Notiune si caracterizarea pluralitatii de infractori

Notiune si caracterizarea pluralitatii de infractori

O persoana , atunci cand comite sau participa la comiterea unei fapte prevazuta de legea penala, savarseste o infractiune, devenind deci un infractor. Aceasta calitate impune cunoasterea aprofundata a mecanismelor, a factorilor care conditioneaza si influenteaza conduita infractionala. In acest sens se impune determinarea cauzelor si conditiilor care au favorizat pe infractor in savarsirea infractiunilor, rezultand ca infractorul intereseaza si sub aspect criminologic.

O fapta periculoasa poate fi savarsita de catre un singur faptuitor sau de mai multi faptuitori care coopereaza impreuna, in acest din urma caz existand o pluralitate de faptuitori.

Aceeasi alternativa este posibila si in sfera activitatii lor infractionale, adica in cazul savarsirii de fapte care, potrivit legii penale, constituie infractiune, pluralitatea de faptuitori devenind, in acest caz , o pluralitate de infractori .

Deci putem defini pluralitatea de infractori ca fiind situatia in care un numar de doua sau mai multe persoane au savarsit, prin eforturi conjugate, aceeasi infractiune.

Nu trebuie insa sa se faca confuzie cu pluralitatea de infractiuni, pentru ca in cazul pluralitatii de infractiuni, aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni, in cazul pluralitatii de infractori, dimpotriva, aceeasi infractiune este savarsita de doua sau mai multe persoane.

Cooperarea persoanelor la savarsirea unei anumite infractiuni este exprimata de intentia acestora de a o comite impreuna. Ea nu trebuie confundata cu conexitatea infractionala, cand intre infractiuni diferite exista, de asemenea, o anumita legatura ( de exemplu: intre infractiunea principala de furt(208CP) si cea subsecventa de tainuire ori favorizare (art 221, art.264) sau intre infractiunile principale indreptate contra sigurantei statului si  cea subsecventa de nedenuntare (art.170).

Pluralitatea de infractori prezinta caractere specifice si produce anumite efecte juridice .Oricat de multi subiecti activi ar fi, unitatea infractiunii nu este influentata. Calificarea faptei, determinarea locului si timpului savarsirii acesteia si, in general , stabilirea continutului infractiunii savarsite se rasfrang asupra tuturor faptuitorilor. Urmarea periculoasa este produsa prin cooperarea tuturor infractorilor la savarsirea infractiunii, a actiunii ce constituie elementul material al acesteia, contributia fiecareia inscriindu-se ca antecedent cauzal in procesul care a dus la producerea rezultatului. Infractiunea, fiind savarsita prin contributia tuturor infractorilor, rezulta ca raspunderea penala a acestora trebuie sa fie, in general, aceeasi. Aceasta unicitate a infractiunii, ca temei al raspunderii penale a infractorilor, face ca toate cauzele, care, in mod obiectiv, inlatura raspunderea penala (amnistia ,prescriptia raspunderii penale) sau care o exclude (lipsa pericolului social concret, abrogarea incriminarii), sa produca efecte fata de toti infractorii deopotriva si in acelasi timp[2].

Sub raport criminologic, pluralitatea de infractori se caracterizeaza prin pericolul social sporit pe care il prezinta, in genere, cooperarea mai multor persoane la savarsirea infractiunii. Aceasta cooperare mareste curajul si sporeste forta de actiune a infractorilor, mareste posibilitatea de a se ascunde urmele infractiunii, de sustragere a infractorilor de la raspunderea penalaa De aceea, pluralitatea de infractori, ca forma de criminalitate colectiva, ridica probleme specifice privind prevenirea si combaterea ei. Pe planul dreptului penal, pluralitatea de infractori justifica si face necesara, in general, o reactie mai severa fata de faptele savarsite in astfel de conditii.