Invidualizarea judiciara a pedepselor in cazul participatiei penale

Invidualizarea judiciara a pedepselor in cazul participatiei penale

Pluralitatea de infractori are in vedere situatia in care mai multe persoane savarsesc o singura infractiune,presupunand sub aspectul laturii obiective o contributie efectiva a mai multor persoane la savarsirea infractiunii ,iar sub aspectul laturii subiective constiinta si vointa tuturor acestor persoane de a coopera la comiterea faptei respective

S-a dat denumirea de individualizarea pedepsei operatiunii prin care sanctiunea penala este adaptata nevoilor de aparare sociala,in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii ,cat si cu periculozitatea infractorului ,pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor acesteia[1]

S-a considerat ca expresia individualizare apedepsei nu este suficient de larga ,de cuprinzatoare ,fata de introducerea in cadrul dreptului penal a masurilor de siguranta,astfel ,s-a propus ca aseasta expresie sa fie largita pentru a se vorbi de o individualizare a represiunii

Aceasta cu atat mai mult cu cat se poate vorbi de individualizare doar in cazul masurilor de siguranta ,care sunt adaptate exclusiv dupa conditia personala a infractorului,in timp ce toate celelalte sactiuni adaptate ,in principal, dupa gravitatea faptei ,astfel incat nu exista numai o individualizare,ci si o adaptare a sanctiunilor de drept penal

In problematica modului de stabilire a pedepsei pentru diferiti participanti ,in literatura juridica au fost formulate doua teorii,respectiv teoria participatiei -delict unic,comform careia exista o singura fapta savarsita de mai multi participanti,si teoria participatiei -delict distinct,comform careia fiecare participant raspunde penal pentru o fapta proprie .Legislatia noastra a consacrat teoria participatiei -delict unic.

Din teoria monista s-au desprins si unele orientari si in ceea ce priveste modul de sanctionare a participantilor.

In teoria dreptului penal si in legislatia penala sunt cunoscute doua doua sisteme de pedepsire a participantilor,respectiv sistemul parificarii si sistemul diversificarii

In sistemul parificarii toti participantii la savarsirea unei infractiuni(autor,instigator,complice) trebuie sa fie sanctionati prin lege cu aceeasi pedeapsa ,urmand ca ,judiciar,pedeapsa sa fie diferentiata ,daca acest lucru este posibil.Sistemul parificarii de pedeapsa este adoptat,cu unele nuantari ,in toate codurile penale contemporane.

Potrivit teoriei parificarii ,toti participantii trebuie sa raspunda la fel,fiindca fapta savarsita este opera tuturor si fiindca fiecare are vina identica de a fi voit si urmarit realizarea acelui fapt[2]

Aceasta teorie corespunde teorie echivalentei conditiilor ,dupa care toate antecenentele uni rezultat trebuie sa fie considerate cauze ale rezultatului si, deci,toti aceea acre au creat ,prin contributia lor vreo cauza trebuie sa fie socotiti autori ai rezultatului si supusi la aceeasi pedeapsa (teorie sustinuta de Von Buri si impartasita de Von Liszt si Finger)[3]

In sistemul diversificarii ,legea insasi trebuie sa prevada pedepse diferite pentru diferiti participanti la infractiune ,pe baza contributiei diferite a acestora in plan obiectiv ,dupa acest sistem ,tratamentul participantilor trebuie sa fie diferentiat ,astfel incat participantii principali sa fie supusi unui tratament diferit de cel al participantilor secundari

Ca urmare , unele legislatii penale au consacrat sistemul diferentierii legale de pedeapsa intre diferiti participanti

Acest sistem ,a fost criticat pentru ierarhizarea artificiala a contributiilor participantilor in principal si secundar , mai importante si mai putin importante ,cu atat mai mult cu cat in practica de multe ori ,s-a observat ca fiind mai importanta si mai grava contributia complicelui in faport cu fapta autorului.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Ceea ce caracterizeaza participatia improprie, in modalitatea intentie si culpa, este imprejurarea ca autorul savarseste fapta din culpa, in urma determinarii cu intentie de catre o alta persoana (instigator), sau sprijinit in executarea faptei prin inlesnire sau ajutare in orice mod, cu intentie, de catre o alta persoana (complice). Aceasta modalitate o intalnim atunci cand autorul este instigat sau sprijinit cu intentie in savarsirea faptei prevazute de legea penala, fara ca el sa-si dea seama de aceasta, deoarece este indus sau lasat in eroare de fapt si in aceasta situatie el

savarseste din culpa fapta respectiva. Participatia realizata in aceste conditii este improprie sau imperfecta sub raport subiectiv, fiindca lipseste unitatea de scop, care asigura coeziunea psihica intre participanti, fiecare actionand cu alta forma de vinovatie.

Contributiilor diferitilor participanti, in cadrul acestei modalitati a participatiei improprii (determinarea cu intentie si inlesnirea ori ajutorul dat cu intentie la savarsirea faptei), constituie instigare si, respectiv, complicitate la infractiunea intentionata, iar savarsirea nemijlocita din culpa a faptei reprezinta autorat la infractiunea savarsita din culpa (bineinteles, daca legea incrimineaza

fapta respectiva si atunci cand este savarsita din culpa). Asa, de exemplu, reprezentantul unui organ de control, aflat intr-o actiune de verificare a unei gestiuni, avand, la un moment dat, incredere in cel controlat, in loc sa numere si sa cantareasca produsele personal, cum prevedeau atributiile de serviciu, accepta dictarea acestora de catre cel controlat, care, profitand, ii transmite si il determina sa inscrie in actele de control date fictive si, astfel, isi acopera lipsa din gestiune. Intr-o asemenea situatie, pentru persoana controlata care a determinat inscrierea unor date false si acoperirea lipsei din gestiune se va retine instigare, iar pentru reprezentantul organului de control se va retine o neglijenta in serviciu (prin incalcarea din culpa a atributiilor de serviciu).

2. Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie.

Este reglementata prin dispozitiile alineatului 2 al art. 31 C. pen., potrivit carora exista participatie improprie si atunci cand are loc o determinare, ajutare sau inlesnire in orice mod cu intentie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care actioneaza fara vinovatie. Spre deosebire de modalitatea intentie si culpa, la modalitatea intentie si lipsa de vinovatie, autorul, determinat si in acest caz cu intentie sau sprijinit prin inlesnire sau ajutor cu intentie, savarseste fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie, datorita iresponsabilitatii (art. 48 C. pen.), minoritatii faptuitorului (art. 50 C. pen.), erorii de fapt (art. 61 C. pen.), constrangerii fizice sau morale (art. 46 C. pen.), betiei fortuite complete (art. 49 alin. l C. pen.). Trebuie precizat ca, pentru a inlatura vinovatia faptuitorului, oricare dintre cauzele la care ne-am referit trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei.    Contributiile date de participanti (determinarea si inlesnirea sau ajutorul) constituie si in acest caz instigare si, respectiv, complicitate la infractiunea savarsita cu intentie. Autorul insa nu va raspunde penal, intrucat nu a actionat cu vinovatie.

3 Conditiile participatiei improprii

Existenta participatiei improprii presupune indeplinirea a doua categorii de conditii conditii ,unele generale ,comune ambelor ipoteze in care se infatisaza participatia improprie ,dar si- sub unele aspecte -participatiei proprii,precum unele speciale ,care particularizeazafiecare din formele participatiei improprii

Sistemul "criminalitatii de imprumut", cu cele doua variante(diversificarea si parificarea pedepselor aplicabile participantilor), nu rezolva acele situatii in care autorul nu poate raspunde penal ,din diverse motive .In aceasta situatie in care fapta autorului nu are caracter penal ,fapta fiind savarsita fara vinovatie,nici faptele participantilor nu mai au ce "imprumuta" din criminalitate fapteiautorului.

Suba cest aspect ,teoria pluralista ofera o solutie ,respectiv cea a evaluarii independente a activitatii fiecarui participant in parte si a stabilirii raspunderii penale in raport cu aceasta evaluare.

Intr-o viziune extema accesorizarea ar echivala cu excluderea posibilitatii de pedepsire a participantului daca raspunderea penala a autorului principal al faptei comise in participatie nu ar putea fi angajata.

In masura in care suntem in pozitia  unei dependente limitate a participantului fata de fapta autorului ,ar trebui admis ca, desi actul de participare este si ramane un acesoriu al actului comis de sutor ,aceasta dependenta se limiteaza doar la dimensiunea abiectiva a ilicitului penal.

Asadar ,in situatia in care raspunderea penala a autorului este inlaturata ca efect al unor cauze personale,raspunderea penala a participantilor nu este afectata ,pe cad in situatia in care se inlatura in rem caracterul ilicit al actiunii autorului ,se inlatura si caracterulilicit al activitatilor participantilor.

Problema accesoritatii nu se pune in cazul participatiei sub forma coautoratului ,deoarece in acest caz toti participantii executa in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala,chiar daca executarea este freactionata. Pedepsirea coautorilor este posibila exclusiv in temeiul normei care incrimineaza si sanciioneaza fapta pe care au savarsit-o.

Teoria acesoritatii limitate este consacrata in Codul penal in art 23,care prevede ca "participantii sunt persoane care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penalain calitate de autori,instigatori si complici" ,iar in art.31 alin (2) C.pen.se prevede ca "determinarea ,inlesnirea sau ajutorul in orice mod ,cu intentie ,la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie " constituie o participatie pedepsibila.