Drept
Inselaciunea la masuratoareInselaciunea la masuratoare Continutul legal Potrivit art. In literatura de specialitate[1] s‑a observat ca infractiunea de inselaciune la masuratoare nu este caracteristica numai domeniului comercial, putandu‑se savarsi cu prilejul oricarei activitati care presupune o masuratoare. Astfel, se va retine infractiunea de inselaciune si in ipoteza folosirii unui instrument de masura inexact pentru cantarirea produselor repartizate de catre unitatile de productie unitatilor de desfacere. De asemenea, pot comite astfel de fapte si cei care livreaza produsele din depozite, pentru comert sau pentru consumul direct, in unitatile de alimentatie publica. 2. Conditii preexistente A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special consta in relatiile social‑juridice care se nasc si se dezvolta in legatura cu corectitudinea efectuarii operatiunilor de masurare in domeniul circulatiei bunurilor materiale[2]. Ca obiect juridic secundar, adiacent, a fost considerat fasciculul de relatii privitoare la apararea intereselor economice patrimoniale ale agentilor economici si ale persoanelor particulare[3]. b) Obiectul material il constituie bunurile aflate in circuitul economic, susceptibile de a fi numarate sau masurate. Per a contrario, lucrurile care nu sunt in circuitul economic si nu pot fi masurate sau in cazul carora masurarea nu este necesara nu pot fi apreciate ca fiind obiect material al infractiunii de inselaciune la masuratoare[4]. Instrumentele de masurat inexacte ori instrumentele de masurat exacte folosite fraudulos nu constituie obiect material al infractiunii, ci reprezinta mijlocul fraudulos prin intermediul carora se comite ilicitul penal. B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana fizica, intrucat acesta nu este circumstantiat in vreun fel prin lege. El poate fi un salariat al unei societati comerciale sau orice particular care intreprinde activitati ce implica masuratori, cantariri sau numarari[5]. In calitate de "salariati ai unor societati economice sau comerciale" se pot intalni sefi de depozite de bunuri materiale, salariati ai acestor unitati, salariatii care au ca atributii aprovizionarea unitatilor comerciale sau de alimentatie publica etc. Infractiunea poate fi savarsita in oricare din formele de participatie penala (coautorat, complicitate, instigare)[6]. b) Subiect pasiv al infractiunii poate fi agentul economic pagubit (in ipoteza in care subiectul activ isi insuseste plusurile create prin activitatile frauduloase de inselaciune la masuratoare), dar mai ales acela care primeste bunurile masurate inexact (de exemplu, cumparatorul unor asemenea produse). De asemenea, va fi subiect pasiv al infractiunii salariatul care este inselat in timpul operatiunii de aprovizionare cu bunuri pentru unitatea in cadrul careia functioneaza ca gestionar, merceolog, conducator auto etc. 3. Continutul constitutiv A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Infractiunea presupune o actiune de inselare, adica de inducere in eroare, cu ocazia vanzarii, repartizarii ori remiterii unor produse sub cantitatea solicitata. Actiunea de inselare poate fi savarsita in vreunul dintre urmatoarele doua moduri: a) prin folosirea unui instrument de masurat inexact; b) prin folosirea frauduloasa a unui instrument de masura exact. Prima varianta presupune existenta unui aparat inexact si folosirea efectiva a acestuia, deoarece simpla detinere a unui asemenea instrument nu reprezinta in sine o infractiune. A doua varianta consta in efectuarea de masuratori cu un instrument exact, dar prin utilizarea unor metode frauduloase, care au drept urmare falsificarea rezultatului operatiunii de cantarire ori masurare. Instrumentul de masurat consta in orice aparat, obiect sau instrument cu care se efectueaza operatiunea de masurat, determinandu‑se valoarea unei marimi in raport cu o unitate de masura etalon[7]. Instrumentul de masurat poate fi un cantar, un metru (ruleta, panglica, metru de tamplarie), un recipient, precum si orice alte asemenea obiecte. De regula, instrumentele de masurat sunt atestate si certificate de serviciile de metrologie, asigurandu‑se astfel autenticitatea operatiei de masuratoare. Daca instrumentul de masurare este inexact, acesta face ca rezultatul masuratorii sa nu corespunda realitatii, inregistrandu‑se o cantitate mai mare sau mai mica decat cea reala, desi aparatul este prezentat ca fiind un instrument exact[8]. Nu prezinta relevanta cauza care a determinat inexactitatea instrumentului; daca acesta a devenit inexact in urma interventiei faptuitorului sau in urma unor factori independenti de vointa acestuia, faptuitorul cunoscand insa ca instrumentul de masurat este inexact si susceptibil sa arate alte valori decat cele care ar corespunde realitatii, atunci va exista infractiunea de inselaciune la masuratoare. Nu intereseaza nici daca instrumental de masurat a fost confectionat de la inceput in asa fel incat sa nu efectueze o masurare exacta sau daca, fiind vorba de un instrument a carui exactitate a fost atestata initial, ulterior i s‑au adus modificari de catre faptuitor.
Infractiunea de inselaciune la masuratoare este o forma specifica de inselaciune. In acest caz, inducerea in eroare are loc prin intermediul mijlocului folosit pentru comiterea infractiunii (aparatul de masurat). Existenta acestui mijloc de inducere in eroare imprima un caracter distinct laturii obiective a infractiunii[9]. Folosirea unui instrument de masurare inexact ori folosirea frauduloasa a unui instrument exact reprezinta modalitati alternative de realizare a actiunii de masurare. Pentru existenta infractiunii este suficient ca inselarea sa se realizeze in una dintre aceste modalitati[10]. Daca inducerea in eroare are loc cu aceeasi ocazie si neintrerupt, folosindu‑se ambele modalitati alternative, va exista unitate naturala de infractiune (unitate simpla), si nu un concurs de infractiuni. b) Urmarea imediata. Infractiunea de inselaciune la masuratoare, indiferent de modalitatea de comitere, are ca urmare imediata producerea unui prejudiciu persoanelor fizice sau juridice induse in eroare prin folosirea unui aparat de masura inexact sau prin folosirea frauduloasa a unui aparat de masurare exact. Prin aceste fapte se creeaza, totodata, o stare de pericol pentru normala desfasurare a relatiilor economice ocrotite de lege. c) Legatura de cauzalitate. Pentru intregirea laturii obiective a infractiunii trebuie sa existe o legatura de cauzalitate intre actiunea care constituie elementul material al infractiunii si urmarea imediata a acesteia. Constatarea acestei legaturi nu necesita probe speciale, existenta acesteia fiind evidenta si decurgand firesc din comiterea faptei penale. B. Latura subiectiva. Infractiunea de inselaciune la masuratoare se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Faptuitorul are reprezentarea ca realizeaza o inducere in eroare a subiectului pasiv prin folosirea unui instrument de masurare inexact sau prin folosirea frauduloasa a unui instrument exact si urmareste sa savarseasca fapta, fiind constient ca prin aceasta produce o stare de pericol pentru relatiile sociale din domeniul circulatiei bunurilor, ca si o paguba celui indus in eroare, consecinte pe care le urmareste (actionand cu intentie directa) sau le accepta (actionand cu intentie indirecta). In masura in care faptuitorul nu stia ca opereaza cu un instrument de masurare inexact, aceasta eroare avand un caracter esential, nu va exista vinovatia celui in cauza si, implicit, acesta nu va putea fi tras la raspundere penala. Savarsirea faptei din culpa va constitui, eventual, o alta infractiune (neglijenta in serviciu, daca faptuitorul era functionar si daca erau intrunite si celelalte conditii legale)[11]. Legiuitorul nu a conditionat existenta infractiunii de vreun motiv sau scop. Ca atare, indiferent de motivul sau scopul cu care a actionat faptuitorul, inducerea in eroare prin instrumente inexacte de masurare ori prin utilizarea frauduloasa a unora exacte va fi retinuta ca infractiune. Prezenta motivului sau a scopului va putea fi evaluata in cazul individualizarii judiciare a pedepsei. 4. Forme. Modalitati. Sanctiuni A. Forme. Desi posibile, actele de pregatire la infractiune nu sunt incriminate. Tentativa, potrivit art. 296 alin. (2) C.pen., este pedepsita. Astfel, se va retine starea de tentativa atunci cand executarea inceputa a actiunii de inselare, prin folosirea unui instrument de masura exact, a fost intrerupta sau, fiind dusa pana la capat, a ramas fara rezultat, datorita unor imprejurari independente de vointa faptuitorului. Momentul consumarii faptei penale il constituie inducerea in eroare a subiectului pasiv, moment care se caracterizeaza si prin aparitia starii de pericol pentru relatiile sociale ocrotite ca si a prejudiciului produs celui inselat. Momentul consumarii coincide, in principiu, cu cel al acceptarii si primirii produselor de catre subiectul pasiv. Infractiunea poate fi savarsita in forma continuata, atunci cand actele de inducere in eroare sunt comise la anumite intervale de timp si cu aceeasi rezolutie infractionala. Daca nu se poate retine unitatea rezolutiei infractionale, faptele comise vor constitui un concurs de infractiuni. Dupa consumarea ultimului act infractional din continutul infractiunii continuate de inselaciune la masuratoare, intervine momentul epuizarii. B. Sanctiuni. Infractiunea este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 5 ani. Pe parcursul procedurii judiciare se pot dispune de organele judiciare masuri procesuale cu caracter patrimonial, in vederea repararii prejudiciului cauzat. Totodata, se poate proceda la luarea unei masuri de siguranta, cum ar fi confiscarea speciala a sumelor de bani obtinute in urma inducerii in eroare a celor pagubiti. In art. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni. Potrivit art. 711 alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in cazul in care legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda. A se vedea V. Suian, in M. Basarab, L. Moldovan, V. Suian, Drept penal. Partea speciala, vol. al II‑lea, Cluj‑Napoca, 1987, p. 52. A se vedea O. Loghin, T. Toader, Drept penal roman. Partea speciala, ed. a IV‑a, revazuta si adaugita, Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 2001, p. 567; in acelasi sens, O. Loghin, A. Filipas, Drept penal roman. Partea speciala, Casa de editura si presa "Sansa" SRL, Bucuresti, 1992, p. 287.
|