Interzicerea actelor juridice care incalca rezerva succesorala

I.1.1.           Rezerva succesorala si cotitatea disponibila

Potrivit legii, orice persoana fizica poate dispune liber de bunurile care alcatuiesc patrimoniul sau, astfel incit patrimoniul lasat la moarte poate fi, valoric, cu totul neinsemnat; nimeni nu este obligat sa lase o mostenire, chiar daca are rude apropiate sau sot supravietuitor. Dar dreptul de dispozitie - drept exclusiv si absolut - poate fi exercitat numai in limitele si cu modificarile determinate de lege (art. 41 al. 1 din Constitutie; art. 475 si 480 Cod civil).

Astfel de limitari - cele mai importante ale dreptului de dispozitie in materia analizata - sint prevazute in favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenti si parinti) si in favoarea sotului supravietuitor, care au calitatea de mostenitori rezervatari. Aceste limitari vizeaza insa numai liberalitatile facute prin acte inter vivos (donatii) si mortis causa (legate), precum si exheredarile facute prin testament. Asemenea acte de dispozitie, fara a fi interzise, trebuie sa se incadreze in anumite limite prevazute de lege in favoarea mostenitorilor rezervatari. In schimb, chiar si in prezenta lor, actele cu titlu oneros si actele cu titlu gratuit care nu sint liberalitati, ci simple acte dezinteresate (de exemplu comodat, imprumut fara dobinda) nu comporta limitari in materie succesorala, pentru ca nu au drept urmare micsorarea patrimoniului succesoral, cu conditia ca, sub aparenta acestor acte pentru care legea nu prevede limitari sa nu fie incheiate acte (de exemplu donatie deghizata) pentru care legea prevede limitari in favoarea mostenitorilor rezervatari. Daca nu exista mostenitori legali rezervatari, dreptul de dispozitie al celui care lasa mostenirea este nelimitat Daca defunctul are numai mostenitori nerezervatari sau daca nu are rude in grad succesibil, actele sale de dispozitie - fie si liberalitati sau exheredari - produc efecte fara limitari.

A.  Notiunile de rezerva succesorala si cotitate disponibila

Legea nu determina in mod direct notiunea de rezerva succesorala, insa din textele prevazute sub titlul "despre partea disponibila a bunurilor" (art. 841-855 si 939-941 Cod civil si art. 2 din Legea nr. 319/1944) se pot desprinde elementele necesare pentru stabilirea acelei parti din patrimoniul defunctului care, prin efectul legii, este "rezervat" anumitor mostenitori legali si, respectiv, a acelei parti de care defunctul putea dispune liber, sub forma de liberalitati sau exheredari.

Rezerva succesorala este acea parte din patrimoniul celui care lasa mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute in timpul vietii (donatii) si/sau prin dispozitii testamentare pentru cauza de moarte (legate sau exheredari).

Cotitatea disponibila ("partea disponibila a bunurilor") este acea parte a patrimoniului care excede rezervei succesorale si de care defunctul putea dispune liber, neingradit, inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.

Deci daca defunctul are mostenitori rezervatari si daca a dispus de patrimoniul sau prin donatii si/sau testament, masa succesorala - la care se adauga donatiile facute in timpul vietii - se divide in doua parti:

rezerva succesorala - destinata a fi mostenita de mostenitorii rezervatari chiar si impotriva vointei liberale a defunctului;

cotitatea disponibila - in privinta careia vointa defunctului este suverana, discretionara.

Aceasta impartire a patrimoniului succesoral se impune nu numai in cazul mostenirii testamentare propriu-zise, dar si in cazul in care defunctul nu a lasat testament, insa a facut donatii; in cadrul devolutiunii legale a mostenirii trebuie sa se verifice daca prin donatiile facute au fost sau nu respectate drepturile mostenitorilor rezervatari.

Pe de alta parte, rezerva ii apara pe mosteitorii rezervatari nu numai impotriva liberalitatilor excesive facute in favoarea unor presoane straine, dar si impotriva liberalitatilor facute in favoarea unor mostenitori legali, chiar comostenitori rezervatari

I.1.2.           Caracterele juridice ale rezervei succesorale

Rezerva este o parte a mostenirii (pars hereditatis)

Rezerva are caracter succesoral, ce se atribuie mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului. Ca mostenire, a carei parte este, se are in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii, dar si donatiile pe care le‑a facut in timpul vieti si care se adauga la activul net succesoral pentru calcularea rezervei.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Intrucit rezerva este o parte a mostenirii care se atribuie rezervatarilor in calitate de mostenitori legali, ea poate fi pretinsa numai de cei care vin efectiv la mostenire, deci indeplinesc conditiile necesare pentru aceasta (au capacitate succesorala, vocatie concreta la mostenire si nu sint nedemni) si accepta pur si simplu sau sub beneficiu de inventar mostenirea. Conferind calitatea de mostenitor rezervatar descendentilor, parintilor si sotului supravietuitor al defunctului, legea conditioneaza dreptul la rezerva de chemarea efectiva la mostenire si de acceptarea ei

Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a datoriilor, ultra vires hereditatis daca acceptarea mostenirii a fost pura si simpla, iar daca a fost acceptata sub beneficiu de inventar intra vires hereditatis si numai cu bunurile mostenirii (cum viribus). Rezerva ii apara pe mostenitorii rezervatari impotriva actelor liberale excesive ale defunctului, dar nu poate inlatura obligatia succesorilor acceptanti, inclusiv cei rezervatari, de a plati datoriile mostenirii. Rezerva se calculeaza numai in raport de activul net existind in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii mostenirii, deci dupa scaderea pasivului succesoral.

Caracterul imperativ al rezervei

Cercul mostenitorilor rezervatari si cuantumul rezervei sint stabilite imperativ de lege, neputind fi modificate prin vointa celui care lasa mostenirea, nici chiar cu acordul viitorilor (prezumtivilor) mostenitori rezervatari. Un asemenea act ar fi un pact asupra unei mosteniri viitoare, interzis si ca atare. Dar el ar fi nul absolut chiar daca ar imbraca forma unei dispozitii testamentare, deci pentru cauza de moarte, facuta de testator Sint interzise dispunatorului orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari.

Legea stabileste imperativ numai dreptul le rezerva, dar nu si obligatia exercitarii dreptului, astfel incit, dupa deschiderea mostenirii, succesibilul rezervatar poate renunta - total sau partial - la dreptul conferit de lege

Actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la rezerva sint sanctionate cu nulitatea absoluta, intrucit dezmostenirea rezervatarilor contravine celor mai elementare norme de morala si echitate, rezerva succesorala avind, in ultima instanta, si caracter social, familia fiind nucleul de baza al societatii.

Caracterul propriu al dreptului la rezerva

Dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut in persoana mostenitorilor rezervatari la data deschiderii mostenirii, iar nu dobindit de la defunct prin succesiune. In privinta dreptului la rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sint succesori in drepturi (habentes causam) fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere acestui drept, ci au calitatea de terti si, ca atare, aceste acte nu le sint opozabile. Toate celelalte acte incheiate de cel care lasa mostenirea (acte cu titlu oneros si acte dezinteresate) produc efecte fata de mostenitorii rezervatari - ca si fata de orice alt mostenitor - in calitatea lor de succesori in drepturi, cu deosebirea ca mostenitorii nerezervatari sint succesori in drepturi cu privire la toate actele defunctului, inclusiv liberalitatile.

Dreptul la rezerva in natura

Intrucit cotitatea disponibila si, indirect, rezerva succesorala sint determinate ca parti din mostenire, ca fractiuni din "bunurile defunctului" (art. 841 Cod civil), mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principiu, in natura, iar nu sub forma echivalentului in bani. Ei isi valorifica dreptul la rezerva nu in calitate de creditori ai unei creante, ci in calitate de proprietari (coproprietari in indiviziune) de bunuri. Daca prin actele liberale ale defunctului s‑a adus atingere rezervei, ea trebuie sa fie reintregita in natura, iar nu prin echivalent Nici defunctul nu poate nesocoti dreptul la rezerva in natura

Numai in mod exceptional, in cazurile si in conditiile prevazute expres de lege, rezerva poate fi atribuita sau intregita sub forma unui echivalent in bani

Mostenitorul rezervatar poate accepta atribuirea sau intregirea rezervei sub forma unui echivalent banesc; el are dreptul - dar nu si obligatia - de a pretinde rezerva in natura.

Dreptul la rezerva in natura nu vizeaza totalitatea bunurilor din patrimoniul defunctului (cota-parte din toate bunurile). Daca valoarea obiectului liberalitatii (de exemplu a bunului donat sau legat) se incadreaza in limitele cotitatii disponibile, beneficiarul liberalitatii il poate pastra, rezerva fiind satisfacuta in natura din alte bunuri, inclusiv sume de bani existente in patrimoniul succesoral. Deci dispunatorul are o facultate de alegere: poate hotari bunurile (de exemplu anumite lucruri mobile sau imobile) care vor alcatui obiectul liberalitatii in limita cotitatii disponibile si, implicit, rezerva in natura (restul bunurilor mobile sau imobile). Mai mult, se admite si "delegarea" facultatii de alegere a legatarului, care va desemna bunurile ce vor alcatui disponibilul legat, restul bunurilor in natura revenind mostenitorilor rezervatari. Daca legatarul este si el mostenitor rezervatar, va putea adauga la cotitatea disponibila, in acest scop, si cota sa de rezerva.

Caracterul colectiv al rezervei

In cazul in care exista o pluralitate de mostenitori rezervatari (de exemplu doi sau mai multi copii), rezerva lor se determina si se atribuie in mod colectiv, global. Legea stabileste cotitatea disponibila (art. 841 si 843 Cod civil), iar restul bunurilor se atribuie cu titul de rezerva, in indiviziune, mostenitorilor rezervatari care pot si vor sa mosteneasca.

Din caracterul colectiv al rezervei, al determinarii si atribuirii ei globale, nu trebuie trasa concluzia ca de renuntarea sau nedemnitatea unui mostenitor rezervatar vor profita comostenitorii sai rezervatari. Rezerva se calculezaa in functie de cei care mostenesc si care au calitatea de rezervatari; cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar Prin copil sau parinte "lasat" de defunct (art. 841 si 843 Cod civil) trebuie sa intelegem "lasat ca mostenitor". Or, titlul de mostenitor al renuntatorului sau nedemnului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el devenind strain de mostenire.

Indisponibilitatea rezervei

In literatura de specialitate se mai aminteste caracterul indisponibil al rezervei, indisponibilitate care este relativa (opereaza numai daca exista mostenitori rezervatari) si partiala (vizeaza numai o fractiune din mostenire si numai acele acte ale defunctului care sint liberalitati). In practica instantei supreme a fost declarata chiar si inalienabila si insesizabila