Societate umana, stat, politica, morala - dreptul constitutional si institutia politica

1. Societatea umana

Societatea umana, care intereseaza, are multiple sensuri si nu este o suma aritmetica, ci un complex de oameni, grupuri, stari, realitati.

Deosebirile fata de societatea animala constau in:

calitatea fiintei umane de a fi constienta (rationala) si

caracterul sau organizat.

Dintre structurile sale organizate, cea care s-a impus, este cea mai importanta si rezista este statul.

2. Statul

Statul este cea mai importanta institutie (politica) a unei societati.

Este cunoscut sub doua acceptiuni:

una larga, ca suma a trei elemente (teritoriu, populatie si suveranitate);

una restransa, ca forma organizata (institutionalizata) a puterii politice (a poporului).

Hans Kelsen arata ca statul este:

o ordine juridica de constrangere;

o putere de comanda;

are o vointa distincta de cea a indivizilor, care este deasupra lor.

Statul exprima ordinea din natura, pe care o copiaza.

Este produsul istoriei societatii umane, existand state feudale, capitaliste, socialiste.

Structurile si functiile statului au evoluat, dar esenta sa a ramas aceeasi - o putere de comanda sau un instrument de organizare a societatii.

Statul are multiple functii (legislativa, executiva, jurisdictionala, interne, externe, economice, culturale etc.) care si ele au evoluat de-a lungul istoriei.

O problema teoretica de mare importanta este legitimitatea statului - statul este rezultatul conventiei sociale (un rau necesar).

Statul este o persoana juridica in raporturile juridice in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii.

3. Dreptul

Dreptul este strans legat de stat.

Statul si dreptul au aparut deodata si din aceleasi cauze.

Statul creeaza dreptul, iar dreptul delimiteaza configuratia si limiteaza actiunile statului.

Statul asigura eficienta dreptului.

Dreptul are doua acceptiuni:

obiectiva si

subiectiva.

o       Dreptul obiectiv - totalitatea sistematizata a normelor juridice (jus).

o       Dreptul obiectiv pozitiv - totalitatea normelor juridice in vigoare.

o       Dreptul subiectiv este puterea unei persoane in temeiul careia aceasta poate avea o conduita si poate cere celorlalti sa i-o respecte.

Dreptul obiectiv se imparte (este sistematizat) in ramuri de drept, care se pot grupa in doua categorii:

drept public (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul international public etc.);

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

drept privat (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii etc.).

Dreptul public reprezinta un ansamblu sistematizat de norme juridice care privesc relatii sociale cu statul si colectivitatile publice, in calitatea lor de persoane juridice de drept public. In dreptul public prevaleaza vointa statului si interesul general.

Dreptul privat reprezinta un ansamblu de norme juridice aplicabile persoanelor fizice si celor juridice si raporturilor juridice dintre ele. Intre aceste persoane juridice se poate enumera si statul, dar nu in calitatea sa de reprezentant al interesului general si purtator al autoritatii statale.

Distinctia dintre ele nu trebuie absolutizata.

Exista chiar ramuri de granita cum este dreptul mediului.

• In sensul cel mai larg legea este sinonimica cu dreptul.
• In sens restrans legea este unul din izvoarele dreptului, care la randul sau este un ansamblu sistematizat de norme juridice (legi si alte acte normative).

• Se observa o tendinta de constitutionalizare a dreptului, ca urmare a suprematiei constitutiei.

4. Politica

Politica este greu de definit si este multifunctionala.

Terminologic, politica este o forma de activitate sociala.

Ea include ansamblul problemelor, care intereseaza statul si maniera de a-l conduce.

Sfera politicii presupune participarea la treburile statului, determinarea formelor, functiilor si continutului activitatii sale. 

Exigentele politicii se reflecta in stat si drept.

Continutul politicii este determinat de starea sociala a unui stat.

5. Morala

Morala este o forma a constiintei sociale, care cuprinde reguli de comportament ale indivizilor.

Ea se cristalizeaza in societatea umana si trebuie sa stea la baza statului si dreptului.

Poate fi:

laica;

religioasa;

dominanta;

burgheza;

a guvernantilor.

Politica insasi trebuie sa fie morala.

Regulile morale sunt mai aproape de dreptul natural, iar acolo unde ele exista totul este clar, coordonat, hotarat dinainte spre deosebire de lumea politica (Alexis de Tocqueville).

In Constitutie exista numeroase trimiteri la regulile de morala.

6. Dreptul constitutional.

• Este ramura cea mai importanta a dreptului, pentru ca reglementeaza cele mai importante valori ale unei societati.
• El a aparut mai tarziu (in sec. XVIII) decat celelalte ramuri de drept, in Italia, la Ferrara (1797). La Paris prima catedra de drept constitutional a aparut in 1834, iar in Romania in 1837.
• Consacrarea sa in Romania se face prin cursurile profesorilor Constantin Dissescu, in 1915 (la Bucuresti) si Constantin Stere, in 1910 (la Iasi).
• In legatura cu definirea dreptului constitutional, ca ramura a sistemului de drept exista o diversitate de opinii. Astfel:
• Dreptul constitutional este definit ca acea ramura de drept care reglementeaza:

forma statului;

organizarea, functionarea si raporturile juridice dintre puterile politice;

limitele puterilor publice, organizarea politica a statului etc.

In unele definitii apar o serie de elemente de nuanta cum ar fi:

respectarea drepturilor si a libertatilor cetatenesti;

reglementarea relatiilor sociale ce apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, ori al organizarii puterii care ar cuprinde exercitarea puterii, sau in exercitarea puterii.

Dreptul constitutional poate fi definit ca acea ramura de drept care cuprinde norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul de instaurare, mentinere si exercitare a puterii de stat.

7. Institutia politica.

Pentru a intelege aceasta notiune se porneste de la notiunea de institutie de drept, care are multe acceptiuni si sensuri:

Intr-un sens restrans (care este si cel juridic), prin institutie de drept se intelege un grup de norme juridice reunite datorita obiectului comun de reglementare.

Institutia de drept, in acest sens, este o parte a unei ramuri de drept.

In aceasta disciplina intereseaza institutiile politice, care reprezinta o parte a institutiilor de drept.

In alte cuvinte, institutia politica este o institutie de drept care se refera la putere.

Intr-un sens larg, institutiile politice cuprind sensul restrans al acestora, viata si aplicarea normelor juridice, care le constituie, precum si formele organizatorice, care le realizeaza.

Spre exemplu sunt institutiile politice referitoare la Presedintele Romaniei, Guvern, Parlament, primul-ministru etc.

Exista astfel o stransa legatura intre dreptul constitutional si institutiile politice, dar si o serie de deosebiri, care ar putea sa puna sub semnul intrebarii asocierea lor.

Totalitatea institutiilor politice si continutul politic, care se adauga lor, apropie sensibil semnificatia acestora de regimul politic.

Studiul simultan al dreptului constitutional si al institutiilor politice permite determinarea adevaratei semnificatii a dreptului constitutional, prin plasarea acestuia in context sociologic.

Reprezentare grafica

Societate umana, stat, politica, morala.

Dreptul constitutional si institutia politica

Intrebari, exercitii si teste grila

A. Intrebari si exercitii

Definiti categoriile de societate, stat, drept, politica, morala.

Identificati relatiile de determinare ce apar intre societate, stat, drept, politica, morala si analizati-le.

Identificati si analizati asemanarile si deosebirile dintre dreptul public si cel privat.

Analizati elementele definitorii ale notiunii de drept constitutional.

Analizati categoria de institutie politica si identificati in cadrul continutului acesteia elementele juridice si celor politice.

B. Teste grila

1. In cuprinsul dreptului public se regasesc urmatoarele ramuri ale dreptului:

a.   dreptul de procedura penala, dreptul constitutional, dreptul muncii;

b.   dreptul civil, dreptul comercial, dreptul international public;

c.   dreptul administrativ, dreptul constitutional, dreptul penal.

2. Statul sub acceptiune larga  (tara) este cunoscut ca suma a trei elemente:

a.   teritoriu, populatie si suveranitate;

b.   teritoriu, populatie si independenta;

c.   teritoriu, suveranitate si independenta.

3. Din punct de vedere al momentului de aparitie al statului si dreptului

a.   statul a aparut inaintea dreptului, creandu-l pe acesta din urma;

b.   dreptul a aparut dupa stat, configurand si limitand actiunile statului;

c.   statul si dreptul au aparut deodata si din aceleasi cauze.

4. Dreptul subiectiv este puterea unei persoane in temeiul careia aceasta

a.   poate avea o conduita si poate cere celorlalti sa i-o respecte;

b.   poate avea o conduita fara a fi obligat sa respecte drepturile celorlalti;

c.   poate avea o conduita si poate obliga pe ceilalti sa i-o respecte fara a fi nevoie sa apeleze la forta coercitiva a statului.

5. Dreptul constitutional poate fi definit:

a.      ca acea ramura de drept privat care cuprinde norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar intre stat pe de o parte si persoane fizice sau juridice pe de alta parte;

b.      ca acea ramura de drept public care cuprinde norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul de instaurare, mentinere si exercitare a puterii de stat;

c.       ca o institutie de drept care se refera la putere.

6. Prin institutie politica, in sens restrans, se intelege:

a.   un grup de norme juridice reunite datorita obiectului comun de reglementare;

b.   este o institutie de drept care se refera la putere;

c.   orice institutie a statului.