Regimul matrimonial al viitorilor soti

Regimul matrimonial al viitorilor soti

In ceea ce priveste casatoria, in general, noua reglementare nu este fundamental deosebita de cea actuala. Se constata insa o alunecare spre aplicarea teoriei contractualiste a casatoriei, prin introducerea posibilitatii incheierii unei conventii matrimoniale, prin care viitorii soti, sau sotii, in cazul incheierii acesteia in timpul casatoriei, isi pot alege regimul matrimonial aplicabil sau pot include clauze de preciput, nemaifiind nevoiti ca, prin incheierea casatoriei, sa supuna unor norme legale imperative si unice toate aspectele organizarii vietii lor de familie.

Este o reactie ferma a legiuitorului roman fata de tendinta internationala de extindere a casatoriilor intre persoane de acelasi sex, pe care le apreciez ca fiind destul de daunatoare educatiei copiilor care sunt crescuti in astfel de casnicii.

Conditiile de fond care trebuie indeplinite pentru incheierea casatoriei prevazute de noul act normativ sunt asemanatoare cu cele din dreptul romanesc actual.

Cu privire la numele viitorilor soti, va exista si posibilitatea ca unul dintre ei sa-si pastreze numele dinaintea casatoriei, iar celalalt sa poarte numele lor reunite .

Prin noul Cod civil roman se reglementeaza mai clar si mai complet drepturile si indatoririle personale ale sotilor, prin reinstituirea anumitor valori morale ale familiei, in sensul ca sunt precizate expres obligatiile personale ale sotilor privind respectul reciproc, fidelitatea si sprijinul moral, dar, in acelasi timp, este ocrotita si independenta acestora, prin interdictiile privind cenzurarea corespondentei, a relatiilor sociale sau a alegerii profesiei celuilalt sot.

O reglementare noua si novatoare este data si drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale sotilor, in Capitolul VI  din Titlul II, Cartea a II-a a acestui act normativ.

Prin noua reglementare, sotii au posibilitatea sa isi organizeze aspectele patrimoniale ale convietuirii lor potrivit situatiei si stilurilor de viata ale fiecarei familii, in limitele stabilite de lege. In acest sens, legea prevede o serie de reguli generale, aplicabile oricarei familii, indiferent de regimul matrimonial pe care sotii il aleg, reglementate sub titlul "Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor".

Denumit "regim primar imperativ", "statut imperativ de baza", "statut matrimonial de baza" , "regim matrimonial primar", "efectele casatoriei", acest set de reguli constituie, numitorul comun cel mai mic fata de pluralitatea regimurilor matrimoniale aplicabile intr-un sistem de drept national. Acelasi autor il defineste, numindu-l "regim primar imperativ", ca fiind "un set de norme imperative si esentiale, norme de aplicare imediata, indiferent de regimul matrimonial concret al sotilor".

Este, cu alte cuvinte, un set de reguli fundamentale si imperative, aplicabile indiferent de regimul matrimonial care guverneaza raporturile patrimoniale dintre soti.

Acesta nu poate fi considerat un regim matrimonial suficient pentru a organiza raporturile patrimoniale dintre soti sau dintre acestia si terti; este vorba doar despre normele fundamentale care guverneaza aceste raporturi, care se aplica in mod obligatoriu tuturor celor casatoriti.

Este vorba, prin urmare, de un regim general, ce constituie structura de baza a relatiilor patrimoniale ale sotilor, cuprinzand efectele directe ale casatoriei.

In reglementarea noului Cod civil roman, aceste dispozitii sunt impartite in trei paragrafe, primul referindu-se la regimul matrimonial in general, al doilea avand drept obiect locuinta familiei, iar al treilea cheltuielile casatoriei.

Primul paragraf se refera la posibilitatile pe care viitorii soti sau sotii le au in privinta alegerii regimului matrimonial, perioada in care regimul matrimonial ales isi produce efectele, mandatul intre soti, independenta patrimoniala a sotilor si dreptul acestora la informare. Tot in cadrul acestor norme, legea prevede actiunea in justitie pe care o are la dispozitie unul dintre soti in situatia in care celalalt face unele acte de dispozitie care pun in pericol grav interesele familiei.

Cu privire la mandatul intre soti, noul Cod civil ofera doua posibilitati, respectiv mandatul conventional si mandatul judiciar, eliminandu-se clasicul mandat tacit prezumat al sotilor. In timp ce mandatul conventional al sotilor nu se bucura de o reglementare speciala, acesta aflandu-se sub incidenta dreptului comun cu privire la contractul de mandat, pentru mandatul judiciar se prevad, in mod concret, situatia in care poate fi solicitat, respectiv atunci cand unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa, competenta de solutionare a cererii, care apartine instantei de tutela, precum si solutia pe care o poate da instanta, respectiv incuviintarea ca celalalt sot sa il reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial, instanta stabilind, totodata, conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat. Si cu privire la exercitarea dreptului de dispozitie al sotilor cu privire la bunurile lor, noua reglementare aduce noutati, in sensul ca, in principiu, fiecare sot poate sa incheie orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane, fiind inlaturate unele interdictii, cum ar fi aceea a vanzarii intre soti, existenta in dreptul actual al familiei.

Totodata, legea prevede expres posibilitatea fiecaruia dintre soti de a face, fara consimtamantul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni in legatura cu acestea, sotul titular al contului avand, in raport cu societatea bancara, dreptul de a dispune de fondurile depuse, daca prin hotarare judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel. Acest drept apartine sotului deponent chiar dupa desfacerea sau incetarea casatoriei. Sunt prevederi generate de evolutia vietii sociale, care impune fiecaruia dintre noi efectuarea unor operatiuni bancare foarte frecvente, libertatea acestora conditionand desfasurarea normala a vietii de zi cu zi. Consecinta unor astfel de prevederi legale se concretizeaza intr-o mai mare independenta a sotilor, fiecare actionand, astfel, fara a avea nevoie nici macar de consimtamantul prezumat al celuilalt, consimtamant care ar fi presupus cel putin o informare a acestuia din urma cu privire la actele curente incheiate in legatura cu fondurile depuse in conturi bancare.

Din acest motiv, legiuitorul a reglementat, in art. 318 al noului Cod civil, dreptul la informare al fiecaruia dintre soti cu privire la bunurile, veniturile si datoriile celuilalt sot, la cerere. Cel refuzat se poate adresa instantei de tutela  pentru obligarea sotului sau, sau a oricarui tert detinator al informatiilor cerute, sa i le furnizeze. Legea prevede ca, in cadrul unor astfel de actiuni, tertii pot refuza furnizarea informatiilor numai atunci cand sunt tinuti de pastrarea secretului profesional, sau cand solicitarea informatiilor respective poate fi facuta, potrivit legii, numai de celalalt sot (de exemplu, sotul titular al contului bancar), in aceasta din urma situatie refuzul sotului parat de a solicita informatiile dand nastere prezumtiei relative ca sustinerile sotului reclamant sunt adevarate.

Apreciem ca sotii vor recurge la astfel de actiuni, in principal, in situatiile limita in care unul dintre acestia are indicii care ii pot naste temerea ca actele incheiate de sotul sau cu privire la veniturile acestuia, ori cu privire la oricare din bunurile comune, ar putea pune in pericol grav interesele familiei, doar in acest caz putandu-si justifica o necesitate stringenta de informare, in vederea solicitarii aplicarii dispozitiilor art. 316 din noul Cod civil, care sa impuna incheierea anumitor acte de dispozitie numai cu consimtamantul expres al sotului reclamant. Nu este exclus, insa, ca rolul instantei de tutela sa fie incarcat cu astfel de actiuni introduse de soti pentru refuzul de informare si in situatii obisnuite, care nu comporta vreun risc de pericol pentru interesele familiei.Tot in acest prim paragraf al primei sectiuni a Capitolului VI, se reglementeaza, dupa cum aratam mai sus, posibilitatile pe care viitorii soti sau sotii le au in privinta alegerii regimului matrimonial, precum si perioada in care regimul matrimonial ales isi produce efectele.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Potrivit dispozitiilor art. 312 din noul Cod civil, viitorii soti isi pot alege unul dintre cele trei regimuri matrimoniale reglementate de acest act normativ, respectiv: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala .

Pentru claritatea prezentarii, consideram ca se impun cateva precizari cu privire la notiunea de "regim matrimonial".

Asa cum a fost definit in doctrina, orice regim matrimonial este constituit dintr-un ansamblu de reguli care guverneaza bunurile sotilor.

Obiectul regimului matrimonial poate fi definit in sensul material si in sensul juridic al termenului.

In sens material, regimul matrimonial reprezinta normele legale aplicabile ansamblului bunurilor sotilor, indiferent de data si modul de dobandire a acestora. Prin urmare, obiectul reglementarii il formeaza toate bunurile pe care sotii le aveau in momentul incheierii casatoriei, precum si cele dobandite de ei in timpul casatoriei, impreuna sau separat, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Este vorba, in general, asa cum aratau Stettler si Waelti, despre ansamblul drepturilor pecuniare apartinand unei persoane, acestea fiind, in special, drepturile reale asupra bunurilor mobile si imobile, drepturile de proprietate intelectuala, drepturile pecuniare legate de calitatea de actionar intr-o societate anonima sau de membru intr-o societate de persoane, ca si drepturile decurgand din creante de orice natura.In sens juridic, regimul matrimonial supune bunurile sotilor unor reguli avand un obiect propriu, dar formand impreuna un tot coerent.O parte dintre aceste reguli se refera la proprietatea asupra bunurilor, ele guvernand separatia bunurilor sau compunerea patrimoniului fiecaruia dintre soti. Cu ajutorul lor se poate stabili daca anumite bunuri pe care sotii le-au avut in momentul incheierii casatoriei sau le-au dobandit ulterior, in timpul casatoriei, raman proprii fiecaruia sau intra, in totalitate sau in parte, in masa bunurilor comune.

In acelasi timp, aceste reguli guverneaza repartizarea pasivului patrimonial al fiecaruia dintre soti. Modul de repartitie a bunurilor, a activului si a pasivului, este specific fiecarui regim matrimonial si depinde de importanta care se acorda spiritului comunitar fata de cel separatist. De altfel, in mod traditional, influenta franceza a mers catre spiritul comunitar, potrivit caruia casatoria este conceputa in sensul ca uniunea personala determina o asociere patrimoniala, in timp ce conceptia separatista, de origine anglo-saxona, a refuzat ideea ca asocierea patrimoniala ar decurge in mod necesar din uniunea personala.

O alta parte dintre regulile specifice oricarui regim matrimonial se refera la modul de dispozitie si administrare a acestor bunuri. Este vorba aici, in principal, despre a sti daca fiecare dintre soti isi poate gestiona singur bunurile din patrimoniul sau, ori daca drepturile de dispozitie si administrare sunt concentrate doar in mainile unuia dintre soti, sau acestea sunt impartite intre sot si sotie.

Asadar, dupa cum doctrina a mai afirmat, la aceste doua aspecte se rezuma esenta raporturilor juridice care definesc regimurile matrimoniale.

Revenind la dispozitiile noului Cod civil, mentionam ca acestea reglementeaza perioada aplicarii regimului matrimonial, care poate corespunde duratei casatoriei, sau poate fi mai scurta, in cazul modificarii regimului matrimonial, in conditiile legii. Se face deosebirea, de asemenea, intre data de la care regimul matrimonial produce efecte intre soti si data de la care acesta produce efecte fata de terti. In acest sens, mentionam ca intre soti regimul matrimonial adoptat produce efecte din ziua incheierii casatoriei, iar atunci cand este adoptat in timpul casatoriei, prin modificarea altui regim matrimonial, de la data prevazuta de parti sau, in lipsa, de la data incheierii conventiei matrimoniale. Fata de terti, regimul matrimonial adoptat este opozabil numai de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, afara de cazul in care acestia l-au cunoscut pe alta cale.

Al doilea paragraf al aceleiasi sectiuni cuprinde dispozitii prin care este protejata locuinta familiei.

Si astfel de dispozitii constituie noutati absolute pentru dreptul romanesc al familiei.

1. Domiciliul familial

Domiciliul familial ,este definita ca fiind "locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta sotului la care se afla copiii". Aceasta locuinta se bucura de un regim special de protectie daca a fost astfel notata in cartea funciara, in conditiile legii.

Dispozitiile legale privind protectia locuintei familiei sunt prezente si in alte sisteme de drept.

In dreptul francez, de exemplu, ca si in alte sisteme de drept in care functioneaza un regim primar, este vizat chiar dreptul de proprietate, in sensul ca sotul proprietar al imobilului declarat locuinta familiala renunta, prin simplul fapt al acestei afectari, la o parte din prerogativele sale, el neputand instraina acest bun fara consimtamantul consortului sau care nu este proprietar, desi, in principiu, fiecare sot este liber sa instraineze singur bunurile sale proprii. Acelasi regim juridic se aplica si bunurilor mobile care mobileaza locuinta familiei, legea nefacand deosebire intre cele care folosesc la intrebuintarea locuintei si cele de ornament.

Ratiunea unor astfel de constrangeri o constituie protectia locuintei familiei, pe toata durata casatoriei, impotriva efectelor unor acte imprudente, sau chiar rautacioase, ale unuia dintre soti.

Prin aceste dispozitii, legea franceza impune o cogestionare fortata, ce poate afecta atat drepturile reale cat si pe cele personale care privesc locuinta familiei. Sunt vizate actele de dispozitie, in special cele de vanzare, ipoteca, uzufruct, gaj, renuntarea la drept, etc..

In dreptul elvetian, niciunul dintre soti nu poate, fara consimtamantul celuilalt, nici sa rezilieze contractul de inchiriere, nici sa instraineze imobilul si nici sa restranga prin acte juridice drepturile care tin de locuinta familiei.

Mai mult chiar, in dreptul Quebecului locuinta familiei face parte din patrimoniul familial, supus altor reguli decat cele specifice regimului matrimonial care guverneaza casatoria, nu doar in ceea ce priveste dispozitia, administrarea si folosirea bunurilor care il compun, dar chiar si in ceea ce priveste lichidarea sa.

Regimul protectiv din noua noastra reglementare se concretizeaza intr-o serie de dispozitii, cuprinse in art. 321-324 din noul Cod civil, prin care se stabilesc limitele si conditiile exercitarii drepturilor sotilor cu privire la imobilul care constituie locuinta familiei si la bunurile care il mobileaza sau il decoreaza.

Printr-o derogare a legii de la drepturile fiecaruia dintre soti cu privire la bunurile proprii, nici macar sotul care este proprietar exclusiv nu poate dispune, fara consimtamantul scris al celuilalt sot, cu privire la drepturile asupra locuintei familiei si nici nu poate, fara respectarea aceleiasi conditii, sa deplaseze din locuinta bunurile care o mobileaza sau o decoreaza, ori sa dispuna de acestea.

Avand in vedere faptul ca, pentru o mare parte dintre persoanele casatorite din Romania, cel putin in prezent, casa in care acestea locuiesc, cu mobilierul si decoratiunile interioare, constituie cea mai mare parte a averii lor, indiferent  de regimul matrimonial pe care il vor adopta, exercitarea dreptului de dispozitie cu privire la bunurile lor va fi afectat de aceasta conditie, a obtinerii consimtamantului expres al celuilalt. Acest inconvenient constituie pretul platit de fiecare dintre soti pentru a se asigura familiei o minima stabilitate in privinta conditiilor de locuit si a protejarii mediului in care se desfasoara viata cotidiana, impotriva actelor abuzive ale unuia dintre soti.

Pentru a se preveni savarsirea unor abuzuri, a fost prevazuta si posibilitatea oricaruia dintre soti de a sesiza instanta de tutela, pentru ca aceasta sa autorizeze incheierea actului atunci cand consimtamantul este refuzat de celalalt sot fara un motiv legitim .

Sanctiunea incheierii unor acte juridice cu privire la locuinta familiei ori la bunurile care o mobileaza sau o decoreaza, de catre unul dintre soti fara consimtamantul celuilalt, este nulitatea relativa a actului, care poate fi ceruta in termen de un an de la data la care sotul neparticipant a luat cunostinta despre aceasta, dar nu mai tarziu de un an de la incetarea regimului matrimonial.

Apreciem ca acest termen limita este prevazut pentru a nu se prelungi prea mult, cu posibile consecinte negative, chiar sicanatorii, spectrul posibilitatii introducerii unei actiuni in anularea actului, mai ales fata de tertii contractanti de buna credinta, care se bazeaza pe publicitatea facuta potrivit legii, publicitate prevazuta in scopul de a  proteja siguranta circuitului civil.

Sanctiunea nulitatii relative a actului nu se poate aplica atunci cand locuinta familiei nu a fost notata ca atare in cartea funciara, situatie in care sotul respectiv nu poate obtine decat daune-interese de la consortul sau, in afara cazului in care tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei a imobilului in cauza .

Putem deduce de aici faptul ca aceasta forma de publicitate, care consta in inscrierea imobilului respectiv ca locuinta a familiei, are drept scop doar protectia tertilor contractanti, in relatiile dintre soti imobilului in care acestia locuiesc aplicandu-i-se oricum dispozitiile privind locuinta familiei, insa cu alte consecinte.