Incetarea si lichidarea regimului matrimonial

Incetarea si lichidarea regimului matrimonial

Conform art. 319, regimul matrimonial inceteaza ca urmare a nulitatii, anularii, desfacerii si incetarii casatoriei, precum si cea a incetarii regimului matrimonial ca urmare a modificarii sale in timpul casatoriei. Potrivit art. 320 din Noul Cod Civil, lichidarea regimului matrimonial este o operatiune juridica, un act juridic, a carui incheiere nu are nicio influenta asupra existentei, ca atare a regimului matrimonial.

Dupa incetarea regimului matrimonial se incheie un act de lichidare a acestuia sau instanta va hotari in acest sens, insa incetarea regimului matrimonial nu va fi niciodata dependenta de incheierea actului de lichidare, care se va putea incheia oricand fara ca legea sa ceara respectarea vreunui termen.

Dincolo de controversele privind natura juridica a principalelor tipuri de regimuri matrimoniale, se pot identifica anumite aspecte comune tuturor regimurilor matrimoniale, de natura sa se imprime o natura juridica unitara.

In primul rand, regimul matrimonial este o abstractiune juridica, un concept a carui aplicare nu depinde de averea sotilor. Asa cum orice persoana are un patrimoniu, oricat de saraca ar fi, tot astfel sotii sunt supusi unui regim matrimonial, indiferent de averea lor.

In al doilea rand regimul matrimonial trebuie examinat in complexitatea problemelor pe care le ridica. Premisa de la care trebuie sa pornim este aceea ca starea civila de persoana casatorita induce in mod necesar anumite modificari in statutul patrimonial al acestei persoane. Pe de o parte, se creeaza o retea de raporturi patrimoniale specifice intre soti, iar, pe de alta parte, modul in care persoana casatorita intra, in cadrul circuitului civil si comercial, in raporturi juridice cu tertii, difera - sub anumite aspecte - de modul in care o persoana celibatara stabileste asemenea raporturi juridice.

Daca avem in vedere natura patrimoniala a regimului matrimonial, precum si faptul ca acesta presupune, in principiu, o adaptare a patrimoniului persoanei fizice la statutul de persoana casatorita, putem considera ca regimul matrimonial este, ca natura juridica, o modalitate a patrimoniului fiecaruia dintre soti.

Calificarea regimului matrimonial ca o modalitate patrimoniului fiecaruia dintre soti permite identificarea problemelor generale ale oricarui regim matrimonial[2].

Prima problema generala este aceea de a stabili structura sau compozitia patrimoniului fiecaruia dintre soti.

Asa cum, in cadrul oricarui patrimoniu, distingem activul si pasivul, tot astfel, in cadrul regimului matrimonial distingem intre:

- activul matrimonial, problema principala a regimului matrimonial fiind aceea de a stabili care este natura juridica a bunurilor fiecaruia dintre soti. In cazul regimurilor comunitare intereseaza cum se constituie, in cadrul activului patrimonial, masa bunurilor comune si, respectiv, masa bunurilor proprii ale fiecaruia dintre soti, cum se asigura un eventual circuit sau transfer intre acestea, cum opereaza subrogatia reala cu titlu universal care mentine patrimoniul divizat in aceste doua mase de bunuri distincte. Totodata, anumite particularitati exista in materia probatiunii bunurilor sotilor.

Trebuie precizat faptul ca avem in vedere structura patrimoniului fiecarui sot. Aceasta este valabil si in cazul comunitatii de bunuri, care se caracterizeaza prin existenta a doua patrimonii si a trei mase de bunuri: masa bunurilor comune, care se regaseste in patrimoniul fiecaruia dintre soti si cele doua mase de bunuri proprii, corespunzatoare patrimoniului fiecaruia dintre ei. Prin urmare, nu se poate vorbi de trei patrimonii, deoarece bunurile comune nu alcatuiesc un al treilea patrimoniu, distinct de patrimoniile celor doi soti, ci exista doua patrimonii si trei mase de bunuri.

- pasivul matrimonial, problema principala a regimului matrimonial fiind aceea de a stabili care este natura juridica a datoriilor fiecaruia dintre soti. In cazul regimurilor comunitare, intereseaza cum se determina natura datoriilor ca fiind comune sau proprii si care sunt posibilitatile creditorilor de a urmari in mod corespunzator bunurile comune sau proprii ale sotilor.

A doua problema generala este aceea de a stabili modul cum functioneaza regimul matrimonial.

Avand in vedere compozitia activului patrimonial, intereseaza modul in care sotii gestioneaza bunurile de care dispun, in functie de natura lor. Altfel spus, care sunt "puterile" pe care le au asupra bunurilor, care sunt conditiile in care pot incheia in mod valabil acte de administrare, folosinta si dispozitie asupra bunurilor.

Avand in vedere compozitia pasivului patrimonial, intereseaza modul in care sotii isi asuma datoriile si modul in care raspund fata de creditori (divizibil sau solidar) pentru datoriile asumate, precum si modul in care se regularizeaza creantele

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

reciproce dintre soti.

A treia problema generala este legata de incetarea si lichidarea regimului matrimonial. In functie de natura regimului matrimonial pot fi identificate si alte probleme specifice, de exemplu, imparteala bunurilor in cazul regimurilor comunitare.

Dincolo de diversitatea regimurilor matrimoniale, exista un corp de principii care sunt consacrate in aproape toate sistemele de drept moderne, aplicabile raporturilor patrimoniale

dintre soti.

Principiul egalitatii in drepturi dintre soti

Acesta este un principiu aplicabil tuturor raporturilor dintre soti, fiind consacrat atat la nivel constitutional (art. 48 alin. 1) din Constitutia revizuita si republicata), cat si la nivelul actelor internationale la care Romania este parte.

Acest principiu se reflecta in materia regimului matrimonial sub mai multe aspecte:

- sotii au aceleasi drepturi si obligatii patrimoniale care decurg, prin efectul legii, din casatorie;

- natura juridica a bunurilor dobandite unul dintre soti sau a datoriilor asumate de unul dintre soti sub imperiul unui regim matrimonial nu difera dupa cum acestea apartin barbatului sau femeii;

- puterile fiecaruia dintre soti asupra bunurilor pe care le detine in mod exclusiv sau impreuna cu celalalt sot nu difera pe criteriul sexului. Principial, indiferent de "puterea lui economica", fiecare sot are aceeasi "putere juridica", adica aceleasi drepturi si aceleasi modalitati de exercitare a drepturilor asupra bunurilor sale.

Principiul libertatii alegerii si modificarii regimului matrimonial

Libertatea alegerii regimului matrimonial

Acest principiu este un reflex al principiului libertatii si al autonomiei de vointa in materia regimurilor matrimoniale. Casatoria se intemeiaza pe acordul liber consimtit al viitorilor soti.

Casatoria implica raporturi patrimoniale specifice intre soti. Raporturile patrimoniale civile sunt guvernate de principiul libertatii economice a persoanei, care este libera sa dispuna de

avutul sau.

Alegerea de catre viitorii soti a regimului matrimonial concret se realizeaza prin incheierea unei conventii matrimoniale.

Libertatea de a alege regimul matrimonial concret poate sa fie foarte larga, in sensul ca permite alegerea unuia dintre regimurile matrimoniale reglementate alternativ prin lege sau combinarea acestora si crearea unui regim matrimonial "nenumit", sau poate sa fie mai restransa, in sensul ca permite alegerea doar a unui regim matrimonial expres prevazut de lege.

Pe de alta parte, aceasta libertate nu este absoluta, ci limitata de instituirea unui corp de norme imperative (nucleul dur al regimurilor matrimoniale) de la care nu se poate deroga prin conventie matrimoniala si care alcatuieste regimul matrimonial primar.

Pentru situatiile in care, prin conventie matrimoniala, nu s-a ales un regim matrimonial concret, prin lege este indicat regimul matrimonial aplicabil sotilor, care constituie astfel regimul matrimonial legal.

In conceptia noului Cod civil, libertatea de optiune este limitata, in sensul ca, in conformitate cu art. 312 alin. (1), "Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legala,

separatia de bunuri sau comunitatea conventionala."

Libertatea modificarii regimului matrimonial

Libertatea alegerii regimului matrimonial implica, in principiu, si posibilitatea sotilor de a modifica in timpul casatoriei regimul matrimonial sub imperiul caruia s-au casatorit.

Modificarea regimului matrimonial presupune, de asemenea, incheierea unei conventii matrimoniale. Precizam ca, desi strans legate, libertatea de alegere a regimului matrimonial nu implica in mod necesar si libertatea modificarii regimului matrimonial.

Dimpotriva, din punct de vedere istoric, tari care in mod traditional au recunoscut dreptul sotilor de a alege regimul matrimonial, au ingradit libertatea lor de a modifica regimul matrimonial, instituind regula imutabilitatii regimului matrimonial, potrivit caruia regimul matrimonial ales la incheierea casatoriei nu putea fi schimbat in timpul casatoriei. De exemplu, Codul civil roman, dupa modelul Codului civil francez consacra regula imutabilitatii regimului matrimonial, fiind predominanta in epoca. In dreptul francez, abia prin reforma Codului civil din 1965 s-a renuntat la aceasta regula. Supusa numeroaselor critici, imutabilitatea regimurilor matrimoniale a fost abandonata in timp de majoritatea legislatiilor.

De regula, legislatiile care nu permit incheierea conventiilor matrimoniale, instituind un regim legal unic si obligatoriu, nu ingaduie nici modificarea regimului matrimonial in timpul casatoriei.

Codul familiei din 1954 reglementeaza regimul comunitatii de bunuri ca un regim unic, legal si obligatoriu. Prin urmare, nu este permisa nici modificarea regimului matrimonial.

In mod exceptional, art. 36 permite impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei, la cererea unuia dintre soti, prin hotarare judecatoreasca, daca exista motive temeinice.

Aceasta posibilitate nu echivaleaza insa cu o modificare a regimului matrimonial, deoarece, si dupa impartirea bunurilor comune (in tot sau in parte), vor functiona aceleasi reguli ale regimului comunitatii de bunuri. Schimbarea regimului matrimonial implica, asadar, fie o schimbare in structura (compozitia) regimului matrimonial - de exemplu, prin trecerea de la un regim comunitar la un regim separatist sau invers ori prin largirea ori restrangerea regimului comunitar existent, fie o

schimbare in ceea ce priveste functionarea regimului matrimonial ori instituirea unor reguli noi relative la lichidarea regimului matrimonial.

Prin reglementarea conferita modificarii regimului matrimonial, noul Cod civil se inscrie in categoria legislatiilor flexibile, care permit sotilor incheierea conventiilor matrimoniale in timpul casatoriei, prin care sa se modifice sau sa se inlocuiasca regimul matrimonial (art. 369).

Principiul subordonarii regimului matrimonial scopului casatoriei

Regimul matrimonial este subordonat scopului casatoriei (si nuptiae sequantur) si intereselor familiei. Relatiile patrimoniale dintre soti sunt accesorii raporturilor nepatrimoniale si au menirea de a sustine familia din punct de vedere material,economic.

De aici decurg doua consecinte esentiale:

- nu exista regim matrimonial in afara casatoriei. Efectele oricarui regim matrimonial, fie conventional, fie legal, se produc doar de la data incheierii casatoriei si se intind in timp pana la data incetarii, desfacerii sau desfiintarii casatoriei, neputand supravietui acesteia;

- scopul conventiei matrimoniale este subordonat scopului casatoriei, deci familiei, nefiind admisa deturnarea ei de la aceasta finalitate.