Bunurile si datoriile sotilor in cadrul societatilor comerciale

Legea 31/1990 reglementeaza atat bunul comun ca aport social, cat si datoriile sotilor ca asociati.

a)      Bunul comun ca aport social.

Conform Legii nr. 31/1990, doi soti constituie singuri o societate in nume colectiv, sau pot avea calitatea de comanditati intr-o societate in comandita simpla sau pe actiuni, ori pot constitui o societate cu raspundere limitata sau pot deveni actionari intr-o societate pe actiuni. In oricare dintre aceste situatii se poate pune problema daca sotii pot aduce ca aport in societate un bun comun.

Bunul adus ca aport devine proprietatea societatii comerciale, in conditiile prevederilor legale[1], iar corespunzator acestuia, asociatul dobandeste un titlu de valoare care se numeste aport social la societatea in nume colectiv, parte sociala la societatea cu raspundere limitata si actiune la societatea pe actiuni. Aportul in societatea comerciala poate fi in bani sau alte valori, de pilda creante, in natura, cu precizarile cuprinse in Legea nr. 31/1990. Ca atare, trebuie deosebite problemele in legatura cu bunurile ce pot fi aduse ca aport in societatea comerciala si cele privind titlurile de valoare amintite.

Se poate intampla insa, ca numai un sot sa devina asociat intr-o societate comerciala, caz in care el poate sa aduca un bun comun ca aport in acea societate, in conditiile Codului Familiei. In cazul in care bunul este mobil, se aplica prezumtia de mandat reciproc, deoarece aducerea bunurilor ca aport social este un act de dispozitie. Daca bunul este imobil, pentru aducerea lui ca aport in societatea comerciala este necesar consimtamantul expres al celuilalt sot.

Lucrurile sunt mai simple in cazul in care doi soti constituie o societate in nume colectiv sau o societate cu raspundere limitata, deoarece nu s-ar putea aduce obiectia ca se micsoreaza masa bunurilor comune in favoarea masei bunurilor proprii, bunurile dobandite prin activitatea societatilor comerciale revenind ca beneficii sotilor si, ca si in cazul lichidarii, se urmeaza dispozitiile Codului Familiei.

In cazul societatilor in nume colectiv, se poate aduce ca aport social una sau mai multe creante[2], care, in majoritatea lor sunt bunuri comune sotilor. In schimb, in cazul societatilor cu raspundere limitata, creantele nu pot constitui aport social .

In situatia in care numai un sot dobandeste calitatea de asociat intr-o societate comerciala, el poate, de asemenea, in conditiile aratate, sa aduca un bun comun ca aport social, deoarece acesta nu poate primi un alt regim juridic decat daca s-ar instraina bunul respectiv si nu se vede dece conventia sotilor prezumata sau expresa in sensul aratat ar putea fi nula[4].

In toate cazurile, contributia sotului asociat va fi individualizata valoric la data subscriptiei, potrivit valorii bunului comun adus ca aport social, daca nu mai sunt aduse si alte bunuri. In aceste conditii, un bun comun poate fi adus ca aport social si intr-o societate pe actiuni.

Cu privire la titlurile de valoare, adica aportul social ca parte sociala ori actiune ce constituie bunuri mobile chiar in cazul in care capitalul social consta intr-un bun imobil, dar aceasta numai pe timpul cat exista societatea comerciala[5], se poate pune intrebarea daca acestea sunt bunuri comune sau proprii ale sotilor, daca bunurile aduse ca aport social au fost comune, ca de pilda cand cei doi soti constituie o societate comerciala in nume colectiv in care aduc drept aport social si unele bunuri comune lor.

Se considera in practica, faptul ca la constituirea societatii comerciale, chiar daca sotul sau sotia aduc aport social un bun comun sub forma de valoare, acesta constituie bun propriu al unuia dintre soti, fapt ce rezulta din dispozitiile potrivit carora contractul de societate trebuie sa nominalizeze aportul fiecarui asociat in numerar sau alte bunuri si valori[6].

Cu toate acestea, beneficiile realizate de sotul asociat in cadrul unei socistati comerciale sunt bunuri comune, potrivit Codului Familiei[7]. Deci, titlurile de valoare pot fi, cu precizarile aratate, bunuri comune sau bunuri proprii ale sotilor, deoarece regimul juridic al administrarii si dispozitiei acestora este supus atat dispozitiilor Codului Familiei, cat si ale Legii nr. 31/1990.

b)      Datoriile sotilor ca asociati.

In ce priveste datoriile sotilor, daca acestia au constituit o societate in nume colectiv, ei raspund pentru obligatiile sociale in mod nelimitat si solidar si cu bunurile[8] lor pe langa raspunderea cu patrimoniul social al societatilor. Pentru a stabili regimul juridic al raspunderii sotilor, si anume daca este o datorie comuna sau una proprie, pot fi deosebite cazurile in care:

-- un singur sot este asociat intr-o societate in nume colectiv, caz in care obligatia lui de a raspunde pentru operatiile facute in numele si pe contul societatii, deci care obliga societatea, indiferent daca operatia a fost facuta de acest sot sau de un alt asociat, este o datorie proprie, inclusiv in cazul in care ar fi adus ca aport social un bun ce a fost comun sotilor. In aceasta situatie se raspunde, in primul rand cu averea sociala, deoarece raspunderea sotului asociat este subsidiara, iar sotul raspunde mai intai cu bunurile proprii, iar daca acestea sunt insuficiente, se vor imparti bunurile comune, pentru a se determina partea sa din bunurile comune, care apoi se va urmari pentru creanta ramasa neacoperita; solutia rezulta din imbinarea dispozitiilor Codului Familiei si ale Legii nr. 31/1990.

-- sotii au constituit societatea in nume colectiv, caz in care obligatia de a raspunde pentru operatiile incheiate in numele si in contul societatii este o datorie comuna; ca urmare, raspunderea sotilor este o raspundere subsidiara fata de cea a societatii, cu patrimoniul sau social; pentru obligatia ramasa neacoperita se vor urmari bunurile comune ale sotilor, pentru ei datoria fiind o suma, iar daca nu s-a satisfacut in intregime creanta, nici prin urmarirea bunurilor comune, se vor urmari si bunurile proprii, ei raspunzand solidar.