Isaiah Berlin despre libertatea negativa

Isaiah Berlin despre libertatea negativa

Una dintre cele mai bine cunoscute si mai influente analize contemporane ale libertatii este cea datorata lui Sir Isaiah Berlin. In lucrarea sa Two Concepts of Liberty, Berlin a sustinut conceptul de "libertate negativa" - absenta oricarei interferente cu sfera de actiune a unei persoane - impotriva "libertatii pozitive", care de fapt nu se refera la libertate, ci la puterea efectiva a unui individ de a fi stapan asupra propriei sale persoane si asupra mediului sau. La un nivel superficial, conceptul lui Berlin de libertate negativa pare similar cu teza volumului de fata: ca libertatea reprezinta absenta amestecului corecitiv, sau a invaziei, indreptate impotriva persoanei si a proprietatii individului. Din nefericire insa, natura vaga a conceptelor lui Berlin a dus la confuzii si la absenta unui crez liberal sistematic si valid.

Una dintre erorile si confuziile lui Berlin a recunoscut-o el insusi intr-un eseu si in editiie ulterioare ale volumului sau initial. In Two Concepts of Liberty el scrisese ca "In mod normal se poate spune despre mine ca sunt liber in masura in care nici o fiinta umana nu interfereaza cu activitatea mea. In sensul acesta, libertatea politica este pur si simplu sfera in care omul poate face ceea ce doreste."¹ Or, dupa cum se exprima Berlin ulterior, "In versiunea initiala a lucrarii Two Concepts of Liberty am vorbit despre libertate ca despre absenta obstacolelor in calea realizarii dorintelor omului."² Insa, dupa cum a inteles ulterior, o problema grava care se ridica in legatura cu aceasta formulare este ca un om poate fi [atunci] considerat "liber" in masura in care aspiratiile si dorintele sale se sting, de exemplu datorita unei conditionari exterioare.

Dupa cum afirma Berlin in eseul sau destinat corectarii, "[d]aca gradele de libertate s-ar stabili in functie de satisfacerea dorintelor, atunci as putea creste libertatea la fel de bine prin eliminarea lor, ca si prin satisfacerea lor; i-as putea elibera pe oameni (inclusiv pe mine insumi) manipulandu-i astfel incat sa-si piarda dorintele lor initiale, pe care am decis sa nu le satisfac.³

[216] Intr-o versiune ulterioara (1969), Berlin a eliminat pasajul generator de nemultumire, modificand prima fraza citata mai sus dupa cum urmeaza: "Libertatea politica in sensul acesta este pur si simplu sfera in care omul poate actiona neobstructionat de catre altii."⁴ Numai ca si aceasta din urma pozitie a lui Berlin continua sa sufere de probleme grave. Intr-adevar, Berlin explica acum ca libertatea este "absenta obtacolelor in calea posibilelor alegeri si activitati", adica a obstacolelor ridicate prin "activitati umane alterabile".⁵ Numai ca aceasta pozitie se apropie , dupa cum a observat Profesorul Parent, de confundarea "libertatii" cu "posibilitatile", cu alte cuvinte de subminarea conceptului insusi de libertate negativa al lui Berlin, in favoarea inlocuirii lui cu un concept ilegitim de "libertate pozitiva". Astfel, dupa cum a aratat Parent, sa presupunem ca X refuza sa-l angajeze pe Y deoarece Y este un roscovan si lui X nu-i plac roscovanii; fara indoiala ca X reduce spectrul de posibilitati ale lui Y, cu toate ca nu se poate in nici un caz spune ca el invadeaza "liberatea" lui Y.⁶ Intr-adevar, Parent continua prin a sublinia aparitia repetata a confuziei intre libertate si posibilitati in scrierile "ultimului" Berlin; astfel, Berlin scrie ca "libertatea despre care vorbesc este posibilitatea de actiune" (xlii) si identifica cresterea libertatii cu "maximizarea posibilitatilor" (xlviii). Dupa cum subliniaza Parent, termenii "libertate" si "posibilitate" au semnificatii diferite; cuiva ii poate lipsi, de exemplu, din numeroase motive posibilitatea de a cumpara bilete la un concert (de pilda este prea ocupat) - si cu toate acestea el este "liber" sa cumpere un astfel de bilet, in toate sensurile proprii ale cuvantului libertate.⁷

Asadar, scaderea fundamentala a lui Berlin este esecul sau de a defini libertatea negativa, ca fiind absenta oricarei interferente fizice cu persoana si proprietatea unui individ, cu drepturile sale legitime de proprietate, intelese in sens larg. Neidentificand aceasta definitie, Berlin a cazut in ratacire - sfarsind practic prin abandonarea insusi conceptului de libertate negativa pe care incercase sa-l acrediteze, si prin a ateriza, vrand nevrand, in tabara "libertatii pozitive". Mai mult, impuns de catre criticii sai cu acuzatia ca sustine sistemul laissez-faire, Berlin s-a lasat manat in diatribe frenetice si auto-contradictorii impotriva ideii de laissez-faire, ca si cum ea ar fi o injurie pentru libertatea negativa. Berlin scrie, de exemplu, ca "relele sistemului laissez-faire nerestrictionat.au dus la incalcari brutale ale libertatii 'negative'.inclusiv in ceea ce priveste libertatea de expresie sau de asociere". Deoarece laissez-faire [217] inseamna tocmai deplina libertate a persoanei si a proprietatii, incluzand, bineinteles, libertatea de exprimare si de asociere, ca pe o submultime a drepturilor de proprietate privata, Berlin a afirmat in cazul acesta o absurditate.

Intr-un alt elan de fantezie similara, Berlin scrie despe "soarta libertatii personale pe vremea domniei individualismului economic nestavilit - despre situatia majoritatii molestate, mai ales a celei de la oras, ai carei copii au fost distrusi in mine sau in tesatorii, in vreme ce parintii lor traiau in saracie, boli si ignoranta; o situatie in care ideea ca cei saraci si slabi se bucura de drepturi legale.a devenit o sinistra batjocura."⁸

In mod nesurprinzator, Berlin continua prin atacuri impotriva unor liberali de tip laissez-faire autentici si consecventi, cum sunt Cobden si Spencer, in numele unor liberali clasici confuzi si inconsecventi, ca Mill si Tocqueville.

Exista mai multe probleme grave si fundamentale care afecteaza fulminatiile lui Berlin. Una dintre ele este totala necunoastere a istoricilor contemporani ai Revolutiei Industriale, cum ar fi Ashton, Hayek, Hutt si Hartwell, care au demonstrat ca noile industrii au redus saracia si spectrul mortii prin inanitie care existau inainte, atat in cazul muncitorilor in general, cat si al copiilor care lucrau, mai degraba decat sa provoace [aceste calamitati].⁹ Dar exista probleme grave si la nivel conceptual. In primul rand, este absurd si auto-contradictoriu sa se afirme ca laissez-faire sau individualismul economic ar fi putut leza libertatea personala; si in al doile rand, Berlin efectiv submineaza in mod explicit insusi conceptul de liberate "negativa", in numele unor concepte de putere sau de avutie pozitive.

Berlin atinge culmea modului sau de abordare (sau punctul ei cel mai de jos) atunci cand ataca nemijlocit libertatea, pentru ca ar fi fost "folosita.la inarmarea celor puternici, a celor brutali si a celor lipsiti de scrupule, impotriva celor umani si slabi..Libertatea lupilor a insemnat intotdeauna moartea oilor. Istoria patata de sange a individualismului economic si a competitiei capitaliste nestavilite.nu [mai] au astazi nevoie de a fi subliniate."¹⁰

Eroarea de capatai pe care o comite aici Berlin este de a identifica in mod insistent libertatea si piata libera cu opusul lor: cu agresiunea coercitiva. Sa observam utilizarea repetata de catre el a unor termeni cum ar fi "inarmare", "brutali", "lupi si oi", sau "patata de sange", care sunt, fara exceptie, aplicabili numai [218] agresiunii corecitive, asa cum a fost aceasta in mod universal intrebuintata de catre stat. In fine, el identifica apoi acest tip de agresiune cu opusul ei - procesul pasnic si voluntar al liberului schimb, din cadrul economiei de piata. Individualismul economic nestavilit a dus, dimpotriva, la schimburi pasnice si armonioase, care i-au favorizat tocmai pe cei "slabi" si pe "oi"; acestia din urma sunt cei care nu ar fi putut supravietui in legea etatista a junglei, cei care culeg cea mai mare parte din beneficiile economiei bazate pe libera competitie. Chiar si numai o familiarizare sumara cu stiinta economica - si in particular cu legea ricardiana a avantajului comparativ - l-ar fi putut edifica pe Sir Isaiah in privinta acestei probleme vitale.¹¹

[1] Isaiah Berlin, Two Concepts of Liberty, Oxford, Oxford University Press, 1958, p. 7.

[2] Isaiah Berlin, "Introducere", Four essays on Liberty", Oxford, Oxford University Press, 1969, p. xxxviii.

[3] Ibid., p. xxxviii. A se vedea si William A. Parent, "Some Recent Work on the Concept of Liberty", American Philosophical Quarterly, iulie 1974, 149-53. Profesorul Parent adauga la aceasta critica faptul ca Berlin trece cu vederea cazurile in care oamenii nu actioneaza "cu adevarat" in modurile pe care le vor si le doresc, astfel incat Berlin ar fi silit sa admita ca libertatea omului nu este diminuata daca el este impiedicat cu forta sa faca ceva care "nu-i place". Insa pozitia lui Berlin poate fi aparata de aceasta acuzatie, daca interpretam termenii "vointa" si "dorinta" in acceptiunea lor formala, referitoare la obiectivul liber ales al unei persoane, mai degraba decat in sensul a ceva de care el se bucura sa faca sau sa realizeze, in sens emotional, sau hedonist. Ibid., p. 150-52.

[4] Berlin, Four essays on Liberty, p. 122.

[5] Ibid, pp. xxxix-xl.

[6] Mai mult, daca cineva i-ar interzice lui X sa refuze sa il angajeze pe Y pentru motivul ca acesta din urma este roscovan, atunci, printr-o activitate umana alterabila, se pune un obstacol in calea actiunii lui X. Conform definitiei revizuite a libertatii furnizate de Berlin, asadar, indepartarea obstacolelor nu poate spori libertatea, deoarece ea nu poate decat sa aduca beneficii libertatii unor oameni, pe seama altora. Ii multumesc Dr. David Gordon pentru aceasta observatie.

[7] Parent, "Some recent Work", pp. 152-53.

[8] Berlin, Four Essays on Liberty, pp. xlv-vlvi.

[9] A se vedea F. A. Hayek, ed., Capitalism and the Historians, Chicago, University of Chicago Press, 1954; si R.M. Hartwell, The Industrial revolution and Economic Growth, Londra, Methuen, 1971.

[10] Berlin, Four Essays on Libery, p. xlv.

[11] A se vedea si Murray N. Rothbard, "Back to the jungle?", in Power and Market, ed. a doua, Kansas City, Sheed Andrews and McMeel, 1977, pp. 226-28.