Dreptul real de folosinta asupra unor bunuri din domeniul public

Reglementare. Definitie si titulari Existenta acestui drept este consacrata in art.17 din legea nr.213/1998, unde se dispune: "Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice".

Legea nu prevede modalitatea sau mijlocul juridic prin care se constituie acest drept real. Totusi, apreciem ca darea in folosinta are loc printr-un act de putere emis de autoritatea competenta: hotarare a Guvernului sau, dupa caz, a consiliului judetean sau a consiliului local. Asadar, dreptul de folosinta se naste printr-un act administrativ individual.

Dreptul de folosinta este acel drept real principal, esentialmente temporar, asupra unor bunuri imobile proprietate publica, constituit prin acte administrative individuale, cu titlu gratuit, in favoarea unor persoane juridice fara scop lucrativ.

Legea nr.213/1998 prevede ca titularii dreptului de folosinta sunt persoanele juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitati de binefacere sau de utilitate publica. Credem ca fac parte din aceasta categorie unele asociatii si fundatii cu personalitate juridica, infiintate, de regula, in conditiile prevazute de O.G. nr.26/2000 referitoare la asociatii si fundatii, aprobata cu modificari prin Legea nr. 246/2005.

Caracterele si continutul dreptului de folosinta. Dreptul de folosinta prezinta urmatoarele caractere:

a) este un drept real principal derivat din dreptul de proprietate publica, opozabil tuturor cu exceptia titularului dreptului de proprietate, reprezentat prin autoritatea publica indrituita. Urmeaza ca dreptul de folosinta nu dezmembreaza dreptul de proprietate publica, deoarece este constituit prin acte de putere. Intre proprietar si titularul acestui drept se nasc raporturi juridice administrative;

b) este un drept real intuitu personae, pentru faptul ca se constituie numai in favoarea unor persoane juridice care au ca scop desfasurarea de activitati de binefacere sau de utilitate publica;

c) este un drept real imobiliar, avand ca obiect numai bunuri imobile;

d) este un drept cu titlu gratuit, deoarece titularul nu este obligat sa plateasca o suma de bani cu titlu de chirie, redeventa sau taxa de folosinta;

e) este un drept revocabil prin actul de putere al autoritatii publice care l-a constituit;

f) este un drept esentialmente temporar, fiind constituit pe durata determinata.

Desigur ca acest drept prezinta si caracterele dreptului de proprietate publica, in sensul ca este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Dreptul de folosinta confera titularului sau atributele de posesie si folosinta. El este lipsit cu desavarsire de atributul de dispozitie materiala si juridica.

Atributul de folosinta confera si dreptul de a culege in proprietate fructele bunului sau bunurilor imobile atribuite in acest titlu.