Principiile dreptului penal - principiul Legalitatii

Principiile dreptului penal reprezinta o orientare de baza care scoate in evidenta caracterul unitar al dreptului penal, regasindu-se in procesul elaborarii legilor, cat si in cadrul institutiilor de drept penal.

Principiile impun o limitare a puterii sanctionatorii a statului, intervenind la momentul elaborarii legilor, cat si la momentul aplicarii lor.

In ceea ce priveste sfera principiilor de drept penal, nu exista un punct de vedere unitar, aplicabil de toti autorii.

Conform unei opinii, principiile reprezinta idei fundamentale care reglementeaza cadrul penal, carora trebuie adaugate si alte principii care sa fie specifice dreptului penal si care se desprind din  ideile sustinute in cadrul doctrinelor politico-juridice ce au influentat redactarea legislatiei penale romane.

Potrivit unei alte opinii, intre principii trebuie sa se regaseasca si principiul umanismului, deoarece toate celelalte decurg din acesta.

Principiul Legalitatii

Principiul legalitatii este reglementat in art. 53 din Constitutia Romaniei si art. 10, 14 actualul C.Pen./ art. 3, art. 6  din Noul C. Pen.. Ca noutate, legalitatea este reglementata in noul Cod Penal in doua articole distincte, art. 1 - legalitatea incriminarii si art. 2 - legalitatea sanctiunilor de drept penal, spre deosebire de actualul cod penal ce o instituie legalitatea incriminarii intr-un singur articol, art. 2.

Sub aspect material, principiul presupune prevederea in texte a faptelor considerate infractiuni si a sanctiunilor aferente, iar sub aspect formal, presupune redactarea textului cu suficienta claritate pentru ca o persoana sa isi dea seama de actiunile sau inactiunile care intra sub incidenta ei (cerinta de previzibilitate a textului normei).

Principiul legalitatii se concretizeaza in adagii - "nullum crimen sine lege", "nulla poena sine lege" (a se vedea - aplicarea legii in timp), "nullum judicium sine lege". El vizeaza 2 aspecte:

(a) legalitatea incriminarilor

(b) legalitatea sanctiunilor

Noul cod penal defineste principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei in doua texte succesive, cu denumirea marginala. "Legalitatea incriminarii"(art. 1) si "Legalitatea sanctiunilor de drept penal"(art. 2). Reglementarea principiului legalitatii incriminarii si pedepsei in texte separate, dupa cum se refera la faptele incriminate sau la pedepse masuri de siguranta sau masuri educative se abate de la cerinta unitatii structurii normei penale de incriminare.

(a) Legalitatea incriminarilor inlatura abuzurile care s-ar putea crea in situatia in care legea ar fi aplicabila si faptelor comise inainte de intrarea ei in vigoare. O fapta, chiar daca este periculoasa, nu poate atrage raspunderea penala decat daca la momentul savarsirii ei, fapta era considerata infractiune.

(b) Legalitatea sanctiunilor are in vedere restrangerea oricaror drepturi/libertati.

Art. 53 alin (2) din Constitutia Romaniei stabileste ca restrangerea exercitiului unor drepturi poate fi dispusa doar daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.

Tot Constitutia Romaniei impune ca exercitiul drepturilor si libertatilor sa poata fi restrans doar prin lege, daca se impune pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii, moralei publice, drepturilor si libertatilor cetatenilor, a instructiei penale, prevenirea dezastrelor.

EXEMPLE:

In Codul Penal German se incrimineaza inducerea in eroare prin prezentarea unui fapt neadevarat ca fiind adevarat. S-a considerat ca fiind incriminata fapta introducerii de fise intr-un aparat in loc de bani, insa ulterior s-a stabilit ca inducerea in eroare nu poate purta asupra unui aparat electronic.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

In Franta, initial constituia infractiune de furt racordarea ilegala la  o retea de telefon, considerandu-se ca apelurile fac obiectul unei sustrageri. Ulterior, s-au considerat comunicatiile ca fiind prestari de servicii, nu bunuri, incalcandu-se principiul legalitatii.

In cazul circumstantelor agravante, instanta considera ca si alte imprejurari care imprima fapte cu caracter grav presupun aplicarea legii prin analogie, contravenind principiului legalitatii incriminarilor si sanctiunilor sau claritatii legii.

Principiul legalitatii incriminarilor si sanctiunilor impune existenta unei legi accesibile si previzibile, precum si a unei jurispurudente constante, suficient de clara in domeniul reglementarii pentru a da posibilitatea destinatarilor legii sa-si adapteze conduita cerintelor acesteia.

(2) Principiul Umanismului

Este reglementat de art. 4 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si altor masuri dispuse de organizarea judiciara. Acest principiu este prevazut si in art. 52 alin (2) din actualul C. Pen., insa Noul C.Pen.nu a mai instituit vreun text corespondent acestuia.

Principiul provine de la scoala clasica si are in vedere faptul ca executarea pedepselor nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice sau sa injoseasca persoana condamnatului, fiind interzise supunerea oricarei persoane aflate in executarea unei pedepse la tortura, tratamente inumane sau degradante.

In aplicarea principiului, legiuitorul a abrogat dispozitiile privind pedeapsa cu moartea, iar in materia minoritatii sunt prevazute sanctiuni mixte care tin de varsta minorului, masuri educative si pedepse. De ex. - art. 262 actualul C.Pen./ art. 266 Noul C.Pen., care incrimineaza nedenuntarea, stabileste ca fapta savarsita de sot sau ruda apropiata nu se pedepseste.

(3) Principiul Egalitatii in fata Legii Penale

Principiul este reglementat de art. 16 alin (1) din Constitutie - "cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", iar art. 16 alin (2) din Constitutie stabileste ca "nimeni nu este mai presus de lege". Desi Codul Penal nu cuprinde o enuntare expresa a acestui principiu, el este consacrat implicit prin faptul ca nu creeaza privilegii sau imunitati si nu contine dispozitii care sa faca discriminare pe motiv de rasa, sex, religie, convingeri politice etc.

Principiul mai rezulta din faptul ca nu sunt descrise privilegii sau imunitati in aplicarea sanctiunilor sau in conditiile de incriminare a unei fapte.

Trebuie retinut ca imunitatea de jurisdictie nu reprezinta o componenta a principiului egalitatii in fata legii penale, ci un impediment la procedura care amana punerea in miscare a actiunii.

(4) Principiul Prevenirii Savarsirii de Fapte prevazute de Legea Penala

Acesta este reglementat de art. 1 din actualul C. Pen. si rezulta din necesitatea dreptului penal, gasindu-se in scoala pozitiva, doctrina clasica a noii aparari sociale.

Prevenirea savarsirii faptelor se realizeaza prin conformarea celor care se afla pe teritoriul unui stat cerintelor legii sau prin functia de exemplu a sanctiunii - atat cei care suporta sanctiunea, cat si cei care au luat la cunostinta de aplicarea ei, vor suporta pentru viitor din punct de vedere psihologic o limitare a actiunii lor in materie penala.

(5) Principiul Infractiunea - Unicul Temei al Raspunderii Penale

Principiul este reglementat de art. 17 alin. (2) actualul C.Pen./ art. 15 alin (2) Noul C. Pen. si provine din scoala clasica. Functioneaza ca o garantie suplimentara a libertatii persoanei, caci nicio constrangere prevazuta de dreptul penal nu poate sa opereze in lipsa existentei infractiunii. El reprezinta o garantie a respectarii prezumtiei de nevinovatie, deoarece una din trasaturile infractiunii o reprezinta savarsirea faptei cu vinovatie.

(6) Principiul Personalitatii Raspunderii Penale

Desi acest principiu nu are un sediu expres in C. Pen., el rezulta din faptul ca fiecare este raspunzator pentru propria fapta. Principiul este preluat din scoala clasica si nu este incalcat de existenta raspunderii penale pentru persoana juridica, intrucat ea nu raspunde pentru fapta altuia, ci pentru propria fapta.

De exemplu, in dreptul francez o persoana juridica raspunde pentru infractiunea contra mediului daca deverseaza deseuri in apa care duce catre sediu. Sanctiunea consta in faptul ca aceasta va fi suspendata, i se va interzice dreptul de a emite cecuri sau de a functiona pe o anumita perioada, sau va fi amendata.

In dreptul nostru sanctiunea aplicabila persoanei juridice este, ca pedeapsa principala - amenda, iar ca pedepse complementare - afisarea hotararii, interdictia de a participa la licitatii, inchiderea persoanei juridice, suspendarea activitatii acesteia.

(7) Principiul Individualizarii Sanctiunilor de Drept Penal

Este reglementat de art. 53, 72 actualul C.Pen./ art. 74 Noul C. Pen. (referitor la pedepse) si vizeaza si masurile educative (art. 100 actualul C.Pen./ art. 114 Noul C.Pen.), de siguranta si sanctiunile administrative prevazute de dreptul penal. Pentru toate aceste categorii de sanctiuni principiul presupune ca restrangerea exercitiului drepturilor sa fie proportional cu scopul urmarit. Totodata, art. 53 alin. 2 din Constitutia Romaniei consacra cu valoare de lege fundamentala acest principiu al proprotionalitatii reactiei sociale.

In aplicarea principiului se poate observa solutia din cauza Sabou si Parcalab, prin care CEDO stabileste ca interzicerea ope legis a drepturilor prevazute la art. 64 actualul C.Pen/ art. 66 Noul C. Pen. ca pedeapsa accesorie constituie o incalcare a principiului proportionalitatii restrangerii exercitiului unor drepturi (cauza viza libertatea de exprimare, incalcandu-se astfel art. 8 din Conventie- dreptul la viata privata).

De asemenea, in Cauza Hirst impotriva U.K s-a pus problema pedepsei accesorii a restrangerii drepturilor electorale, reclamantul avand castig de cauza, considerandu-se ca fapta minora nu atragea decaderea din drepturile electorale.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca intotdeauna interzicerea unui drept este supusa cenzurii instantelor de judecata care trebuie sa verifice proportionalitatea intre interzicerea exercitiului dreptului si scopul urmarit.