece, in aceasta ipoteza, mostenitorul nu avea vreo obligatie fata de legatar, de vreme ce in momentul deschiderii succesiunii legatarul devenea automat proprietar. Daca mostenitorul il impiedica pe legatar sa intre in posesia efectiva a bunului, legatarul putea introduce impotriva mostenitorului actiunea in revendicare in calitate de proprietar.

In cazul legatului per damnationem, testatorul il obliga pe mostenitor sa transmita un anumit lucru legatarului.

Numele succesorului figura in legat, deoarece acesta avea obligatia de a transmite bunul legat legatarului. Daca mostenitorul nu-si indeplinea aceasta obligatie, legatarul avea impotriva mostenitorului o actiune personala, izvorata chiar din testament.

Pe la jumatatea secolului I. e. n., prin senatusconsultul Neronian s-a hotarat ca legatele per vindicationem, nule pentru nerespectarea unor conditii de forma sau de fond, sa fie considerate valabile ca legate per damnationem. Plecand de la aceasta dispozitie, in virtutea unei interpretari creatoare, jurisprudenta a decis ca, de vreme ce un legat per vindicationem nul poate fi considerat ca legat per damnationem, cu atat mai mult un legat per vindicationem valabil poate fi valabil si ca legat per damnationem. Aceasta interpretare a avut consecinte practice deosebit de importante in planul sanctiunii legatelor, deoarece in virtutea acestei interpretari, legatarul per vindicationem, daca avea interes, se putea considera legatar per damnationem, deoarece nimic nu-l impiedica sa o faca.. Astfel, daca legatarul per vindicationem era interesat sa intre in posesia lucrului, intenta actiunea in revendicare, in calitatea de proprietar, si dobandea posesiunea efectiva asupra lucrului. Daca insa nu avea nevoie de lucru, nu il interesa, ci avea nevoie de o suma de bani, se considera legatar per damnationem si intenta o actiune personala, urmand sa dobandeasca o suma de bani, adica acea suma de bani la care judecatorul il condamna pe mostenitor.

In cazul legatului per praeceptionem, legatarul are in acelasi timp si calitatea de mostenitor, instituit alaturi de alti comostenitori. Rezulta ca prin intermediul acestui tip de legat unul dintre mostenitori era favorizat de testator, de vreme ce dobandea o parte egala din mostenire si, in plus, bunul legat.

De aceea, legatul per praeceptionem s-a numit "prin luare mai inainte", in sensul ca legatarul intra mai intai in stapanirea bunului legat, dupa care dobandea si o parte din succesiune.

In cazul legatului  sinendi modo, mostenitorul are numai obligatia de a-l lasa pe legatar sa intre in stapanirea lucrului legat.

b) Conditiile de fond ale legatului

legatarul trebuie sa aiba capacitate testamentara, sa se bucure de testamenti factio pasiva;

sarcina executarii legatelor revenea celui instituit mostenitor.

Vechiul drept roman nu cunostea vreo ingradire a libertatii de a dispune prin legat, astfel incat, in mod frecvent, dupa executarea legatelor, cel instituit mostenitor constata ca activul succesiunii s-a epuizat si ca el, instituitul, are de platit datoriile succesorale. Ca atare, mostenitorul, in asemenea cazuri, nu numai ca nu se imbogatea, dar suferea o paguba, motiv pentru care, frecvent, cei instituiti repudiau mostenirea in paguba creditorilor defunctului, care nu-si mai puteau valorifica drepturile de creanta.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

De aceea, au fost adoptate masuri legislative pentru a se ingradi libertatea de a dispune prin legat.

Prin Legea Furia testamentaria din anul 169 i. e. n. s-a stabilit ca bunul legat nu poate valora mai mult de 1000 de asi, iar printr-o dispozitie a Legii Voconia, din acelasi an, s-a prevazut ca legatarul nu poate dobandi mai mult decat cel instituit mostenitor. Cele doua legi s-au dovedit ineficiente, intrucat testatorul putea include in testamentul sau un numar foarte mare de legate a caror valoare sa nu depaseasca 1000 de asi, incat in final se ajungea la acelasi rezultat, si anume epuizarea activului succesoral.

Iata de ce in vremea lui August s-a dat Legea Falcidia (40 i. e. n.), prin care s-a stabilit ca mostenitorul trebuie sa dobandeasca cel putin un sfert din valoarea succesiunii, iar daca mostenitorul nu dobandea acel sfert din mostenire, legatele urmau a fi reduse in mod proportional.

cea de a treia conditie de fond a legatelor este cuprinsa in regula catoniana, singura regula de drept roman care poarta numele creatorului ei (Cato cenzorul).

Potrivit acestei reguli, legatul care este nul in momentul intocmirii testamentului va ramane nul pentru totdeauna, de unde decurge consecinta ca noile imprejurari ce apar intre momentul intocmirii testamentului si momentul mortii testatorului nu pot fi luate in considerare si nu vor produce nici un efect asupra legatului nul. Spre exemplu, daca testatorul dispune prin legatul per vindicationem de un bun care nu se afla in proprietatea sa, legatul este nul, pentru ca nimeni nu poate transmite proprietatea unui lucru care nu-i apartine. Dar, dupa intocmirea testamentului este posibil ca testatorul sa dobandeasca proprietatea asupra acelui lucru. In aceasta situatie, legatul poate fi executat, dar, cu toate acestea, ramane nul, deoarece a fost nul in momentul intocmirii testamentului.

c) Sanctiunea legatului

Legatul per vindicationem era sanctionat prin actiunea in revendicare, in virtutea calitatii de proprietar a legatarului. Totodata, legatarul per vindicationem putea intenta si o actiune personala, numita actio ex testamento, daca avea intentia de a se considera legatar per damnationem, intrucat legatul per damnationem era intotdeauna sanctionat printr-o actiune personala.

Prin actiunea personala actio ex testamento era sanctionat si legatul sinendi modo.

Legatul pre praeceptionem era sanctionat prin actio familiae herciscundae, actiune prin care se obtinea iesirea din indiviziune, deoarece in acest caz legatarul este in acelasi timp si herede, este si mostenitor instituit ca atare in testament.

B. Fideicomisele

Fideicomisul este actul prin care o persoana numita disponent sau dispunator, roaga pe o alta persoana numita fiduciar sa transmita un bun, o parte dintr-un patrimoniu sau un patrimoniu in integralitatea sa unei a treia persoane, numita fideicomisar.

In mod obisnuit, fideicomisul era inclus in testament, situatie in care dispunator era chiar testatorul, pe cand calitatea de fiduciar o avea cel instituit. Dar fideicomisul putea fi intocmit si in afara testamentului, fara a presupune anumite conditii de forma sau de fond. De aceea, jurisconsultii au constatat ca prin intermediul fideicomisului care este intocmit in afara testamentului se pot ocoli toate conditiile de forma ale testamentului, precum si unele conditii de fond.

Pana in vremea lui August, fideicomisul nu a fost sanctionat juridiceste, ci numai pe plan religios si pe plan moral, in sensul ca acea persoana care nu indeplinea rugamintea dispunatorului era lovita de infamie, iar infamia producea efecte grave, infamul fiind scos de sub scutul legilor. In vremea lui August, fideicomisul a fost sanctionat juridiceste, astfel ca poate fi executat cu concursul organelor judiciare ale statului, chiar daca era intocmit in afara testamentului.

a) Fideicomisul de familie

Pe langa fideicomisul obisnuit, romnanii au cunoscut si fideicomisul de familie, creat cu scopul de a se pastra anumite bunuri in sanul familiei.

Potrivit mecanismului acestui fideicomis, fideicomisarul se transforma automat in fiduciar, incat avea obligatia de a lasa lucrul respectiv unui urmas de-al sau, urmas care la randul lui se transforma din fideicomisar in fiduciar.

b) Fideicomisul de ereditate

Romanii au cunoscut si fideicomisul de ereditate, prin care disponentul putea transmite fideicomisarului intreaga mostenire sau o parte din ea. Cum este si firesc, fiduciarul refuza in asemenea cazuri sa indeplineasca rugamintea disponentului, intrucat daca fideicomisul era inclus in testament, mostenitorul, in calitatea sa de fiduciar, avea obligatia de a trasnmite toate bunurile fideicomisarului si, totodata, obligatia de a plati datoriile succesorale.

Pentru a se solutiona in spiritul echitatii relatiile dintre fiduciar si fideicomisar, s-au dat o serie de dispozitii prin senatusconsultele Pegasian si Trebelian (57 e. n.), de natura sa reglementeze relatiile dintre fiduciar si fideicomisar. Pe aceasta cale, s-a stabilit ca mostenitorul fiduciar sa-si pastreze un sfert de mostenire, limite in care va raspunde pentru datoriile mostenirii, iar pentru datoriile care grevau restul mostenirii sa raspunda fideicomisarul.

Intrebari si teste

v     Aratati categoriile de mostenitori prevazute in Legea celor XII Table si categoriile de mostenitori pretorieni.

v     Care erau categoriile de mostenitori create prin reforma lui Justinian?

v     Care dintre urmatoarele forme de testament sunt cunoscute in vechiul drept roman:

a)      calatis comitiis

b)      nuncupativ;

c)      in procintu

d)      militar;

e)      per aes et libram

v     Ce persoane se bucurau de testamenti factio activa?

v     Care sunt conditiile de forma si de fond ale instituirii mostenitorului?

v     Ce era testamantul inoficios?

v           Aratati categoriile de mostenitori din punct de vedere al dobandirii mostenirii?

v     Relatati formele acceptarii mostenirii.

v     Prezentati efectele acceptarii mostenirii.

v     Care erau conditiile necesare intentarii petitiunii de hereditate?

v     Definitie legatul si aratati formele acestuia.

v     Aratati conditiile de fond ale legatelor.

v     Care legate erau sanctionate prin actio ex testamento?

v     Definiti fideicomisul si aratati formele acestuia.