Falsul intelectual

Falsul intelectual

1. Continutul legal

Potrivit art. 289 C.pen. constituie infractiune falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu al tuturor celor­lalte infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare depinde in mod nemijlocit de increderea publica ce este acordata inscrisurilor oficiale si activitatii realizate de functionarii publici sau de alte categorii de functionari pentru intocmirea acestora.

c) Obiectul material al infractiunii este, si de aceasta data, un inscris oficial in acceptiunea art. 150 alin. (2) C.pen.

Atunci cand inscrisul este supus unui regim special, se poate ca si fapta sa primeasca o calificare speciala[1].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ nemijlocit al infractiunii de fals inte­lec­tual este calificat, in sensul ca acesta nu poate fi decat o persoana care are calitatea de functionar si savarseste fapta in exercitiul atributiilor sale de serviciu.

Notiunea de "functionar" trebuie interpretata in sensul art. 147 C.pen., si anume ca subiect activ poate fi atat un functionar public dar si unul care isi desfasoara acti­vitatea la o persoana juridica privata.

Infractiunea poate fi savarsita si in participatie, cu mentiunea ca instigatorii sau complicii pot fi si alte persoane decat cele care au calitatea ceruta in art. 289 C.pen., dar coautoratul este posibil doar atunci cand intocmirea inscrisului este de compe­tenta mai multor persoane care au calitatea de functionar si actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie (intentia) pentru falsificarea inscrisului oficial, cum ar fi o comisie de expertiza, o comisie de avizare, o comisie de examen, o comisie de inven­tariere etc.[2]

b) Subiect pasiv principal al infractiunii este statul, prejudiciat prin slabirea incre­derii in inscrisurile oficiale, precum si autoritatea publica, institutia publica, institutia sau persoana juridica de la care emana inscrisul.

Subiect pasiv secundar al infractiunii va fi persoana fizica sau juridica ale carei interese au fost prejudiciate in urma executarii falsului intelectual. Legea nu cere con­ditii speciale de loc, dar referitor la timpul savarsirii infractiunii, exista o conditie de timp intrinseca actiunii incriminate, in sensul ca falsul intelectual se comite cu pri­lejul intocmirii unui inscris oficial, deci concomitent cu redactarea sau completarea anumi­tor date ale unui inscris oficial[3]. Orice operatiuni de alterare care s‑ar efectua ulterior finalizarii inscrisului vor constitui acte componente ale unei alte infractiuni: fals ma­terial in inscrisuri oficiale.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta in falsificarea unui inscris oficial care poate fi realizata prin doua modalitati alternative: fie prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea, cu stiinta, de a inse­ra unele date sau imprejurari.

Infractiunea de fals intelectual este, din punct de vedere obiectiv, o infractiune comi­siva mixta care poate fi savarsita atat prin actiune, cat si prin inactiune[4].

Atestarea este acea consemnare, mentionare care se efectueaza cu prilejul intoc­mirii unui inscris oficial referitor la existenta anumitor fapte sau imprejurari determi­nate.

Atestarea este necorespunzatoare adevarului atunci cand faptele sau impreju­rarile asupra carora se face mentionarea nu au existat sau ele s‑au petrecut in cu totul alt fel decat s‑a facut consemnarea. Astfel, exista aceasta infractiune atunci cand functio­narul intocmeste un proces‑verbal de contraventie nereal, ori consem­nea­za un fapt neadevarat, si anume ca la constatarea contraventiei a asistat si o alta persoana sau atunci cand in ambele situatii semneaza in fals pe martorul asistent[5]; ori daca con­firma, cu semnatura sa, actele de primire intocmite de catre un alt incul­pat, atestand ca a primit cantitatile de marfa fictive inscrise in acte, ori daca trece in listele de inventar cantitati de marfa mai mari decat in realitate ; ori daca oficiantul P.T.T. confirma prin semnatura sa, ca mandatul postal s‑a eliberat adevaratului desti­natar, desi banii au fost insusiti de catre functionar (in acest caz se va retine si delapidare); sau daca medicul atesta fals ca a vazut cadavrul si a constatat personal cauza mortii ; ori atesta fals ca a examinat bolnavul caruia i‑a acordat concediul medical ; sau daca contabilul opereaza in fals incasarea unor sume de bani, in realitate neachitate; ori daca un receptioner, care are un plus de marfa, intocmeste acte fictive de cumparare a acestora ; sau inscrierea de date nereale in carnetul de munca, de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor sale de serviciu, acest act avand, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976[11], caracter de inscris oficial .

Omisiunea este acea inactiunea faptuitorului care omite, cu stiinta, sa consem­neze, sa inregistreze unele date sau imprejurari veridice, de care el a luat cunostinta si pe care avea obligatia sa le mentioneze in cuprinsul inscrisului oficial. Constituie astfel infractiunea de fals intelectual: fapta oficiantului postal care omite sa inregis­treze in registrul de evidenta mandatul postal primit si a carui contravaloare si‑a insusit‑o, ori daca functionarul omite sa completeze duplicatele ori triplicatele unor chitante sau sa insereze in notele de plata cantitatile de marfuri transferate; ori fapta oficiantului C.E.C. care nu inregistreaza suma primita de la un deponent, pe care si‑o insuseste; fapta impiegatului C.F.R. care trece in registrul veghetor al statiei date nereale cu privire la sosirea si descarcarea unor vagoane[13].

Falsul intelectual prin omisiune, asa cum am mai spus, presupune inactiunea fap­tuitorului de a atesta unele fapte sau imprejurari. O speta[14] solutionata de practica judi­ciara ne ofera prilejul unor comentarii interesante. In fapt, s‑a retinut ca inculpa­tul, sofer de autobuz pe ruta Baia Mare - Cornic, a luat in autobuz calatori fara abona­ment, carora le‑a eliberat bilete de calatorie de valoare inferioara costului real, incasand, insa, preturi peste valoarea biletelor eliberate. O astfel de fapta constituie infractiunea de fals intelectual si delapidare, deoarece soferul era angajat la o socie­tate de transport cu capital de stat.

In acest caz, biletele de calatorie eliberate nu au evidentiat realitatea sumelor inca­­sate, lasand sa se creada ca inculpatului i‑a fost inmanata o suma, rezultata din inca­sari, inferioara celei real percepute, fapt neadevarat. Deci, inculpatul, prin omi­siu­nea, cu stiinta, de a emite biletele de calatorie la pretul real in functie de kilo­metrii declarati, detasandu‑le de‑a lungul liniei verticale corespunzator unui pret mai mic in chiar momentul formarii lor la cerere, a "consemnat" fapte care s‑au petrecut in alt mod, adica altfel decat in realitate, despre care biletele erau destinate sa faca proba, creand posibilitatea prezentarii lor ca fiind in deplina concordanta cu realitatea, fapt mincinos.

Modalitatea de comitere a infractiunii nu influenteaza incadrarea juridica corecta, fals intelectual (art. 289 C.pen.). In acest fel, urmarea specifica falsului intelectual se produce - crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale ce constituie obiectul juridic al infractiunii - operatiunea tehnica de eliberare in autobuz a biletelor de cala­torie, dictata de ratiuni practice, neexcluzand, ci dimpotriva, presupunand opera­tiunea de intocmire a inscrisului oficial respectiv.

Sub aspectul examinat, trebuie retinut faptul ca actiunea inculpatului a fost reali­zata prin omisiunea, cu stiinta, de a insera unele date sau imprejurari corespunzatoare adevarului, adevarul fiind alterat, rasfrangandu‑se, in parte, asupra biletelor de calatorie carora le‑a modificat pretul, facandu‑le sa exprime in totalitatea cuprinsului lor o alta situatie decat cea adevarata.

Asadar, fapta savarsita intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual, modalitatea de comitere fiind cea a omisiunii[15].

O infractiune de fals intelectual este prevazuta si in art. 43 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata[16].

Conform acestui text de lege, constituie infractiune efectuarea, cu stiinta, de inre­gis­trari inexacte, precum si omisiunea, cu stiinta, a inregistrarilor in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor si elemen­telor patrimoniale ce se reflecta in bilantul contabil. Aceasta infractiune este tot o varianta de fals intelectual si se pedepseste conform legii.

Aceasta infractiune se comite in domeniul societatilor comerciale si, de regula, subiectul activ este o persoana cu atributii in ceea ce priveste tinerea contabilitatii.

Infractiunea din legea contabilitatii este tot o infractiune de fals intelectual dar diferita de cea prevazuta in art. 289 C.pen., iar trimiterea la art. 289 C.pen. se face numai in ceea ce priveste pedeapsa

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Avand in vedere ca infractiunea de fals intelectual se comite de catre un functionar public si intotdeauna asupra unui inscris oficial, se considera[18] ca in raport de intelesul notiunii de functionar public, inscrisul intocmit de administratorul sau salariatul unei societati comerciale private cu raspundere limitata nu mai este "inscris oficial", in sensul art. 150 alin. (2) si, in consecinta, falsificarea lui nu mai poate constitui infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 C.pen., ci infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 C.pen. Acelasi autor sustine ca problema ar putea fi rezolvata prin inlocuirea din textul art. 43 a expresiei "constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii" cu expresia "constituie infractiunea de fals si se pedepseste conform legii", ceea ce inseamna ca raportarea se va face la falsul intelectual prevazuta de art. 289 C.pen., in cazul in care subiectul activ face parte din regiile autonome, societatile comerciale pe actiuni, institutiile publice sau la falsul in inscrisuri sub semnatura privata atunci cand subiectul activ face parte dintr‑o societate comerciala cu raspundere limitata.

Daca este vorba de o societate comerciala cu raspundere limitata si s‑au facut inre­gistrari inexacte in contabilitate in situatia in care bilantul urmeaza a fi facut ulterior, nu se poate retine nici infractiunea de la art. 43 din Legea nr. 82/1991, nici tentativa la aceasta infractiune pentru ca nu este prevazuta si nici fals intelectual, deoarece evidenta contabila nu constituie inscris oficial.

In situatia infractiunilor savarsite in domeniul institutiilor publice sau regiilor autonome, infractiunea de la art. 43 se consuma in momentul in care s‑a efectuat inre­gis­trarea inexacta sau s‑a omis inregistrarea in contabilitate, daca fapta este de natura sa denatureze veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare si elementele finan­ciare ce se reflecta in bilantul contabil, iar, daca inregistrarea inexacta sau omisiunea este preluata si in bilantul contabil, sunt aplicabile si dispozitiile privind infractiune continuata.

Intr‑o alta parere[19], se sustine ca in materia societatilor comerciale private, oricare ar fi acestea, falsificarea monetarului si a registrului de evidenta a monetarului nu constituie infractiunea de la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Societatile comerciale cu capital privat nu pot emite inscrisuri oficiale deoarece nu corespund cerintelor art. 150 alin. (2) si 145 C.pen.; actele contabile ale acestor persoane juridice sunt inscrisuri sub semnatura privata, falsificarea acestora ar putea atrage raspunderea penala, potrivit art. 290 C.pen., dar numai daca se comit prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lor in orice mod de natura sa produca consecinte juridice. O asemenea alterare a actului priveste insa forma actului si nu continutul acestuia; legea noastra penala nu incrimineaza falsul intelectual al inscri­su­rilor sub semnatura privata, ci numai falsul material al unor asemenea inscrisuri.

Daca intr‑o speta inculpatul nu a falsificat un inscris oficial si nici un act sub sem­na­tura privata este limpede ca nu poate fi tras la raspundere penala nici pentru infrac­tiunea de uz de fals, deoarece, lipseste obiectul material al infractiunii (actul falsificat).

Solutiile prezentate anterior, in sensul calificarii actelor contabile ale societatilor comerciale, indiferent ca sunt de stat sau private, drept inscrisuri sub semnatura privata, au fost sustinute si de unele hotarari date de instantele de judecata[20].

In concluzie sustinem faptul ca infractiunea prevazuta in art. 43 din Legea
nr. 82/1991 este o infractiune distincta, de sine statatoare.

In acest caz suntem in prezenta unei norme de trimitere, pentru ca norma din
art. 43 contine o dispozitie completa, ceea ce trebuie sa imprumute din alta norma fiind doar sanctiunea. In acest caz trimiterea se face la prevederile art. 289 C.pen. iar pedeapsa pentru infractiunea prevazuta de art. 43 din legea contabilitatii va fi cea prevazuta de art. 289 C.pen. la data intrarii in vigoare a legii nr. 82/1991, chiar daca intre timp elementele constitutive ale infractiunii de fals intelectual au fost modi­ficate sau pedeapsa pentru aceasta infractiune a fost majorata. Asadar infractiunea din Legea contabilitatii are caracter autonom. Daca, de exemplu, printr‑o lege de gra­tiere este exceptata de la beneficiile acesteia infractiunea de fals intelectual inter­dictia nu va viza si infractiunea din Legea contabilitatii care este o infractiune distincta atata timp cat in lege nu se face nicio referire expresa la aceasta[21].

Asa cum s‑a sustinut si in literatura de specialitate[22] consideram ca infractiunea prevazuta in art. 43 din Legea nr. 82/1991 este o infractiune de sine statatoare diferita de cea prevazuta in art. 289 C.pen., intre ele existand si unele diferente. In ceea ce priveste obiectul material, art. 43 din Legea 82/1991 presupune existenta unor documente contabile, pe cand art. 289 C.pen presupune existenta unui inscris oficial in sensul art. 150 alin. (2) C.pen. De asemenea, exista diferente si in ceea ce priveste elementul material, la art. 43 din Legea 82/1991 activitatea infractionala referindu‑se strict la operatiuni patrimoniale care trebuie operate in contabilitate, pe cand art. 289 C.pen priveste orice fapte sau imprejurari. Nu in ultimul rand, trebuie amintit ca diferente exista si in ceea ce priveste urmarea (bilant contabil fals in cazul art. 43 din Legea contabilitatii; orice inscris oficial fals in cazul art. 289 C.pen.), dar si in ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii (orice persoana fizica imputernicita sa tina contabilitatea societatii, in cazul art. 43 din Legea contabilitatii; un functionar in cazul art. 289 C.pen.).

b) Activitatea de falsificare, executata in oricare din cele doua modalitati, trebuie sa fie savarsita cu indeplinirea anumitor cerinte esentiale. In primul rand, dupa cum am aratat anterior, falsul intelectual se realizeaza cu prilejul intocmirii inscrisului
ofi­cial.

In al doilea rand, falsificarea trebuie comisa de un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu. Nu exista aceasta infractiune daca functionarul, desi consem­nea­za in cuprinsul actului date nereale, nu se afla in exercitarea atributiilor de servi­ciu, situatie in care el urmeaza sa raspunda pentru un fals material in inscrisuri oficiale[23]. Nu va exista fals intelectual si nici uz de fals atunci cand inscrisul falsificat (in speta, o cerere de imprumut C.A.R.) nu constituie un inscris oficial, iar inculpata a completat formularul cu date nereale cand nu se mai afla in exercitiul atributiilor sale de serviciu, in acest caz ea urmand sa raspunda pentru fals in inscrisuri sub sem­natura privata .

Textul art. 289 C.pen. nu cere in mod expres ca falsificarea sa fie de natura a produce consecinte juridice, cum se intampla in cazul falsului material in inscrisuri oficiale. Aceasta cerinta decurge, insa, in mod indirect, din mentiunea pe care o face legea ca falsificarea inscrisului oficial este realizata de un functionar aflat in exer­citiul atributiilor de serviciu[25].

c) Urmarea imediata consta si in cazul acestei infractiuni, in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala protejata de lege, prin intocmirea efectiva a unui in­scris oficial fals. Aceasta urmare este realizata, cand inscrisul aparent real este sem­nat, stampilat, perfectat intocmai ca un inscris autentic.

d) Fiind vorba de un rezultat independent de actiune, este necesara stabilirea legaturii de cauzalitate intre actiune (inactiune) si rezultat.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se poate savarsi infrac­tiunea de fals intelectual este intentia directa sau indirecta. Prin urmare, intentia exista atat in cazul savarsirii faptei prin actiune, cat si prin inactiune. In art. 289 s‑a facut mentiu­nea ca omisiunea cons­tituie element material al laturii obiective a infractiunii doar in masura in care a fost comisa "cu intentie"[26].

Fapta savarsita din culpa nu constituie infractiunea de fals intelectual. S‑ar putea retine, eventual, infractiunea de neglijenta in serviciu, in masura in care sunt inde­plinite cerintele legale ale acesteia[27].

In anumite situatii falsul intelectual se poate comite si fara vinovatie. Astfel, intr‑o speta, s‑a considerat ca fapta persoanelor care depun documentele la autorita­tile vamale realizeaza, in drept, elementele constitutive ale participatiei improprii la fals intelectual si nu cele ale infractiunii de fals in declaratii[28], functionarii vamali savarsind infractiunea de fals intelectual fara vinovatie.

De asemenea, se va retine tot participatie improprie la infractiunea de fals inte­lectual[29] in situatia in care administratorul unei societati comerciale a determinat pe o functionara subalterna, fara ca aceasta sa cunoasca adevarul, sa inscrie intr‑o adeve­rinta fiscala o cantitate mai mica de marfa decat cea vanduta, precum si o valoare a acesteia inferioara celei reale, in scopul de a fi platite de catre cumparator taxe vamale mai mici decat cele cuvenite. In acest caz se vor aplica prevederile art. 289 coroborat cu art. 31 alin. (2) C.pen.

Dimpotriva, nu va exista participatie[30] improprie la fals intelectual atunci cand directorul unei societati comerciale determina pe o subalterna sa elibereze din gestiune produse finite, fara sa intocmeasca formele legale si intocmind avize de expeditie cu mentiunea "Nu se factureaza".

In acest caz, directorul va raspunde pentru instigare la fals intelectual iar sub­alterna acestuia pentru fals intelectual (art. 289 C.pen.).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Falsul intelectual realizat prin actiunea de atestare a unor fapte sau im­pre­jurari necorespunzatoare adevarului poate cunoaste formele imperfecte ale infrac­tiunii, insa actele pregatitoare nu sunt incriminate.

Tentativa se pedepseste. Exista tentativa atunci cand executarea actiunii de falsi­ficare a inceput, dar a fost intrerupta sau nu si‑a produs efectul din cauze indepen­den­te de vointa faptuitorului, cum ar fi cazul in care, dupa redactarea inscrisului ofi­cial, dar cu prilejul semnarii sau parafarii acestuia, falsul este descoperit de o alta persoana.

Falsul intelectual prin omisiune nu se poate savarsi decat in forma consumata.

Consumarea infractiunii intervine in momentul in care este finalizata intocmirea inscrisului oficial fals, fie prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, fie prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, iar inscrisul este perfectat prin semnarea si aplicarea stampilei sau a sigiliului[31].

B. Modalitati. Infractiunea de fals intelectual cunoaste doua modalitati normative, corespunzatoare incriminarii cuprinse in art. 289 C.pen., modalita­tea atestarii unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului si modalitatea omisiunii de a in­se­ra unele date sau imprejurari. Infractiunea se poate prezenta intr‑o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Falsul intelectual se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 5 ani. Limitele pedepsei sunt identice cu cele ale falsului material in inscrisuri oficiale savarsit de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, potrivit art. 288 alin. (2) C.pen.

In art. 19¹ C.pen. se prevede ca persoanele juridice, cu exceptia statului, a auto­ritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a per­soanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen. persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.