Consideratii generale privind studiul dreptului international al muncii

Consideratii generale privind studiul dreptului international al muncii

1. Istoric

Dupa incheierea primului razboi mondial, Comunitatea internationala s-a ocupat de imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale salariatilor, pentru reglementarea raporturilor dintre muncitori si patroni.

Eforturile Comunitatii au condus la elaborarea unor norme care alcatuiesc ceea ce se numeste dreptul international al muncii.

Desi numim dreptul international al muncii in cadrul societatii contemporane se analizeaza si se rezolva in cadrul fiecarui stat.

In general, nu exista deasupra statelor organe obligatorii pentru patronii si salariatii dintr-o anumita tara.

Dreptul international al muncii are o foarte mare importanta in prezent, inclusiv pentru tara noastra, in conditiile in care organismele internationale competente fac eforturi pentru eliminarea lacunelor din legislatiile interne ale statelor si a deosebirilor dintre ele, pentru asigurarea unui minimum de drepturi si libertati cetatenilor tuturor tarilor lumii.

Dreptul international al muncii se deosebeste atat de dreptul international public, cat si de dreptul international privat. Pe cand dreptu international public reglementeaza raporturile dintre state si alte subiecte cu caracter international , iar dreptul international privat ,,reprezinta totalitatea normelor care solutioneaza conflictul de legi ori conflictul de jurisdictii, precum si cele privind conditia juridica a strainului'' , dreptul international al muncii - alcatuit din totalitatea normelor elaborate de organismele internationale, cu atributii in acest domeniu, in primul rand Organizatia Internationala a Muncii, precum si Consiliul Europei si Comunitatea (Uniunea) Europeana - priveste imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale salariatilor, raporturile dintre angajati si patroni.

Dreptul international al muncii se deosebeste de dreptul international public si prin aceea ca, desi creat si aplicat prin vointa statelor, se manifesta ca realitate numai ca urmare a aplicarii sale in legislatia interna . Legat indisolubil de dreptul intern, el 'implica in toate cazurile referinte la acesta, capata o anumita individualitate si personalitate care il distinge de toate celelalte ramuri ale dreptului international' . Chiar si in situatia raporturilor juridice de munca cu element de extraneitate, pe baza regulilor dreptului international privat, se aplica dreptul intern al uneia dintre parti si nu dreptul international al muncii 'pur', astfel cum este el elaborat de organismele competente.

Dreptul international al muncii asadar, nu este un 'drept mondial', constituit din norme universal valabile in orice stat si orice zona geografica .

Intr-adevar, normele organismelor internationale mentionate nu produc efecte prin ele insele, ci numai, in principiu, ca urmare a ratificarii lor de statele membre si a transpunerii in practica in legislatia interna.

Dreptul international al muncii, in esenta sa ,se caracterizeaza prin aceea ca este international prin izvoarele sale si intern prin obiectul sau . Izvoarele au caracter international pentru ca provin de la organisme internationale - Organizatia Internationala a Muncii, institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite in problemele muncii si securitatii sociale, Consiliul Europei si Uniunea Europeana, organisme regionale cu largi atributii, inclusiv in problemele mentionate. Dreptul international al muncii are caracter intern prin obiectul sau pentru ca el este destinat unui anumit domeniu al activitatii interne a statelor si anume reglementarea relatiilor sociale de munca.

Pentru dreptul tarii noastre, normele elaborate de organismele citate nu au aceeasi importanta. Proeminenta au, fara nici o indoiala, avand in vedere obiectul specific de reglementare, sfera problemelor abordate, influenta asupra legislatiei noastre interne, normele Organizatiei Internationale a Muncii, printre fondatorii careia se numara si Romania. Urmeaza normele - conventiile si acordurile - Consiliul Europei, din randul careia face parte si tara noastra . In sfarsit, normele Uniunii Europene - prezinta importanta pentru tara noastra, tinand seama de obligatiile asumate, prin acordurile de asociere a Romaniei la aceasta uniune, inclusiv cea de apropiere a legislatiei prezente si viitoare interne de cea a comunitatii .

2.Subiectele dreptului international al muncii.

Principalele subiecte ale dreptului international al muncii sunt statele, acestea avand calitatea de titular universal al drepturilor si obligatiilor ce-si gasesc izvorul in raporturile juridice internationale[10]. Indiferent de intinderea lor teritoriala, de numarul populatiei, de stadiul dezvoltarii economice, politice si sociale, statele sunt subiecte directe si nemijlocite ale dreptului international .

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Este unanim acceptat ca si organizatiile internationale au calitatea de subiect de drept international, dar cu caracter derivat, secundar si limitat, in conditiile actelor lor fundamentale .

Ca regula, nu sunt subiecte ale dreptului international al muncii nici organizatiile salariatilor (sindicate) nici ale patronilor, chiar daca reprezentantii unora dintre ele participa la lucrarile organismelor mentionate (in speta la O.I.M.) si contributie laelaborarea instrumentelor internationale si nici persoanele fizice din oricare tara membra a oricaruia din aceste organisme . S-a precizat in literatura de specialitate ca ,,dreptul international nu poate crea drepturi sau obligatii in mod direct, in favoarea persoanelor fizice deoarece acestea nu sunt subiecte ale dreptului international, ci exclusiv, subiecte ale dreptului intern . De asemenea, este adevarat ca o persoana fizica poate dobandi drepturi si avea obligatii fata de un stat strain pe baza unor conventii internationale incheiate de statul al carui cetatean este, dar astfel nu se ajunge la atribuirea calitatii de subiect de drept international, de catre persoana respectiva. Dreptul international al muncii este un caz tipic in care statele isi asuma obligatii pe plan international de a favoriza prin masuri interne respectarea si dezvoltarea unor drepturi referitoare la munca prestata. Dar, desi conventiile, recomandarile si alte instrumente internationale se refera la diferite aspecte ale statutului juridic al salariatilor, acestea nu atribuie persoanelor fizice calitatea de subiect de drept international, drepturile si obligatiile acestora luand nastere din raporturile juridice dintre state ca subiect de drept international .

3.Izvoarele dreptului international.

In general, prin izvoarele dreptului international se inteleg ,,acele mijloace juridice cu ajutorul carora statele pe baza acordului lor de vointa, creeaza norme noi ale dreptului international, dezvolta, precizeaza sau confirma normele existente, pentru a reglementa raporturile de cooperare dintre ele"[16].

Desigur, ca, asemenea dreptului intern, prin izvoare ale dreptului international al muncii avem in vedere modul de exprimare a normelor, forma in care se prezinta acestea .

Cele mai importante izvoare ale dreptului international al muncii sunt actele Organizatiei Internationale a Muncii conventiile si recomandarile. Cele doua categorii de acte nu au insa aceeasi fata juridica. Asa cum se va arata in una din sectiunile urmatoare , spre deosebire de conventii, care odata ratificate, implica obligatia de a fi introduse in ordinea juridica interna a statelor care le-au ratificat, recomandarile, desi sunt supuse si ele, potrivit art.19 pct.5 din Constitutia O.I.M. spre examinare autoritatilor competente interne nu dobandesc prin efectul acestei examinari forta juridica. O atare forta pot avea doar eventualele dispozitii adoptate de catre statele membre in scopul de a da urmare unor recomandari .

Un alt izvor de drept al Organizatiei Internationale a Muncii este considerata Constitutia acesteia, din cel putin doua motive. In primul rand, pentru ca anumite conventii si recomandari isi au sorgintea in principiile enuntate in actul fundamental al O.I.M. In al doilea rand, pentru ca statele membre sunt obligate sa respecte aceste principii (special cele din materia libertatii sindicale si a nediscriminarii), chiar daca nu au ratificat conventiile care se refera la problemele respective, prin insasi faptul ca sunt membre ale organizatiei.

Nu sunt considerate izvoare ale dreptului international al muncii: rezolutiile conferintelor O.I.M.; regulamentele, culegerile de directive practice, manualele acestei organizatii si nici concluziile si rezolutiilediferitelor comisii sau conferinte speciale ale sale; activitatea de interpretare a conventiilor O.I.M. si jurisprudenta in materie .

Din cele peste 150 de conventii si acorduri elaborate de Consiliul Europei, sunt izvoare ale dreptului international al muncii: Conventia pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale; Carta sociala europeana; Codul european de securitate sociala; Conventia europeana de securitate sociala; Conventia europeana privind statutul juridic al muncitorului migrant. Au calitatea de izvoare de drept si unele rezolutii si recomandari ale aceluiasi organism, de exemplu: Rezolutia 76/32 privind masurile de securitate sociala in favoarea pensionarilor sau a persoanelor care raman active dupa varsta de pensionare; Recomandarea 89/3 privind flexibilitatea varstei de pensionare; Recomandarea 91/3 privind protectia muncitorilor detasati etc.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana, constitue izvoare ale dreptului international al muncii, actele fundamentale ale acestui organism - Tratatul de la Roma, Carta privind drepturile sociale fundamentaleale muncitorilor si Tratatul de la Maastricht - privind si unele directive, regulamente si alte acte ale Comunitatii, care constitue asa - zisa legislatie derivata.