Istoria dreptului

Istoria dreptului este legata de istoria poporului ' precum viata poporului se schimba de - a lungul veacurilor - spune Pushta - tot astfel dreptul , ramura a acestei vieti se schimba si el cu vremea , se dezvolta odata cu poporul caruia ii apartine si se adapteaza diferitelor sale faze de dezvoltare '

Dreptul civil - cuprinde normele si institutiile juridice ce reglementeaza raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale ce iau nastere intre : persoanele fizice, persoanele fizice si juridice, raporturi in care partile (subiectele) se situeaza pe pozitii de egalitate in exercitarea drepturilor si obligatiilor subiective.

Pentru realizarea acestei lucrari mi-am propus o sinteza, ingloband puncte de vedere ale mai multor autori, inclusiv prevederile legale cuprinse in acte normative aparute in decursul timpului.

Lucrarea de fata cuprinde: Notiunea si clasificarea actelor juridice civile, Consimtamantul, Comparatiile intre viciile de consimtamant, Nulitatea actului civil, Practica judiciara.

Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui.  

Unii autori au considerat ca institutiile juridice apartinatoare acestei ramuri a dreptului contribuie intr-o masura importanta la reglementarea vietii persoanei juridice, de la infintare, ori in legatura cu acest proces si pana la incetarea ei prin reorganizare si dizolvare, ba chiar si in privinta consecintelor ce decurg din aceste masuri.

Spunem ca dreptul civil este dreptul comun in materie deoarece ori de cate ori o ramura de drept nu contine norme proprii de reglementare a unei relatii sociale, se va aplica norma corespunzatoare din dreptul civil.

Normele dreptului civil sunt cuprinse in Codul Civil si alte legi, care impreuna constituie izvoarele dreptului civil.

Totodata ele sunt organizate in institutii de drept civil care reprezinta grupe de norme ce reglementeaza anumite subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

In dreptul romanesc primele legiuiri scrise cu caracter de coduri sunt:

- Pravila lui Vasile Lupu pentru Moldova ce dateaza din anul 1646.

- Pravila cea Mare a lui Matei Basarab pentru Muntenia emisa in anul 1652.

Codul civil romanesc, a fost promulgat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1.12.1865 purtand denumirea de Codicele civile.

Acest Cod Civil a fost inspirat in cea mai mare parte din codul civil francez de la 1804 (denumit si codul napoleonian) precum si de alte legiuiri din Italia si Belgia, preluand insa si insemnate dispozitii nationale precum cele din codul Caragea si codul lui Calimach.

Desi a suferit numeroase modificari de-alungul timpului, valoarea codului civil este incontestabila , dispozitiile sale fiind aplicate si astazi la 140 ani de la promulgare. Chiar daca organismul legislativ al Romaniei analizeaza in prezent un proiect de modificare al codului Civil, per ansamblu aceste modificari completeaza prevederile existente pentru armonizarea legislatiei interne la cerintele Uniunii Europene.

Ca structura, codul civil este alcatuit din 1914 articole impartite in trei carti, intitulate: despre persoane, despre bunuri si respectiv despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea.