Dreptul constitutional - ierarhia actelor juridice

Cea mai importanta ramura a dreptului public o constituie dreptul constitutional care este fundamentul, temelia pentru celelalte ramuri de drept si in general pentru toate normele juridice.

De fapt, dreptul constitutional constituie factorul structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului, imprimand un anume continut si o anumita directie. Aceasta este  urmarea faptului ca dreptul constitutional izvoraste din actul juridic si politic fundamental al tarii - Constitutia, care intr-un stat democratic exprima cel mai fidel si concis vointa poporului suveran. Toate normele cuprinse in Constitutie abroga, instituie ori modifica direct sau implicit normele cuprinse in celelalte acte normative, care includ normele juridice din celelalte ramuri de drept.

Dreptul constitutional contine totalitatea normelor juridice (prevazute de Constitutie) dupa care se organizeaza si se guverneaza un stat.

Dreptul constitutional este acea ramura a dreptului unitar formata din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul, instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii¹⁾. De aceea, aceste  norme sunt esentiale pentru societate, in ele se regasesc principiile dreptului si constituie izvor pentru celelalte ramuri de drept. Deci, obiectul dreptului constitutional il constituie relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii, exercitarii si predarii puterii statale ca expresie a puterii poporului.

Prin normele constitutionale se instituie ordinea constitutionala care vizeaza structura statului, relatiile dintre organele statului, autoritatile publice, dintre acestea si oamenii obisnuiti, partidele politice, alte organizatii, forma de guvernamant si orice alta relatie fundamentala pentru stat si drept in general.

Din ordinea constitutionala izvoraste ordinea de drept in sensul ca ordinea de drept este acea ordine instituita prin totalitatea normelor juridice emise in baza si conform Constitutiei ²⁾.

Ioan Muraru. Drept Constitutional si Institutii politice, Actami, Bucuresti, 1997, pag. Dreptul constitutional este acela care formuleaza in principiu, organizeaza in proceduri si consolideaza in institutii regimul politic al unei tari prin norme specifice adoptate de organul legiuitor.

Aristotel intelegea prin Constitutie o anumita ordine care reglementreaza asocierea in interiorul unitatii politice, determinand modul de distribuire a puterilor, precum si finalitatea pe care o urmareste colectivitatea care se asociaza in acest fel. Aristotel, Politica, Cartea a IV, cap. I, 128/A, pag. 15.

Ordinea constitutionala este ordinea stabilita de Constitutie pe cand ordinea de drept este ordinea stabilita de toate celelalte legi emise in baza si conform Constitutiei. Sfera ordinii de drept este mult mai mare decat sfera ordinii constitutionale.

Ierarhia actelor juridice

Actele juridice sunt de doua feluri: acte juridice normative si acte juridice individuale. Prin efecte juridice intelegem drepturi si obligatii, a caror respectare este asigurata prin forta de consta de constrangere a statului.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Actul juridic este manifestarea de vointa in scopul producerii de efecte juridice.

Actele juridice normative se emit de organele imputernicite ale Statului si sunt manifestari de vointa prin care se dispune cu privire la modul cum sa se desfasoare

anumite relatii sociale, iar in cazul nerespectarii acestei dispozitii, sanctiunile ce se aplica, de catre cine, cui si in ce mod. Actele normative intr-un stat unitar se aplica, de regula, pe intreg teritoriul si la toti subiectii.

Actele juridice individuale se refera numai la cazuri concrete, la nivelul individului, deci cu efecte juridice limitate la un numar restrans de subiecti.

In orice stat¹⁾, actele juridice normative au o ierarhie bine stabilita, adica o putere de reglementare mai mica sau mai mare in raport de competenta si puterea de reprezentare a organului emitent.

Ca urmare, fiecare organ emite un anumit act normativ bine precizat in ierarhie din punct de vedere al competentei materiale, personale si teritoriale pe care o are acel organ.

Legea fundamentala a oricarui stat este Constitutia care este elaborata de Adunarea constituanta si toate celelalte legi in statul respectiv se subordoneaza acesteia, in sensul ca toate reglementarile ulterioare trebuie sa fie conforme Constitutiei.

Prin Constitutie se reglementeaza structura statului si relatiile dintre organele statului pe de o parte,precum si dintre acestea si persoanele fizice sau persoanele juridice, de pe alta parte. Filosoful grec Socrate, considera Constitutia ca fiind sufletul cetatii²⁾.

Al doilea act ca putere normativa il constituie legea organica; legea organica se voteaza de Parlament numai cu o majoritate calificata (majoritatea din efectivul parlamentar), avand un domeniu de reglementare foarte important in stat prevazut in mod expres in Constitutie (de exemplu: regimul proprietatii, regimul infractiunilor etc.)

Al treilea act ca putere normativa il constituie legea ordinara, adica acea lege care se voteaza de Parlament cu majoritate simpla (jumatate plus 1 din parlamentarii prezenti) reglementand celelalte domenii ce nu intra in obiectul legii organice.

In Anglia nu exista o ierahie a actelor juridice, avand in vedere specificul dreptului engliz, cu multe norme juridice nescrise.

Julien Freun, L'essence du politique, Sirey Paris, 1986, pag. 344

O lege ordinara nu poate modifica o lege organica, nici nu poate contraveni acesteia si bineinteles, Constitutiei.

In vacantele parlmantare, Guvernul este delegat provizoriu de Parlament, printr-o Lege de abilitare, sa emita ordonante obisnuite in anumite domenii, acte normative cu putere de lege ordinara pana la aprobarea sau respingerea lor de catre Parlament. Prin aceast tip de ordonanta nu se poate modifica o lege organica si bineinteles nici Constitutia.

In cazuri de urgenta, Guvernul  poate emite ordonante de urgenta prin care se modifica legea, inclusiv cea organica, pana la aprobarea sau respingerea acestora in Parlament. Ordonantele Guvernului pot fi atacate ca neconstitutionale numai in fata Curtii Constitutionale.

Pentru organizarea executarii si executarea in concret a legii, Guvernul emite hotarari care sunt subordonate ordonantelor, legii ordinare, legii organice si Constitutiei. Evident, o hotarare de Guvern nu poate fi contrara ordonantelor Guvernului si deci, nici nu le modifica. Atunci cand hotararile Guvernului contravin legii pot fi atacate in justitie, putand fi anulate de Curtea de Apel.

Dupa hotararile Guvernului, ca putere normativa, se  situeaza ordinele si instructiunile cu caracter normativ, emise de ministrii dupa o anumita procedura. Acestea, evident, sunt subordonate tuturor celorlalte acte normative mai sus enumerate, adica trebuie sa fie in concordanta cu ele, potrivit  ierarhiei actelor juridice.Toate aceste acte normative, emise deministri, din punct de vedere teritorial, se aplica in toata tara, insa din punct de vedere material, numai in domeniile ce le-au fost rezervate.

Acte normative cu competenta limitata de aplicare atat teritoriala cat si materiala, emit Consiliile judetene, Consiliile locale si primariile respectiv numai pe teritoriul lor de competenta.