Compararea ordinilor juridice in etnologia juridica. Compararea ciclurilor sau a ariilor culturale

Compararea ordinilor juridice in etnologia juridica. Compararea ciclurilor sau a ariilor culturale

Specifica indeosebi secolului al XlX-lea, urmare a contributiei precursorilor francezi, italieni, germani, chiar si englezi, etnologia juridica a reprezentat in simplitatea specifica acelor timpuri, doar o comparare sumar-generica a unor sisteme de drept, analizate exclusiv prin metoda comparativa institutionala.

in fapt, premisele unei astfel de comparari nu putem sa le catalogam ca fiind in totalitate gresite, fiindca ar insemna sa desconsideram importanta cercetarilor stiintifice a precursorilor in fundamentarea ideologica a dreptului comparat modern, ci doar sa subliniem caracterul limitativ al perspectivelor la care acestia s-au rezumat, intrucat din perspectiva comparativa, lipsa de intelegere a realitatilor istorice a constituit si, de ce sa nu recunoastem, inca mai constituie: "un mare defect metodologic'¹, al metodei comparative in etnologia juridica.

Cu toate acestea, aceasta teorie uniliniara a evolutionismului comparat a avut parte, de-a lungul timpului, si de numeroase critici aduse in principal de reprezentanti ai diferitelor sisteme juridice, printre care se impune a-i aminti pe: E. Burnett Tylor, Graebner, Wilhelm Schmidt, Ratzel, Trimborn, Winzer, Franz Boas, R.H. Lowie Malinowski sau chiar Freud, care sub o forma sau alta, odata cu aparitia teoriei ciclurilor sau a ariilor culturale, au incercat sa descompuna complexele culturale in simple elemente izolabile, care contin in structura lor, asemanari ale unor elemente componente.

In practica, uneori deliberarea asupra cauzelor se finalizeaza la ore tarzii, astfel incat, la citirea solutiilor pronuntate partile lipsesc din sala de sedinta, luand la cunostinta despre continutul acestora din condica sedintei de judecata la serviciul arhiva al instantei.

Legea prevede ca hotararea se pronunta intotdeauna in sedinta publica.

Ce trebuie sa cuprinda o hotarare judecatoreasca?         

Hotararea trebuie sa fie intocmita in forma scrisa si se compune din trei parti:

practicaua;

considerentele (motivarea);

dispozitivul.

Practicaua este partea introductiva a hotararii si cuprinde:

1. indicarea instantei care a pronuntat hotararea si numele judecatorilor care au luat parte la judecata;
2. numele partilor, calitatea in care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentantilor legali si al avocatilor;
3. obiectul cererii si sustinerile in prescurtare ale partilor, cu aratarea dovezilor;

4.     concluziile procurorului, daca este cazul.

Considerentele sau motivarea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. Aceasta reprezinta partea cea mai extinsa a unei hotarari si in cuprinsul sau instanta va arata fiecare capat de cerere, apararile partilor, probele care au fost administrate, motivele pentru care unele dintre acestea au fost retinute iar altele au fost inlaturate, exceptiile invocate de parti sau de catre instanta de judecata, din oficiu si modul in care au fost solutionate, textele  de lege pe care le-a aplicat la situatia de fapt stabilita. Motivarea trebuie sa fie clara, exacta si necontradictorie.

Dispozitivul este ultima parte a

Un exemplu in sprijinul acestei teorii a fost emis chiar de Ratzel care aprecia ca: "paralelismul elementelor structurale si asemanarea lor se datoreaza exclusiv istoriei ariilor culturale si nu unitatii presta­bilite a unor evolutii comune', inlocuind practic in mod subiectiv, explicatia de tip evolutionist, cu cea a interpretarii difuzioniste. Aceasta perioada care se poate caracteriza ca fiind nefasta ideologic si-a gasit adepti indeosebi in perioada interbelica, fapt care atesta, caracterul ipotetic, pe alocuri nestiintific al acesteia.