Furtul calificat

Furtul calificat

1. Continutul legal

Potrivit art. 209 C.pen., furtul este calificat cand a fost savarsit in urmatoarele im­prejurari:

a) de doua sau mai multe persoane impreuna;

b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

c) de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita;

d) asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a‑si exprima vointa sau de a se apara;

e) intr‑un loc public;

f) intr‑un mijloc de transport in comun;

g) in timpul noptii;

h) in timpul unei calamitati;

i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau iden­ti­ficare.

Constituie tot furt calificat, dar se pedepseste mai grav (cu inchisoare de la 4 la 18 ani), furtul privind urmatoarele categorii de bunuri:

a) titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petro­liere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane‑cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigatii;

c) componente ale retelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situatii de urgenta publica;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian si componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului si a per­soa­nelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

In cazul prevazut la art. 209 alin. (3) lit. a) C.pen. sunt considerate tentativa si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor pro­duse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor‑cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare.

2. Analiza circumstantelor

a)       Savarsirea furtului de doua sau mai multe persoane impreuna. Aceasta prima impre­jurare este considerata o agravanta, intrucat imprima faptei o periculozitate sociala sporita. Prin furt savarsit "de doua sau mai multe persoane impreuna" se intelege, in sens larg, furt savarsit de catre doi sau mai multi participanti, autori, instigatori si complici, din care cel putin unul este autor.

Periculozitatea sporita este data, in aceasta situatie, de faptul ca, conlucrarea mai multor persoane contribuie la intarirea rezolutiei acestora de a savarsi infractiunea, mareste forta de interventie a faptuitorilor, le da mai multa indrazneala si creeaza conditii favorabile care le pot permite ascunderea bunurilor ori care pot micsora sau chiar anihila posibilitatile de aparare ale posesorului sau detentorului impotriva acestei activitati infractionale indreptate impotriva bunurilor sale.

Legea prevede ca pentru existenta acestui element circumstantial este necesar ca aceste persoane sa fi savarsit fapta impreuna. Aceasta presupune ca faptuitorii sa fi actionat efectiv si concomitent in momentul savarsirii infractiunii.

In jurisprudenta s‑a apreciat ca exista furt savarsit de doua sau mai multe per­soane impreuna, iar prevederea de la art. 209 lit. a) C.pen. este aplicabila chiar daca, dupa comiterea faptei, fiecare dintre participanti a transportat singur o parte din bunurile furate[1].

Aceasta agravanta opereaza numai in cazul unei activitati concomitente a partici­pantilor si in conditiile existentei unui obiect comun asupra caruia se exercita aceasta acti­vitate. Nu este necesar, insa, ca fiecare cantitate de bunuri sustrase sa fie rezul­tatul activitatii delictuoase a tuturor participantilor si nici ca bunurile sustrase sa fie aduna­te impreuna si apoi impartite intre faptuitori[2]. In acelasi timp, infractiunea de furt se considera ca a fost savarsita in conditiile art. 209 lit. a) C.pen., numai atunci cand actiunea infractionala a coinculpatilor este simultana, indiferent daca unul are calita­tea de autor, iar celalalt de complice .

Nu se poate face, insa, aplicarea art. 209 lit. a) C.pen., atunci cand, dupa o inte­le­gere prealabila, numai unul dintre inculpati s‑a introdus in incaperea intreprinderii, iar ceilalti doi se deplasasera in alta parte, nefiind prezenti la locul comiterii faptei si neefec­tuand actiuni comune si simultane pentru savarsirea infractiunii. Activitatea ulti­milor doi de a primi, ulterior, din bunurile sustrase poate fi considerata compli­citate la infractiunea de furt simplu, daca se dovedeste existenta unei intelegeri ante­rioare sau concomitente furtului, in caz contrar vor fi intrunite elementele constitu­tive ale infractiunii de tainuire[4].

In doctrina si jurisprudenta penala s‑a decis in mod constant ca agravanta va exista chiar daca unii dintre faptuitori nu raspund penal, existand, in raport cu ei, o cauza care inlatura caracterul penal al faptei (eroare de fapt, minoritate, irespon­sabilitate), deoarece aceasta imprejurare agravanta are un caracter obiectiv. Asa de exemplu, furtul savarsit de un major impreuna cu un minor[5] constituie un furt cali­ficat - savarsit de doua persoane impreuna -, chiar daca minorul nu a fost trimis in judecata, fiind lipsit de discernamant.

Intr‑o astfel de situatie vor fi operante si dispozitiile cu caracter agravant ale
art. 75 lit. c) C.pen. care privesc savarsirea infractiunii de catre un infractor major impreuna cu un minor[6].

Aplicarea prevederilor art. 209 lit. a) C.pen. exclude agravanta legala generala prevazuta de art. 75 lit. a) C.pen. referitoare la savarsirea unei infractiuni de trei sau mai multe persoane impreuna. Aplicarea concomitenta a acestor agravante ar duce la o dubla agravare, dandu‑se de doua ori relevanta aceleiasi imprejurari, ceea ce ar conduce la o sporire nejustificata si ilegala a sanctiunii penale.

b) Savarsirea furtului de catre o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica. Pericolul social al faptei creste, in aceasta situatie, deoarece faptuitorul care este inarmat sau are asupra sa o substanta narcotica se simte mai in siguranta, isi desfasoara activitatea infractionala cu mai multa dezinvoltura, stiind ca prin folosirea mijloacelor pe care le are la indemana poate imobiliza sau intimida victima ori alte persoane care ar interveni marindu‑si sansele de finalizare a activitatii sale si diminuand riscurile de a fi descoperit.

Pentru a opera agravanta prevazuta de art. 209 lit. b) C.pen. este necesar ca faptuitorul sa aiba asupra sa o arma sau o substanta narcotica.

Nu prezinta relevanta scopul in care faptuitorul detine arma sau substanta nar­cotica[7]. In jurisprudenta s‑a considerat realizat acest element circumstantial chiar si atunci cand gardianul public, aflat in serviciu si avand obligatia de a purta un spray paralizant la el, savarseste infractiunea de furt .

Pentru realizarea agravantei este necesar, prin urmare, ca faptuitorul sa poarte asupra sa arma sau substanta narcotica in momentul savarsirii furtului. Daca infractorul mai si foloseste acea arma sau substanta narcotica, el intra sub incidenta prevederilor art. 211 C.pen., savarsind astfel infractiunea de talharie, si nu pe cea de furt calificat.

Notiunea de "arma" are intelesul aratat de art. 151 alin. (1) C.pen., si anume instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispozitii legale.

In cazul in care faptuitorul, care avea asupra sa o arma, nu poseda permis legal de a purta o arma, infractiunea de furt calificat prevazuta la art. 209 lit. b) C.pen. se va retine in concurs real cu infractiunea de nerespectare a regimului armelor si muni­tiilor, prevazuta la art. 279 C.pen.

Prin "substanta narcotica" se intelege orice substanta care are insusirea de a produce persoanei careia ii este administrata o stare de somnolenta, de pierdere a cunos­tintei, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor. Sunt incluse in categoria acestor substante morfina, cloroformul, eterul si altele, precum si orice alte substante sus­ceptibile sa anihileze rezistenta persoanei, cum este cazul gazelor lacrimogene. Ase­manator comentariilor anterioare, atunci cand faptuitorul foloseste aceste substante, vor fi aplicabile prevederile art. 211 C.pen.

Din interpretarea prevederilor art. 209 lit. b) C.pen. reiese ca nu prezinta nicio importanta locul unde se afla arma sau substanta narcotica, relevanta fiind doar impre­jurarea ca acestea se afla asupra faptuitorului. Nu este necesar ca arma sau substanta narcotica sa se gaseasca la vedere, pentru a intimida persoana vatamata. Aceste obiecte pot fi si ascunse, dar trebuie sa se gaseasca asupra faptuitorului.

c) Furtul savarsit de catre o persoana mascata, deghizata sau travestita. Impre­jurarea care confera furtului un caracter mai grav in aceasta situatie, este pericolul pe care il reprezinta faptuitorul. Acesta opereaza de asa maniera incat sa intimideze si sa infricoseze victima, avand in acelasi timp o stare de spirit superioara, stiind ca va fi mult mai greu de recunoscut si identificat.

Persoana mascata este acea persoana care poarta total sau partial o masca, in acest fel reusind sa se ascunda privirilor si sa nu fie recunoscuta de cei in prezenta carora opereaza. In aceasta situatie se afla inculpatul care si‑a tras pe cap o cagula dintr‑un fes si a patruns in apartamentul vecinilor, uitat deschis de acestia, de unde a sustras bijuterii si bani[9] sau cel care, dupa ce si‑a ascuns fata cu ajutorul unei batiste si al unei perechi de ochelari de soare, a patruns in curtea unor consateni, de unde a sustras o cantitate importanta de produse .

Persoana deghizata este acea persoana care se imbraca sau isi aranjeaza infati­sarea in asa fel incat sa nu poata fi recunoscuta, purtand peruca sau parul vopsit, apli­can­du‑si barba sau mustata artificiala, imbracandu‑se de asa natura incat sa‑si ascunda identitatea. In jurisprudenta s‑a decis ca agravanta exista si atunci cand fap­tui­torul, deghizat in muncitor la RENEL, profita de buna‑credinta a locatarului care ii da drumul in casa, iar acesta, sub pretextul verificarii unor prize, fura mai multe obiecte de valoare si bani[11]. Agravanta a fost retinuta si in cazul incul­patului care, deghizat in ospatar, participa la un dineu, de unde fura mai multe obiecte de aur si argint[12].

Persoana travestita este acea persoana care isi aranjeaza vestimentatia si infa­tisarea pentru a lasa impresia ca este de sex opus decat cel real. Intr‑un caz concret, faptuitorul, pentru a induce in eroare eventualii martori ai furtului sau, isi pune pe cap o basma si imbraca o fusta, lasand impresia ca ar fi de sex feminin[13].

d) Furtul comis asupra unei persoane incapabile de a‑si exprima vointa sau de a se apara. Aceasta imprejurare agravanta confera furtului un caracter mult mai peri­cu­los datorita situatiei subiectului pasiv, care este o persoana incapabila de a‑si exprima vointa sau de a se apara. Starea respectiva, cunoscuta si valorificata de faptuitor, il face sa actioneze cu mai mult curaj, cu mai multa dezinvoltura stiind ca este nesem­ni­­ficativa capacitatea de aparare a victimei si ca ar putea sa se indeparteze de la locul faptei fara prea mari riscuri, identificarea si descoperirea fiind foarte greu de realizat.

Persoana vatamata se afla in incapacitate de a‑si exprima vointa atunci cand este intr‑o stare psiho‑fizica ce o pune in imposibilitatea de a realiza ceea ce se petrece in jurul sau.

Incapacitatea persoanei de a se apara presupune o neputinta fizica de a opune rezistenta faptuitorului care sustrage bunul mobil[14]. Aceasta agravanta a fost retinuta in cazul in care faptuitorul a sustras o suma de bani din buzunarul persoanei care se afla in stare de betie completa, precum si atunci cand faptuitorul si‑a insusit din tren geamantanul unui calator care dormea pe timpul deplasarii .

Prin urmare, agravanta are in vedere "bunurile aflate asupra persoanei vatamate". Trebuie asimilate acestora si bunurile aflate in supravegherea sau sub controlul imediat al persoanei aflate in imposibilitatea de a‑si exprima vointa sau de a se apara. De pilda, faptuitorul, fiind invitat intr‑o camera de hotel, a sustras banii pe care per­soana vatamata i‑a scos din buzunarul sau si i‑a pus pe noptiera, inainte de a adormi[16].

Incapacitatea persoanei de a se apara se poate datora uneori si unei stari de oboseala extrema, unei stari de boala, varstei inaintate sau prea fragede. Inca­pa­citatea victimei de a se apara nu trebuie si fie consecinta unor actiuni ale faptuitorului, sau ale altor participanti deoarece intr‑o astfel de situatie se va retine infractiunea de talharie.

e) Savarsirea furtului intr‑un loc public. Agravanta prevazuta de art. 209 lit. e) C.pen. se justifica prin aceea ca intr‑un loc public fiind prezente, de regula, mai multe persoane, faptuitorul isi poate realiza activitatea infractionala cu sanse sporite de finalizare, deoarece aglomerarea de persoane face ca atentia victimei sa se con­cen­treze mult mai greu asupra bunurilor pe care le detine, pe de o parte, iar fap­tuitorul isi poate pierde mult mai usor urma intr‑o multime de persoane[17].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In cazul infractiunii de furt comis intr‑un loc public opereaza conditia spatiala, fie ca ne situam in conditiile unei publicitati virtuale, fie reale.

In conceptia legiuitorului roman, loc public este numai acela unde exista public, adica mai mult de doua persoane care sa asiste la savarsirea infractiunii. Excluzand publicitatea virtuala [art. 152 lit. a) C.pen.] in cadrul celorlalte ipoteze din art. 152 C.pen. publicitatea este conditionata de existenta la locul faptei a mai multor persoane ori daca rezultatul faptei s‑a produs fata de mai multe persoane ori daca fapta s‑a comis intr‑o adunare, reuniune de persoane (cu exceptia celor de familie). Numai cu titlu de exceptie legiuitorul a admis o publicitate fara public, si anume in locuri care, prin natura lor, sunt intotdeauna accesibile publicului si unde oricand ar putea sa apara o persoana, ca si atunci cand avandu‑se in vedere mijloacele folosite fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.

Intr‑o opinie[18] se considera ca, ori de cate ori un furt se comite intr‑un restaurant, fara sa fie de fata vreo persoana, furtul este considerat comis in public, deoarece restaurantul nu este un loc neaccesibil publicului, ci este accesibil, chiar daca numai pe o perioada limitata. In aceasta perioada de timp are acelasi regim juridic ca orice alt loc public [bineinteles doar in cazul art. 209 lit. e) C.pen.]. Alta era situatia daca furtul se comitea pe o proprietate privata, atunci trebuia sa fie prezente cel putin doua persoane. Solutia este discutabila, deoarece furtul comis intr‑un loc in care accesul publicului este permis numai intr‑un anumit interval de timp inseamna ca s‑a savarsit intr‑un loc care, prin natura si destinatia sa, nu este accesibil oricand publicului spre a ne afla in ipoteza publicitatii virtuale. Ca urmare, pentru aplicarea agravantei, era necesar sa fi fost de fata, in afara de faptuitor, cel putin doua persoane .

In practica judiciara s‑a decis ca fiind savarsite in locuri publice, indiferent de numarul persoanelor aflate in aceste locuri, furturile comise in fata unui camin cultural, dintr‑un automobil aflat stationat pe strada, de pe o pajiste aflata in fata unui camin cultural, deoarece aceasta nefiind ingradita era accesibila locuitorilor comu­nitatii[20]. De asemenea, s‑a considerat furt savarsit intr‑un loc public, fapta unei persoane de a sustrage bicicleta lasata la marginea unei strazi rezemata de un gard sau fapta inculpatei care aflandu‑se intr‑un bar in prezenta mai multor persoane a profitat de starea de neputinta a victimei de a se apara si i‑a sustras mai multe bunuri aflate asupra sa.

S‑au pronuntat si solutii discutabile, considerandu‑se ca fapta s‑a comis in public daca s‑a savarsit intr‑un bufet ori in holul unui hotel, chiar daca nu erau de fata mai mult de doua persoane[23].

Se considera furt comis intr‑un loc public, daca sustragerea unui bun are loc dintr‑un cabinet medical, de fata fiind mai mult de doua persoane; in acest caz, cabinetul medical devine loc public in intelesul art. 152 lit. b) C.pen. si nu in sensul art. 152 lit. a) C.pen., deoarece in exemplul dat (cabinetul medical deschis in orele de program) legiuitorul a avut in vedere prezenta neaparat a cel putin doua persoane. Daca fapta de sustragere se comite la o nunta unde participa si alte persoane decat rudele apropiate, fapta va fi considerata savarsita in public, deoarece in acest caz nunta nu mai este o reuniune de familie[24].

Dimpotriva, nu constituie furt savarsit intr‑un loc public sustragerea comisa: dintr‑un magazin, oficiu postal, bufet, scoala, vagon CFR aflat in triaj etc., daca in momentul comiterii faptei accesul publicului era interzis[25].

Nu a fost considerata savarsita in public nici sustragerea de produse agricole de pe camp[26], deoarece terenul cultivat nu este, prin natura lui, totdeauna accesibil publicului (solutie discutabila, deoarece campul cultivat sau nu, daca nu este ingra­dit, este asimilat locului accesibil oricand publicului). Intr‑o speta s‑a considerat ca furturile repetate comise din mai multe corturi amplasate intr‑un camping nu consti­tuie ,,furt comis intr‑un loc public", deoarece corturile au fost instalate de turistii veniti la odihna pe o perioada oarecare de timp urmand ca la terminare sa paraseasca aceste locuri. Daca la savarsirea furtului nu au fost de fata doua sau mai multe persoane, furtul va fi considerat furt simplu (art. 208 C.pen.)

Nici furtul savarsit pe scara unui bloc nu este considerat savarsit in public daca nu erau de fata mai mult de doua persoane, indiferent daca usa de acces este sau nu prevazuta cu interfon.

Va fi considerat ca savarsit in public furtul comis pe scara unui bloc cand pe scara se mai aflau trei persoane[29], chiar daca celelalte doua persoane nu au observat fapta de sustragere; daca in acelasi loc se aflau doar victima si faptuitorul, furtul va fi considerat furt simplu (art. 208 C.pen.).

f) Furtul savarsit intr‑un mijloc de transport in comun. Conditiile de deplasare cu un mijloc de transport in comun, aglomeratia, fluxul mare de calatori, starea de obo­seala a acestora si imposibilitatea de supraveghere a bagajelor reprezinta argumen­tele pentru care furtul savarsit intr‑un mijloc de transport in comun prezinta un caracter mai grav. Aceste aspecte se constituie in imprejurari de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri.

Mijlocul care serveste la transportul de persoane trebuie considerat ca fiind un mijloc de transport in comun, daca acesta este anume destinat sau are posibilitatea reala de a transporta deodata mai multe persoane (autobuze, troleibuze, tramvaie, trenuri, vapoare, avioane etc.)[30].

Cerintele pentru existenta acestei agravante sunt intrunite in cazul in care faptui­torul sustrage un lucru apartinand unei persoane aflate in mijlocul de transport, chiar daca de fata nu erau decat soferul si persoana vatamata si indiferent daca autobuzul era in mers sau stationat (daca se afla stationat in depou agravanta nu mai opereaza)[31]. Nu are nicio semnificatie daca faptuitorul este un calator sau o persoana care a urcat si a coborat in timpul stationarii, sau daca face parte din personalul de deservire al mijlocului de transport in comun.

Agravanta prevazuta de art. 209 lit. f) C.pen. nu opereaza daca furtul este sa­varsit intr‑un mijloc de transport in comun care in momentul savarsirii faptei nu era folosit in acest scop, aflandu‑se, spre exemplu, in garaj sau depou.

Intr‑o prima opinie s‑ar putea spune ca aceasta agravanta nu se retine in cazul furturilor savarsite din taxiuri. In literatura juridica s‑a argumentat ca taxiul nu este ,,mijloc de transport in comun", deoarece acesta, de regula, transporta un numar deter­minat si redus de persoane, intre care se stabilesc relatii de incredere; de ase­menea, acest mijloc de transport nu ofera conditiile favorabile savarsirii furtului pe care le ofera un mijloc de transport in comun tipic (de exemplu un auto­buz aglomerat)[32].

Dimpotriva, ar putea fi considerat mijloc de transport in comun si acela care neavand aceasta destinatie este folosit pentru a transporta mai multe persoane impreuna (de exemplu remorca unui tractor).

In interpretarea notiunii de mijloc de transport in comun la care se refera dreptul penal nu trebuie sa avem in vedere acceptiunile date in celelalte ramuri de drept ci va trebui sa admitem ca sunt mijloace de transport in comun toate mijloacele care ofera posibilitatea reala, efectiva de a transporta in acelasi timp mai multe persoane, indiferent daca acestea (mijloacele de transport) sunt sau nu destinate acestui scop (prin esenta lor, prin fabricatie). Sub acest aspect, in cazul taxiului, consideram ca nu ar putea fi absolutizata calificarea ca nefiind un mijloc de transport in comun. De la caz la caz s‑ar putea ajunge si la solutia contrara, daca, de pilda, are loc transportarea in acelasi timp a mai multor persoane (maximum patru conform dispozitiilor legale) care nu se cunosc intre ele, iar furtul se produce in conditii de natura a justifica retinerea acestei imprejurari ca circumstanta agravanta a infractiunii de furt.

Realitatea cotidiana demonstreaza ca adeseori, mai multe persoane care calatoresc intr‑o directie comuna convin sa fie transportate in comun de catre acelasi taxi fie din cauza lipsei de taxiuri la un moment dat, fie pentru a suporta in comun cheltuielile transportului. In ipoteza savarsirii unei infractiuni de furt intr‑o asemenea situatie, consideram ca nu ar fi potrivit ca instanta sa porneasca de la judecati apriorice, ci ar fi necesara o analiza a tuturor elementelor starii de fapt pentru a se putea realiza o apreciere in concret a existentei sau inexistentei conditiilor sanctionarii faptuitorului in baza articolului 209 alin. (1) lit. f) C.pen.

Uneori, in aceasta situatie se creeaza posibilitati sporite de savarsire a infractiunii si de indepartare de la locul faptei, ca si in cazul unui mijloc de transport in comun ,,tipic", deoarece prezenta in taxi a mai multor calatori alaturi de sofer presupune cel mai adesea o aglomerare, de care faptuitorul poate profita chiar mai mult decat intr‑un autobuz. Aglomeratia dintr‑un taxi inseamna de cele mai multe ori o ,,inghe­suiala" propriu‑zisa, care poate fi benefica nu numai hotilor de buzunare ci si oricarui faptuitor care poate savarsi furtul asupra unor sume de bani, obiecte etc., cazute din buzunarul sau sacosa persoanei vatamate[33].

g) Savarsirea furtului in timpul noptii. "Timpul noptii" a fost considerat, pe drept cuvant, un element circumstantial de agravare, deoarece ofera conditii favorabile pentru savarsirea de infractiuni, datorita scaderii atentiei oamenilor care, in majori­tatea lor, se retrag pentru odihna. De asemenea, in timpul noptii o persoana se poate apropia mai usor si cu mai putine riscuri de a fi descoperit de bunul pe care urmareste sa il sustraga sau in locuinta in care doreste sa patrunda ilegal. De asemenea, datorita linistii si singuratatii ce caracterizeaza locul comiterii faptei, faptuitorul este mai indraznet si se simte incurajat sa savarseasca fapta penala.

Conditia temporala "timpul noptii" este evaluata nu in raport de datele astrono­mice (ora cand soarele apune si ora cand rasare), ci trebuie sa se aiba in vedere noap­tea ca fenomen concret de instaurare a intunericului, in raport cu zona geogra­fica in care s‑a savarsit fapta, anotimp, starea atmosferica, precipitatii etc. De exemplu, starea de intuneric se instaleaza mult mai repede daca este vorba despre o zona de munte, in timpul toamnei (de pilda in luna octombrie). Un furt comis in luna decembrie la orele 19 este considerat calificat (savarsit in timpul noptii), pe cand furtul comis la aceeasi ora in luna iulie este numai un furt simplu (daca nu exista alte circumstante legale speciale prevazute in art. 209 C.pen.[34]

In practica judiciara s‑a considerat ca amurgul nu face parte din noapte, pe cand, dimpotriva, zorile se includ in conceptul de noapte.

De asemenea, s‑a decis ca prin noapte trebuie sa intelegem noaptea reala, adica intervalul de timp de cand intunericul s‑a substituit luminii pana cand lumina va lua locul intunericului. Nu are importanta daca locul savarsirii infractiunii este sau nu luminat sau daca faptuitorul a profitat neaparat de intuneric. De exemplu, se va retine aceasta agravanta si atunci cand infractorul fura noaptea anumite bunuri dintr‑un autoturism aflat intr‑o parcare luminata chiar daca vizibilitatea era foarte buna. Se va retine infractiunea de furt calificat savarsit in timpul noptii si in cazul in care faptui­torul avea acces datorita calitatilor personale la locul unde s‑a savarsit infractiunea, dar fapta a fost savarsita in timpul noptii, cat si atunci cand fapta a fost savarsita in timp ce faptuitorul lucra in tura de noapte[35].

Dimpotriva, nu se va retine aceasta conditie, daca fapta se savarseste in timpul zilei, dar faptuitorul profita de o stare de intuneric instalata in mod artificial, de pilda fura dintr‑o camera neluminata sau intr‑un tren cand acesta trecea printr‑un tunel si cand, pe o anumita perioada de timp, se instaleaza intunericul[36].

Nu se va putea retine aceasta conditie temporala nici daca fapta se comite in timpul eclipsei, cand intunericul, desi se instaleaza in mod natural, nu se poate afirma ca s‑a instalat noaptea[37].

h) Furtul savarsit in timpul unei calamitati. Prin calamitate se intelege o stare de fapt prilejuita de un eveniment neasteptat sau inevitabil, pagubitoare fie pentru intreaga colectivitate (de exemplu, un cutremur puternic, o inundatie, un incendiu, o epidemie), fie pentru un numar de persoane (de exemplu, o catastrofa de cale ferata, un naufragiu, prabusirea unui avion). Timpul calamitatii incepe odata cu aparitia evenimentului care a provocat starea de calamitate si ia sfarsit cand inceteaza aceasta stare[38]. Incetarea acestei stari are loc in momentul cand un act normativ extrapenal prevede in mod expres ca starea de calamitate a incetat. Aplicarea agravantei prevazute la art. 209 lit. h) C.pen. are loc atunci cand furtul este savarsit pe perioada cat dureaza situatia creata de un cutremur puternic, de o inundatie cu urmari foarte grave, de alunecarea unei suprafete intinse de teren pe care sunt locuinte sau din preajma acestora, de o epidemie grava, un accident aerian, naval, feroviar sau rutier avand consecinte deosebite, precum si in alte asemenea situatii, pe care legea penala le cuprinde sub denumirea de calamitati.

Aceste situatii prezinta un grad sporit de pericol social, deoarece, in timpul unor asemenea evenimente, grija este indreptata cu precadere catre salvarea unor valori, iar masurile de paza a bunurilor lipsesc ori sunt mult reduse. Faptele de sustragere de bunuri in aceste conditii evidentiaza o constiinta scazuta a infractorului, ceea ce justi­fica sanctionarea mai aspra a furtului comis in asemenea imprejurari.

Calamitatea reprezinta o situatie determinata de un eveniment neasteptat, situatie ce are urmari foarte grave pentru o anumita colectivitate, in cazul fenomenelor natu­rale, independente de vointa omului sau pentru un grup de persoane, in cazul unor erori umane, cum sunt ciocniri de trenuri, accidente navale, aeriene, rutiere.

A fost retinuta infractiunea de furt calificat, in baza art. 209 lit. h) C.pen., in cazul inculpatul, care, avand in vedere panica ce s‑a creat dupa inceperea inundatiei, a asteptat trecerea viiturii, dupa care a patruns in mai multe curti si a furat bunuri din mai multe locuinte lasate descuiate[39].

i) Furtul comis prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase. Agravanta prevazuta la art. 209 lit. i) C.pen. se refera la anumite metode, moduri sau mijloace care, fiind folosite de faptuitor pentru savarsirea furtului, imprima faptei o periculozitate sociala sporita. Pentru a se retine aceasta agravanta este necesar sa se fi folosit efectiv in comiterea furtului ori sa se fi incercat savarsirea acestuia in unul din modurile sau mijloacele prevazute de
art. 209 lit. i) C.pen.

Prin "efractie" se intelege inlaturarea violenta a oricarui obiect sau dispozitiv de siguranta ce se interpun intre faptuitor si bunul ce se urmareste a fi sustras, cum ar fi: ruperea, spargerea, demontarea dispozitivelor de inchidere.

Efractie exista atunci cand faptuitorul taie cu o pila lacatul, strica sau demonteaza orice alte dispozitive de inchidere a usii de la o locuinta, ori atunci cand faptuitorul sparge geamul unei usi si apoi trage zavorul aflat pe partea interioara a usii, ca si atunci cand sparge peretele, facand o gaura prin care patrunde inauntru[40]. In aceste cazuri, efractia priveste sistemele exterioare de inchidere. Agravanta este aplicabila insa, si in cazul in care metodele pretabile efractiei sunt folosite asupra unor dulapuri, sertare, case de bani, camere incuiate aflate intr‑o locuinta s.a.

Daca efractia se realizeaza asupra usii de acces intr‑un imobil (casa, apartament), se apreciaza ca, patrunderea fara drept ce ar putea constitui violare de domiciliu se absoarbe in infractiunea de furt[41].

Nu pot fi aplicate dispozitiile art. 209 lit. i) C.pen. in cazul faptei aceluia care, introducand mana prin geamul deschis al unei masini ce stationa pe strada, a deschis portiera si a intrat in acel autoturism de unde a luat mai multe obiecte[42] sau in situatia in care inculpatul, pentru a se introduce in locuinta din care a furat, a scos unul din cele doua belciuge de care este agatat un lacat pus la usa, belciug care insa nu era prins in usorul usii, ci introdus de forma intr‑un spatiu gol de unde locatarul il scotea cu totul cand intra in locuinta si il introducea la loc atunci cand pleca . Daca faptuitorul din culpa a distrus sistemul de inchidere al unui apartament (a fost impins de alta persoana cu putere in usa iar aceasta s‑a deschis) iar ulterior (dupa cateva zile) patrunde in apartament si fura unele bunuri se va retine infractiunea de violare de domiciliu si furt simplu. Distrugerea fiind din culpa, in acest exemplu nu are rele­vanta penala .

Prin "escaladare" se intelege trecerea peste un obstacol care il separa pe faptuitor de bunul mobil a carui sustragere o urmareste. Prin urmare, escaladarea presupune trece­rea peste un gard sau zid, catararea pe zidul unei cladiri pentru a se patrunde in apartament prin balcon sau fereastra.

"Cheia adevarata" este cheia pe care cel indreptatit o foloseste in mod obisnuit. Folosirea frauduloasa a unei chei adevarate inseamna ca infractorul a intrebuintat fara drept chiar cheia ce era folosita in mod obisnuit la deschidere de cel indreptatit la aceasta. Ea poate sa ajunga in mana faptuitorului printr‑o imprejurare care nu‑i confera dreptul de a o folosi, fiind insa utilizata de acesta pentru savarsirea furtului (de exemplu inculpatul aflandu‑se in vizita la partea vatamata fura cheia, iar ulterior cand aceasta nu este acasa intra in apartament si fura anumite bunuri).

"Cheia mincinoasa" este o cheie falsa, contrafacuta, sau orice alt instrument cu ajutorul caruia se poate actiona asupra mecanismului de deschidere fara a fi distrus sau degradat.

Pentru a opera aceasta agravanta trebuie ca atat cheia adevarata, cat si cea minci­noasa sa fi fost folosita efectiv la savarsirea furtului si nu dupa consumarea acestuia.

Potrivit art. 209 alin. (2) lit. a) furtul este mai grav daca se comite asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural.

Aceasta situatie de agravare vizeaza natura bunului care formeaza obiectul mate­rial al furtului, in sensul ca acesta face parte din patrimoniul cultural al tarii noastre. Sunt incluse in aceasta categorie bunurile cu valoare deosebita, istorica, artistica sau do­cu­mentara, reprezentand marturii importante ale dezvoltarii istorice a poporului roman si a omenirii, in general, sau a evolutiei mediului natural, inclusiv bunuri a caror valoare rezulta din alcatuirea lor din metale pretioase si pietre pretioase.

Aceasta agravanta este recenta si are ca scop o mai buna si eficienta ocrotire a bunurilor din patrimoniul cultural national.

Necesitatea acestei agravante este reliefata si de cazul unui cetatean roman, care, dupa ce a sustras dintr‑o biserica mai multe icoane din secolul al XIV‑lea, a incercat sa paraseasca tara pentru a le valorifica in strainatate[45]. Totodata, se impune aplicarea agravantei si in cazul faptuitorului care sustrage din casa unui colectionar de tablouri, mai multe panze cu valoare culturala deosebita .

Avand in vedere ca in Codul penal roman este incriminata, intr‑o forma agra­va­ta, distrugerea unor bunuri care au o valoare deosebita din punct de vedere artistic, stiintific, istoric sau o alta valoare sociala, se impunea o incriminare pe masura si in cazul furtului unor asemenea bunuri.

Potrivit art. 209 alin. (2) lit. b) constituie furt calificat si furtul unui act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau identificare.

Introducerea acestei agravante este justificata prin aceea ca, odata sus­tra­se de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca, prin falsuri bine rea­lizate, sa‑si atribuie o stare civila care nu le apartine si sa se puna in siguranta contra unui risc de identificare, la adapostul unor acte de legitimare sau identificare ale altor persoane.

De asemenea, gradul de pericol social este mai mare si datorita faptului ca scopul pentru care sunt eliberate si incredintate celor in drept aceste acte, este acela de a servi la identificarea persoanelor, iar sustragerea unor astfel de acte si folosirea lor frauduloasa duce la derutarea organelor de stat si chiar a cetatenilor.

Actul de stare civila este actul care stabileste pozitia juridica a persoanei fizice in raporturile sale de familie. Actul de stare civila consemneaza acte sau fapte juridice cum sunt nasterea, decesul, filiatia[47]. Astfel, sunt acte care servesc in mod direct la dovedirea starii civile: actul de nastere, de casatorie si cel de deces, precum si copiile notariale dupa astfel de certificate.

Din categoria actelor pentru legitimare sau identificare fac parte: cartea de iden­ti­tate sau pasaportul, precum si actul prin care se stabileste apartenenta unei per­soa­ne la o institutie, regie autonoma, societate comerciala, asociatie sau alta organizatie. Cartea de identitate a unui autovehicul nu constituie un act de "identificare" in sensul art. 209 alin. (2) lit. b) C.pen.

Referitor la aceasta agravanta, s‑a pus problema daca ea opereaza in cazul in care faptuitorul sustrage un portofel cu scopul de a fura banii, dar, pe langa bani, in acesta se mai gaseste unul din actele prevazute la art. 209 alin. (2) lit. b) C.pen.

Intr‑o asemenea situatie, se considera, intemeiat, ca faptuitorul a comis infrac­tiunea de furt calificat, deoarece portofelul este un loc unde se pot tine si acte de stare civila, de legitimare sau identificare, lucru ce trebuia prevazut de infractor. Aceeasi solutie s‑a dat si in cazul in care infractorul, dupa ce a sustras banii din portofel, a aruncat actele si portofelul, deoarece infractiunea se considera consumata in momen­tul in care victima a fost deposedata si acel portofel a trecut in puterea de stapanire a fap­tuitorului, care a dispus cum a voit de continut.

Din contra, practica judiciara a decis ca nu opereaza agravanta daca faptuitorul sustrage un obiect sau obiecte in care, in mod normal nu se tin astfel de acte, cum ar fi cazul unui furt dintr‑un dulap al unor haine in care intamplator se afla si un buletin de identitate, furtul unui geamantan sau al unei sacose, care serveste pentru trans­portul cumparaturilor in care victima ar fi pus si astfel de acte, furtul unei batiste in care erau infasurati niste bani alaturi de care se afla si un act de stare civila. Aceasta prezumtie este insa relativa.

Furtul este calificat si daca se comite in una din modalitatile prevazute in
art. 209 alin. (3) C.pen. In acest caz, modalitatile de comitere pot fi din cele intalnite pana acum, diferenta fiind ca obiectul material este diferit (titei, gazolina, instalatii de telecomunicatii etc.).

In aplicarea dispozitiilor art. 209 alin. (3) lit. h) C.pen., instanta suprema stabilit ca fapta de insusire pe nedrept de cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomu­nicatii, radiocomunicatii, precum si componente de comunicatii constituie infrac­tiunea de furt calificat prevazuta de textul de lege mentionat numai daca, in momen­tul sustragerii, acestea erau efectiv integrate intr‑o retea sau intr‑un sistem de comu­nicatii aflat sau nu in functiune[48].

Furtul calificat este si mai grav daca a produs consecinte deosebit de grave. In aceasta situatie, ca­racterul mai grav al faptei este dat de urmarea pe care o are actiu­nea de sus­tragere.

Conform art. 146 C.pen., prin "consecinte deosebit de grave" se intelege o pa­guba materiala mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii cauzate unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 C.pen. ori altei persoane fizice sau juridice.

Daca paguba materiala este cea care confera caracterul de furt calificat al faptei, instanta trebuie sa dispuna calcularea acestei pagube, si, implicit, stabilirea valorii ei, la data cand ea s‑a produs. Un calcul ulterior (de exemplu, la condamnarea incul­pa­tului) ar putea mari in mod artificial - datorita inflatiei - valoarea prejudiciului pro­dus de furt. Eventuala diferenta a valorii bunurilor intre cea existenta in momentul savar­­sirii faptei si cel al judecarii, va putea face obiectul recuperarii pe calea actiunii civile.

Prin perturbarea deosebit de grava a activitatii cauzata unui organ de stat, unei institutii, regii autonome, societati comerciale, altei persoane juridice sau persoane fizice ca urmare a savarsirii unei infractiunii de furt, se intelege periclitarea activitatii unei persoane fizice ori a unei persoane juridice (publice sau private) care le ame­ninta insasi existenta sau poate duce la incetarea oricarei activitati a acestora.

Stabilirea unor asemenea consecinte in cazul comiterii infractiunii de furt este un atribut exclusiv al instantei de judecata in baza probelor administrate in cauza.