Ierarhia actelor juridice

Actele juridice sunt de doua feluri: acte juridice normative si acte juridice individuale.

Actul juridic este manifestarea de vointa in scopul producerii de efecte juridice.

Actele juridice normative se emit de organele imputer- nicite ale Statului si sunt manifestari de vointa, prin care se dispune cu privire la modul cum sa se desfasoare anumite relatii sociale, iar in cazul nerespectarii acestei dispozitii, sanctiunile ce se aplica, de cine, cui si cum. Actele normative se aplica de regula pe intreg teritoriul si la toti subiectii.

Actele juridice individuale se refera numai la cazuri concrete la nivelul individului. In orice stat, actele juridice normative au o ierarhie bine stabilita, adica o putere de reglementare mai mica sau mai mare in raport de competenta si puterea organului emitent.

Astfel, fiecare organ emite un anumit act normativ bine precizat, din punct de vedere al competentei materiale, personale si teritoriale pe care o are acel organ.

Asadar, legea fundamentala a oricarui stat este Constitutia, care este elaborata de Adunarea constituanta si toate celelalte legi in statul respectiv se subordoneaza acesteia, in sensul ca, toate reglementarile ulterioare trebuie sa fie conforme Constitutiei.

Prin Constitutie se reglementeaza structura statului si relatiile dintre organele statului pe de o parte, precum si dintre acestea si persoana fizica ori persoana juridica.

Al doilea act normativ ca putere normativa il constituie legea organica, lege care se voteaza de Parlament cu o majoritate calificata (majoritatea din efectivul parlamentar) aceasta avand un domeniu de reglementare foarte important in stat (de exemplu, regimul proprietatii, regimul infractiunilor etc.)

Al treilea act normativ ca putere normativa o constituie legea ordinara, adica acea lege care se voteaza de Parlament cu majoritatea simpla (jumatate plus 1 din cei prezenti) reglementand celelalte domenii ce nu intra in obiectul legii organice.

Printr-o lege ordinara nu se poate modifica o lege organica si nici nu poate contraveni acesteia si bineinteles, Constitutiei.

In vacantele parlmantare, Guvernul este delegat provizoriu, de Parlament, printr-o Lege de abilitare sa emita ordonante tn anumite domenii, acte normative cu putere de lege ordinara, pana la aprobare sau respingere de catre Parlament. Prin aceasta ordonanta nu se poate modifica o lege organica si bine inteles nici Constitutia.

In cazuri de urgenta, Guvernul poate emite Ordonante de urgenta prin care se modifica legea inclusiv cea organica, pana la aprobarea sau respingerea acesteia in Parlament.

Pentru organizarea executarii si executarea in concret a legii, Guvernul emite hotarari, care sunt subordonate legii ordinare, legii organice si Constitutiei. Evident, o Hotarare de Guvern nu poate fi contrara Ordonantelor Guvernului si deci, nici nu le modifica. Atunci cand hotararile Guvernului contravin legii sunt atacate in justitie, putand fi anulate.

Dupa hotararile Guvernului, ca putere normativa se situeaza Ordinele si Instructiunile cu caracter normativ emise de ministrii dupa o anumita procedura. Acestea evident sunt subordonate tuturor celorlalte acte normative mai sus enumerate.

Toate aceste acte normative, din punct de vedere teritorial, se aplica in toata tara, insa din punct de vedere material numai in domeniile ce le-a fost rezervate.

Acte normative, cu competenta limitata de aplicare, atat teritoriala cat si materiala, emit Consiliile judetene, Consiliile locale si primariile.

BIBLIOGRAFIE

1. Prof. dr. Ioan Deleanu - Drept Constitutional si institutii publice, Editura Europa 1966, p. 5-52
2. Prof. dr. Ioan Murariu - Drept Constitutional si institutii publice, Editura Actami, Bucuresti- 1997, p. 11-17

Cristian Ionescu - Drept Constitutional si institutii publice, Editura Lumina Lex, Bucuresti-1997, p. 9-31