Prin
accesiunea mobiliara intelegem unirea a doua bunuri mobile care
apartin la proprietari diferiti ori confectionarea sau
obtinerea unui bun de catre o persoana, prin munca sa, folosind
materialele altuia. Codul civil reglementeaza, in art.504-516 C.civ., trei
cazuri de accesiune mobiliara, si anume: adjonctiunea, specificatiunea
si confuziunea sau amestecul.
A.
Adjonctiunea (art.504-507).
Conform art.504 C.civ., adjonctiunea consta in unirea a doua
bunuri mobile, avand proprietari diferiti, in asa fel incat,
desi formeaza un singur tot, ele pot fi despartite si
conservate separat, fara a-si pierde individualitatea. Asa
sunt, de pilda, o piatra pretioasa si inelul in care
este fixata, tabloul si rama in care este incadrat etc. Acest tot,
rezultat din unirea celor doua mobile, revine, prin accesiune,
proprietarului bunului care reprezinta partea principala. Se face
astfel aplicatia principiului 'accessorium
sequitur principale'. Art.505 C.civ. prevede ca este considerat
principal acela dintre bunuri pentru uzul, ornamentul sau completarea
caruia a servit unirea celuilalt bun. Daca nici unul dintre bunuri nu
poate fi privit accesoriu al celuilalt, se considera principal acela care
are o valoare mai mare. In situatia in care ambele au aceeasi
valoare, va fi considerat principal bunul al carui volum este cel mai
mare.
Proprietarul
in favoarea caruia opereaza adjonctiunea este obligat de a
plati celuilalt proprietar pretul bunului unit cu bunul sau.
B.
Specificatiunea (art.508-510
C.civ.). Specificatiunea consta in confectionarea sau realizarea
unui bun nou de catre o persoana, prin munca sa, folosind sau
prelucrand un material, o materie prima sau un bun aflat in proprietatea
altuia. Asa, de pilda, un sculptor realizeaza o statuie dintr‑un
bloc de marmura proprietatea altei persoane sau un croitor
confectioneaza un costum dintr-o stofa proprietatea altuia.
Proprietatea bunului astfel obtinut revine, dupa caz, proprietarului
materiei intrebuintate sau specificatorului. Astfel, daca valoarea
materialului este mai mare decat pretul muncii, bunul realizat revine
proprietarului acestuia, cu obligatia de a-l despagubi pe cel care a
depus munca. Dimpotriva, atunci cand munca are o valoare mai mare decat
materialul supus prelucrarii, bunul va reveni specificatorului. El este
obligat sa plateasca fostului proprietar al materialului
pretul acestuia.
C. Amestecul
sau confuziunea (art.511-516 C.civ.). Prin confuziune
se intelege unirea a doua sau mai multe bunuri mobile, avand
proprietari diferiti, in asa fel incat isi pierd
individualitatea, neputand fi separate (doua metale topite impreuna,
reactia a doua substante, amestecul a doua lichide).
Daca unul dintre bunuri poate fi considerat principal, dupa anumite
criterii, proprietarul sau devine, prin accesiune, proprietar al bunului
obtinut in urma amestecului, cu obligatia de despagubire. Atunci
cand nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal,
bunul astfel obtinut va apartine in coproprietate, pe
cote-parti egale.
