Comisia rogatorie si delegarea

Comisia rogatorie si delegarea

In timpul desfasurarii  activitatii procesuale penale pot apare anumite situatii in care un organ de urmarire penala sau o instanta de judecata sa nu aiba posibilitatea sa efectueze un act procedual de competenta sa. In astfel de situatii, legiuitorul a permis acestor organe sa se adreseze pentru efectuarea actelor proceduale unui alt organ de urmarire penala sau unei alte instante care are aceasta posibilitate. Aceasta substitutie procesuala se poate realiza prin comisie rogatorie sau delegare.

In acest sens, Codul de procedura penala arata ca daca un organ de urmrire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedual, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante prin comisie rogatorie care are posibilitatea sa le efectueze, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile legii efectuarea unui act de procedura si prin delegare.

Prin comisie rogatorie sau delegare se poate efectua orice act procedual mai putin ascultarea invinuitului sau inculpatului deoarece declaratiile lor reprezinta si o modalitate de aparare. In schimb, prin aceste mijloace, prevazute de legea procesuala penala, nu pot fi efectuate actele procesuale sau masurile procesuale dispuse de organele judiciare.

Comisia rogatorie si delegarea sunt procedee de probatiune auxiliare, cu ajutorul caruia organul de urmarire penala sau instanta de judecata efectueaza acte proceduale privind anumite mijloace de proba pe care nu au posibilitatea sa le indeplineasca in mod nemijlocit.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ de urmarire penala sau unei instante egale in grad, delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.

In raport de aceste reglementari, putem defini comisia rogatorie ca fiind institutia procesuala prin care un organ judiciar competent, care nu are posibilitatea sa indeplineasca un anumit act procedual, se adreseaza unui alt organ judiciar similar si egal in grad sa efectueze actul procedual respectiv.

In acelasi timp, delegarea, care are un continut procedural si o justificare identice cu ale comisiei rogatorii, poate fi definita ca fiind o institutie proceduala prin care un organ judiciar competent, care nu are posibilitatea sa indeplineasca un anumit act procedual, da delegare unui alt organ judiciar ierarhic inferior, chiar daca nu este corespunzator ca functie procesuala, sa efectueze actul procedual respectiv.

Comisia rogatorie sau delegarea se dispune de organul de urmarire penala prin rezolutie motivata, iar instanta de judecata prin incheiere.

Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie sau delegarea trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie sau delegarea poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.

Cand comisia rogatorie sau delegarea s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi trimise instantei ce urmeaza a efectua una din aceste activitati procesuale. Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii sau delegarii, iar cand inculpatul este arestat, instanta care efectueaza aceste activitati dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.