Common law

Common law

In sistemul de common law raporturile patrimoniale dintre soti nu beneficiaza de o autonomie de reglementare, ci sunt inserate in dreptul comun, elementul caracteristic fiind ideea de separatie. Prin ignorarea regimurilor matrimoniale ca institutie juridica, sistemul de common law distoneaza sensibil fata de conceptia continentala in materie.

Practic, notiunea de "regim matrimonial" este necunoscuta in aceasta ordine juridica si numai printr-o reducere la un numitor comun din punct de vedere terminologic se poate vorbi lato sensu de o separatie de bunuri.

Desi in sistemul de common law nu exista o prezumtie de comunitate , asa cum aceasta se aplica in Europa continentala, nu inseamna ca nu poate exista si proprietatea comuna a sotilor asupra unor bunuri.

Astfel, daca se manifesta in acest sens intentia expresa ori implicita a sotilor, acestia pot dobandi in timpul casatoriei bunuri in proprietate comuna in oricare din cele doua forme de co-ownership: proprietatea comuna care corespunde devalmasiei (in sensul ca nu sunt determinate cotele-parti) sau cea care corespunde proprietatii pe cote-parti (care presupune ca fiecare coproprietar are o cota-parte din dreptul de proprietate asupra bunului).

De asemenea, casatoria poate fi izvorul unui trust de rezultat sau al unui trust constructiv,cum ar fi situatia in care unul dintre soti participa cu bani proprii la plata pretului unei locuinte, dar actul de vanzare-cumparare este incheiat doar pe numele celuilalt sot. Acesta din urma detine proprietatea intr-un trust de rezultat, in care beneficiarii interesului echitabil suni ambii soti. In cadrul acestui trust, sotul pe numele caruia a fost incheiat contractul are pozitia de trust si de Beneficiary, in acelasi timp, in vreme ce sotul care a contribuit la plata pretului, dar care nu figureaza in act, este numai beneficiary.

Acelasi mecanism functioneaza si in cazul in care unul dintre soti, care nu este proprietarul imobilului, contribuie cu bani sau munca la imbunatatirile aduse imobilului proprietatea celuilalt.

La divort, instanta dispune de puteri foarte largi, aproape discretionare, putand sa ajusteze proprietatea asupra bunurilor in functie de nevoile partilor si de resurse, varsta, contributia in timpul casatoriei, durata acesteia si interesele copiilor.

Este important de semnalat ca in dreptul englez au existat mai multe propuneri de inlocuire a separatiei de bunuri cu un fel de comunitate foarte restransa, asemanatoare participarii la achizitii din dreptul german; proiectele respective nu s-au putut materializa insa prin legi care sa reziste.

Concluzii

In contextul aplicarii principiului unificarii normelor legislative care guverneaza raporturile de drept privat, in noul Cod civil sunt reintroduse si reglementarile privind dreptul familiei, care, in mod traditional, constituie o parte a dreptului civil, iar nu o ramura distincta de drept.

Familia, cea mai veche cutuma a umanitatii, cum o numea distinsul profesor Jean Carbonnier, se bucura de o noua abordare, care, chiar daca nu este perfecta, reuseste in mare masura sa modernizeze reglementarile din domeniu, potrivit valorilor societatii contemporane. Este vorba despre o abordare care tine cont de noile realitati aparute in domeniul vietii familiale, generate, pe de o parte, de evolutia raportului dintre libertatea individului si interesul familiei, care genereaza o mai mare independenta patrimoniala a fiecaruia dintre soti, iar pe de alta parte, de o noua interpretare si protectie a interesului superior al copilului.

Pentru a putea dispune asupra locuintei familiei, este obligatoriu consimtamantul ambilor soti, chiar daca numai unul dintre ei este proprietarul acesteia (articolul 337, alineatul 1: Nici unul dintre soti, chiar daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune fara consimtamatul scris al celuilalt sot de drepturile asupra locuintei familiei). In cazul nerespectarii acestei conditii, proiectul stabileste sanctiuni diferite, dupa cum locuinta familiei a fost sau nu notata in cartea funciara.

Pentru prima data se ofera sotilor posibilitatea de a alege intre regimul comunitatii legale, cel al comunitatii conventionale sau cel al separatiei de bunuri (articolul 327).

Spre deosebire de actualul cod civil, cei care nu vor dori sa li se aplice comunitatea legala, vor putea incheia conventii matrimoniale, care vor fi autentificate de notar si pentru a fi opozabile tertilor, vor fi inscrise in Registrul national al regimurilor matrimoniale, tinut in format electronic de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania (la cererea sotilor, conventiile pot fi notate si in cartea funciara sau inscrise in registrul comertului, precum si in alte registre de publicitate prevazute de lege).

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca, fara nicio conditionare, lucru care nu este permis de legislatia in vigoare.

Potrivit regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in nume propriu dupa aceasta data.

In ceea ce priveste modificarea regimului matrimonial, aceasta se poate realiza fie pe cale conventionala, fie pe cale judiciara.

Divortul pe cale administrativa se poate aplica numai daca ambii soti sunt de acord cu divortul si nu exista copii minori (articolul 390). Casatoria este desfacuta de ofiterul de stare civila de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor, care va elibera, potrivit legii, un certificat de divort. In caz de refuz din partea ofiterului de stare civila, sotii pot introduce cerere de divort la instanta de judecata. Potrivit procedurii prevazuta de noul cod civil, cererea de divot se depune de soti impreuna. Ofiterul de stare civila inregistreaza cererea, le da sotilor sfaturi de impacare si le acorda un termen de doua luni in acest scop. La expirarea acestui termen, ofiterul de stare civila verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat.

Daca sotii nu se inteleg asupra numelui de familie pe care sa il poarte dupa divort, ofiterul de stare civila emite o decizie de respingere a cererii de divort si indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata. Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului, asupra carora sotii nu se inteleg, sunt de competenta instantei judecatoresti.

Noul Codului Civil propune, prin capitolul 'Familia', arata 'o reglementare unitara a aspectelor de drept civil, inclusiv a celor legate de domeniul familiei', 'renuntandu-se la ideea unui cod distinct care sa reglementeze acest domeniu - asa cum exista in prezent' in motivarea noului cod.

Bibliografie

• Codul civil, actualizat 2011, cu modificarile si completarile ulterioare;
• Ciprian Adrian Pricopi, Dreptul familiei. Casatoria, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2012;
• Alexandru  Bacaci, Curs Universitar, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012;
• Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti;
• Banciu Adrian Alexandru, Dreptul familiei conform noului Cod civil, Editura Hamangiu, 2012;
• Teodor Bodoasca, Aurelia Draghici, Ioan Puie, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012;

Marieta Avram, Laura Marina Andrei, Institutia familiei in Noul Cod Civil, Bucuresti, 2011;

Emese  Florian, Dreptul familiei, editia a IV-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011;

Laura Macarovchi, Dreptul Familiei, Curs universitar, Ed. V.I.S.Print, Bucuresti, 2010;

• Dan Lupascu, Dreptul familiei, Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009;
• Adrian Pricopi, Dreptul Familiei, editia a IV-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2008;
• Gheorghe Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil, Editura Sansa, Bucuresti, 2004;
• Avram  Marieta, Florian Baias, Legislatia familiei, Editia a II-a, Editura All, Bucuresti, 2003;
• P. Filipescu, Andrei I, Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VI-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2001;
• Adriana Corhan, Dreptul familiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001;
• https://www.stiucum.com/drept/index.php
• www.dreptonline.ro/legislatie
• www.partaj-avocati.ro