Divulgarea secretului profesional

Divulgarea secretului profesional

1. Continutul legal

Infractiunea este incriminata in art. 196 C.pen. si consta in divulgarea, fara drept, a unor date, de catre acela caruia i‑au fost incredintate sau de care a luat cunostinta in virtutea profesiei ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei per­soane.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiect juridic special sunt relatiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a i se respecta secretul datelor incredintate celor care exer­cita o profesie sau o functie, la care este nevoita sa apeleze.

Divulgarea secretului profesional ar stanjeni libertatea persoanei, ar pune‑o in imposibilitatea sa se comporte asa cum ar dori in situatiile in care este nevoita sa apeleze la persoane care exercita o anumita profesie (de pilda, medic, avocat, far­macist etc.) sau functie (de pilda, salariat CEC).

Aceasta ar prejudicia nu numai pe individ - de exemplu, o persoana s‑ar vedea pusa in situatia ori de a renunta la oficiile unui medic (ceea ce i‑ar agrava boala de care sufera), ori sa se expuna primejdiei de a i se divulga unele secrete ale vietii sale intime -, dar si buna desfasurare a unor activitati sociale. Spre deosebire de secretele incredin­tate in relatiile particulare si unde indiscretia nu are alta sanctiune decat cea cuprinsa in normele morale sau, eventual, in normele dreptului civil, divulgarea secretelor de catre o persoana careia aceste secrete i‑au fost incredintate ori de care a luat cunostinta in virtutea functiei ori profesiei prezinta pericolul social al unei infractiuni.[1]

b) Avand in vedere ca infractiunea de divulgare a secretului profesional aduce atingere libertatii per­soanei, actiunea subiectului, de regula, nu se indreapta impo­triva unui obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ este circumstantiat, in sensul ca acesta nu poate fi decat o persoana care exercita o profesie sau o functie ce implica obli­gatia de pastrare a secretului.

Prin "profesie" trebuie sa intelegem o indeletnicire permanenta avand ca obiect prestarea de servicii si care presupune o pregatire speciala (avocati, medici, far­macisti, preoti, dentisti etc.). Prin "functie" se intelege o insarcinare cu caracter tem­porar sau permanent in serviciul oricarui organ sau oricarei institutii, indiferent de modul de ocupare a acesteia (procuror, judecator militar). Nu exercita o profesie sau functie persoana care intamplator face un serviciu altei persoane.

Legea face referire la acele functii si profesii care, prin natura lor sau prin modul cum sunt reglementate, au legatura cu ascultarea unor confidente sau cu aflarea de secrete. Este vorba, de asemenea, de functii sau profesii recunoscute de lege. Acela care se adreseaza unei persoane care exercita o profesie neautorizata de lege si ii incredinteaza un secret, nu poate cere sa se faca aplicarea prevederilor art. 196 C.pen. Tot astfel, daca se adreseaza unei persoane care exercita ilegal o profesie (de pilda, avocatura clandestina)[2].

Participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si complicitatii. Coau­toratul este exclus, intrucat obligatia pastrarii secretului este personala.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoana. Daca secretul se refera la doua sau mai multe persoane, va exista concurs de infractiuni, deoarece - asa cum s‑a mai aratat - in cazul infractiunilor contra persoanei, pluralitatea subiectilor pasivi este incom­patibila atat cu infractiunea continuata, cat si cu unitatea naturala de infractiune.

Nu exista cerinte speciale cu privire la timpul si locul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea implica, sub aspectul elementului material, o actiune de divulgare a unor date din partea persoanei obligate la pastrarea secretului, adica o actiune prin care acele informatii sunt date in vileag, sunt aduse la cunostinta altora. Nu are relevanta daca divulgarea s‑a facut direct ori indirect, daca au fost divul­gate toate datele sau numai o parte din ele. Fapta se poate comite si prin inac­tiune, cand autorul a lasat ca alte persoane sa ia cunostinta de secret (medicul care a lasat o persoana straina sa citeasca notele de diagnostic)[3].

Datele susceptibile a fi divulgate pot fi orice informatii, referinte cu privire la o persoana si care constituie, prin natura lor, prin vointa persoanei sau printr‑o dis­pozitie legala, un secret[4]. Aceste date pot sa se refere la aspecte apartinand sferei intime a victimei, starea sanatatii, chestiuni familiale, vicii, convingeri, situatie mate­riala, dar pot sa se refere si la alte elemente. Obligatia de nedivulgare este totala, in raport cu toate datele cunoscute, si deplina, adica in raport cu toate persoanele .

Pentru existenta infractiunii trebuie indeplinite, cumulativ, doua cerinte esentiale.

In primul rand divulgarea trebuie sa se faca fara drept, adica sa nu existe o indatorire legala de a denunta secretele aflate. In acest sens, trebuie semnalate acele texte din Codul penal care prevad obligativitatea denuntarii savarsirii anumitor infrac­tiuni (art. 170, art. 262, 263, 265). Nu constituie divulgare fara drept situatia cand aceasta are loc la cererea sau cu consimtamantul celui interesat.

In Codul de procedura penala [art. 79 alin. (1)] se prevede ca persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea per­soanei fata de care este obligata a pastra secretul.

In al doilea rand pentru existenta infractiunii se mai cere ca fapta sa fie de natura a aduce prejudicii unei persoane. Prejudiciile pot fi materiale sau morale si pot privi persoana la care se refera datele divulgate sau o alta persoana. Aceste prejudicii nu trebuie produse in mod efectiv, ci pot fi numai potentiale.

b) Prin savarsirea actiunii incriminate trebuie sa se produca urmarea imediata ceruta de natura actiunii descrise in norma.

c) Trebuie sa existe legatura de cauzalitate intre actiune si urmarea imediata.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se comite cu intentie directa sau indirecta. Fap­tuitorul isi da seama ca divulga date pe care le‑a aflat in virtutea functiei sau pro­fesiei, date al caror continut secret este tinut sa‑l pastreze, intrucat poate aduce preju­dicii unei persoane, urmare pe care o doreste sau accepta. Savarsirea faptei din culpa nu cade sub incidenta legii penale. Scopul si motivele actiunii de divulgarea secre­tului profesional nu au nicio relevanta pentru existenta infractiunii.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Consumarea infractiunii are loc in momentul cand, ca urmare a actiunii faptuitorului, s‑a produs consecinta ceruta de lege. Acest rezultat se produce instan­taneu, in momentul cand s‑a produs divulgarea. Tentativa acestei infractiuni, desi posibila, nu cade sub incidenta legii penale.

B. Modalitati. Infractiunea de divulgare a secretului profesional se savarseste sub doua modalitati normative, dupa cum datele au fost incredintate ori subiectul a luat cunostinta de aceste date in virtutea profesiei sau functiei. In raport cu aceste modalitati normative pot exista o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pedeapsa pentru divulgarea secretului profesional este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatama­te, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.