Formele pluralitatii de infractori

Formele pluralitatii de infractori

In doctrina penala pluralitatea de infractori este cunoscuta sub trei forme: pluralitate naturala ,pluralitate constituita si pluralitate ocazionala.

Pluralitatea naturala

Pluralitatea naturala sau pluralitatea necesara este forma pluralitatii de infractori in care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este ceruta de insasi natura acesteia. Asadar, exista anumite fapte prevazute de legea penala care nu pot fi savarsite de o singura persoana ci presupun cooperarea mai multor.

Unele infractiuni presupun cooperarea a doua persoane si de aceea se mai numesc si infractiuni bilaterale ca de exemplu infractiunea de bigamie(art.303 C.p),incest(art.203 C.p).Alte infractiuni presupun cooperarea mai multor persoane ca de exemplu: subminarea puterii de stat ( art162 C.p) ,incaierarea (art.322 C.p) Ceea ce este caracteristic pluralitatii naturale de infractori este faptul ca fiecare participant la savarsirea faptei este privit ca autor al infractiunii, alaturi de ceilalti faptuitori si raspunde de rezultatul produs[1]. .

Nu este de esenta pluralitati naturale atat in cazul infractiunilor bilaterale cat si a celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la savarsirea faptei ca toti faptuitorii sa fie infractori, adica sa raspunda penal ,fiind suficient, asa cum am aratat mai sus ca unul din faptuitori sa actioneze cu vinovatie, (spre exemplu: va exista infractiunea de bigamie si in cazul in care unul din subiectii infractiunii savarseste fapta fara vinovatie, fiind in eroare (art.51 C.p ),cu privire la starea civila a celuilalt, ori in cazul celorlalte infractiuni bilaterale cand unul dintre subiecti este constrans (art.46 C.p ) si sub imperiul acelei constrangeri savarseste fapta). 

Pluralitatea constituita

Pluralitatea constituita(legala) este o forma a pluralitatii de infractori care consta in simplul fapt, incriminat prin lege, de a alcatui, a forma o grupare de persoane in vederea savarsirii de infractiuni(ex: complotul(art.167,alin.1CP), asocierea pentru savarsirea de infractiuni(art.323CP), intelegerea in vederea savarsirii infractiunii de genocid(art.357 alin final CP).Potrivit dispozitiilor legii, savarsirea vreuneia dintre infractiunile care intra in scopul asocierii sau gruparii infractorilor da nastere unui concurs de infractiuni intre aceasta si infractiunea de complot sau asociere, dupa caz.

Aceasta pluralitate este create prin vointa legiuitorului, fiindca scopul urmarit de catre cei care s-au asociat prezinta un mare pericol social(pentru savarsirea unor infractiuni). In literatura juridica s-a subliniat ca lupta impotriva fenomenului infractional trebuie sa loveasca in manifestarile chiar in forma lor embrionara, pentru ca pericolul latent pe care il prezinta aceste manifestari sa fie impiedicat de a evolua catre un rau efectiv.

In practica judiciara, aplicarea dispozitiilor legale care reglementeaza pluralitatea constituita intampina, uneori anumite dificultati. Aceste greutati sunt determinate de faptul ca, in toate situatiile in care o infractiune este savarsita de mai multe persoane impreuna(art.75 li.a CP, art.192 alin 2CP, art.197 alin.2 lit.bCP0 dar si in cazurile prevazute in art.167 si 323CP, vom avea elemente de asociere, o vointa comuna si interese care coincide, putand fi, in cazul in care vreuna dintre infractiunile ce constituie scopul asociatiei a fost infaptuita, si in prezenta efectuarii impreuna a unor acte materiale. In asemenea situatii exista, pe langa infractiunea respective, savarsita in circumstante agravante, si infractiunea prevazuta in art.167 sau art.323Cp. Prin existenta unei asocieri, in sensul art.167 sau 323CP, o conditie minima o reprezinta intelegerea stabilita intre membrii grupului [2]

de a actiona impreuna, sau altfel spus, dorinta acestora de a se alatura gruparii ce se alcatuieste ori s-a alcatuit, unita cu stiinta ca se urmareste o actiune ilicita comuna. Dar o asemenea intelegere o putem intalni si in cazul unor infractiuni savarsite de mai multe persoane impreuna, in sensul agravantei legale . De exemplu: mai multe persoane se pot intelege sa comita impreuna- prin actiuni concomitente, simultane- un furt(art.209 lit.a), fara ca intelegerea lor sa caracterizeze o pluralitate constituita, dupa cum nici constatarea ca acele persoane au mai fost condamnate pentru mai multe infractiuni de acelasi gen si ca se cunosc intre ele nu poate duce la concluzia existentei unei asocieri in sensul art 323 CP.

Hotararea de a actiona impreuna in scopul savarsirii de infractiuni implica in cazul formelor de pluralitate infractionala prevazute in art 167 si 323CP rezolutia de a prepara, de a desemna mijloacele necesare pentru realizarea acelor infractiuni.

Pentru caracterizarea faptei ca fiind o pluralitate constituita, este necesara referirea la inca doua aspecte, acela al elementului programatic-adica al infractiunilor pe care gruparea si-a propus sa le savarseasca- si al duratei asocierii .Pentru existenta pluralitatii constituite nu este suficient-ca in caz de participare- ca mai multe persoane sa lucreze in intelegere pentru simpla executare a unei infractiuni, ci se cere o asociere de natura sa dureze un anumit timp si cu o pronuntata coeziune, determinata de un obiectiv comun, de o conceptie unica si de o disciplina statornica intre membrii gruparii.

Deci, putem afirma ca savarsirea unei infractiuni de catre mai multe persoane impreuna- in conditiile art.75 lit.a CP sau ale vreuneia din agravantele speciale prevazute in art.197 alin.2lit.b, art192 alin.2, art.209 lit.a CP, nu implica existenta unei asocieri in sensul art.167 sau 323, dupa cum si asocierea ilicita prevazuta de aceste texte poate avea o existenta autonoma, neafectata de faptul ca nu s-a comis nici una dintre infractiunile ce constituie scopul gruparii. Dar ori de cate ori savarsirea unei infractiuni de catre mai multe persoane impreuna reprezinta realizarea scopului unei asocieri de infractori in prealabil constituita, ne vom afla in fata a doua infractiuni in concurs real, aplicarea dispozitiilor art.167 si 323CP fiind pe deplin compatibila cu raspunderea agravanta pe care o implica savarsirea infractiunii-scop, in conditiile prevazute de art.75 lit.a CP sau de celelalte dispozitii legale mentionate.

Pluralitatea ocazionala

Pluralitatea ocazionala (participatia penala) exista atunci cand fapta prevazuta de legea penala desi putea fi savarsita de o singura persoana, ea a fost realizata totusi prin cooperarea mai multor persoane cu acte de aceeasi natura sau de natura diferita. Cooperarea este determinata de nevoia de a inlesni executarea faptei, mai ales atunci cand ea necesita operatii multiple si complexe[3]

Asadar la savarsirea faptei prevazute de legea penala au participat un numar mai mare de persoane decat era necesar potrivit naturii faptei. Asadar inseamna ca daca o fapta putea fi comisa de o singura persoana datorita naturii ei ,la savarsire au participat doua sau mai multe persoane ,iar daca potrivit naturii ei fapta putea fi comisa de doua persoane la savarsirea ei au participat trei sau mai multe. Prin aceasta caracteristica se subliniaza posibilitatea existentei unei pluralitati ocazionale la o pluralitate naturala si la o pluralitate constituita de infractori.

Existenta unei pluralitati ocazionale la o pluralitate constituita este controversata in literatura juridica. Se sustine ca pluralitatea ocazionala ar fi posibila numai la savarsirea infractiunilor ce si le-au propus cei care s-au constituit. Nu este posibila participatia penala la constituire, cand prin acte de sprijinire, inlesnire a unei pluralitati constituite , se intra intr-o astfel de pluralitate constituita .Intr-o alta opinie "participatia penala este posibila in cazul depasirii numarului de faptuitori necesari pentru existenta pluralitatii constituite"

Spre deosebire de pluralitatea naturala si de pluralitatea constituita , in cazul pluralitatii ocazionale de infractori fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde in functie de contributia adusa la savarsirea faptei.