In vorbirea curenta, prin
contrabanda se intelege trecerea clandestina peste
granita a unor marfuri interzise sau sustrase de la plata
taxelor vamale. Termenul, de origine italiana, a fost asimilat prin
'filiera franceza', limbi in care semnifica
aceeasi actiune de introducere ilegala intr-o tara a
unor marfuri prohibite sau supuse unor taxe, cu intentia de a frauda
interesele financiare ale statului in propriul profit material,
in limba de provenienta era un cuvant compus din prefixul contra
care inseamna impotriva
si cuvantul bando cu intelesul de proclamatie,
decret, act cu putere de lege. Asadar, impotriva legii,
contra legii, sau pe scurt: contrabando.
Din analiza primelor texte de incriminare a
acestei infractiuni rezulta ca intelesul termenului de
contrabanda a fost determinat, initial, de reglementarea legala.
Adica, incarcatura semantica a cuvantului era data de
continutul infractiunii definit de textul de lege. Cu timpul,
desi semnificatia cuvantului s-a pastrat aproape
nealterata, in plan legislativ continutul infractiunii
desemnata prin aceasta vocabula s-a schimbat substantial.
Astfel, se poate observa cu usurinta ca intre
definitia infractiunii de contrabanda cuprinsa in L. generala
a vamilor din 15 iunie 1874
si aceea din Legea nr. 86/2006 privind C. vam, al Romaniei, exista
diferente foarte mari. Situatia pare cu totul fireasca si
explicabila avand in vedere ca intre cele doua legi exista
un interval de 132 de ani, timp in care s-a produs o suma de
transformari in domeniul de reglementare al acestora. Totusi,
cuvantul contrabanda pastreaza acelasi inteles de la
inceput, ceea ce inseamna ca intre el si notiunea juridica
purtand aceeasi denumire nu exista identitate.
In fond esenta notiunii de
contrabanda este sustragerea de la plata obligatiilor vamale (taxe -
in general), eludarea lor. Cautand sa stavileasca asemenea
fapte daunatoare intereselor economice ale statului, legiuitorii au
inclus in textele de incriminare toate actiunile prin care s-ar fi putut
realiza aceasta frauda. Insa, conditiile care
influenteaza faurirea legilor se modifica de la o
etapa la alta, ceea ce
antreneaza, desigur, schimbari in domeniul reglementarilor
incriminatorii.
Asa s-a ajuns ca astazi, sub regimul
Legii nr. 86/2006, infractiunea de contrabanda sa aiba o
arie de cuprindere mult mai redusa decat cuvantul care o desemneaza.
In conformitate cu textele art. 270 si 271 din lege, prin contrabanda
se intelege trecerea peste frontiera prin alte locuri decat cele
stabilite pentru controlul vamal de marfuri sau bunuri, ori trecerea peste
frontiera fara autorizatie a marfurilor prohibite,
supuse autorizarii sau altor conditii cum ar fi: armele,
munitiile, materialele explozive, radioactive, stupefiantele etc.
Celelalte incalcari ale regimului juridic vamal de genul: folosirea
documentelor ce se refera la alte marfuri, a documentelor
falsificate, sustragerea de la vamuire etc, nu sunt incluse de lege in
categoria contrabandei, ele constituind alte infractiuni sau chiar
contraventii.
Dintotdeauna incriminarea contrabandei s-a
facut prin legi exterioare Codului penal
pastrandu-se denumirea consacrata in plan juridic si lingvistic.
Trecerea timpului a alterat aceasta regula in sensul ca unele
actiuni specifice contrabandei au fost incriminate in Codul penal sub
numele de 'nerespectarea dispozitiilor privind operatii de
import sau export'.
In ciuda acestor transformari
inregistrate de tehnica legislativa, limbajul comun, cel folosit curent in
comunicarea cotidiana a pastrat pentru asemenea incalcari
ale legii vamale aceeasi denumire: contrabanda. Fie
numai si pentru aceste considerente se impune ca o necesitate
cunoasterea exacta a evolutiei incriminarilor contrabandei,
a conditiilor (in special economice) care le-au influentat si a
textelor legale actuale. Totodata, cele enumerate constituie premise ale
aplicarii corecte a legii si temeiuri ale previziunilor ce s-ar putea
avansa in materie (propuneri de lege ferenda).
