Procedura divortului - actiunea de divort apartine in exclusivitate sotilor

Dispozitiile privind divortul deroga de la dreptul comun. Regulile generale privind divortul sunt prevazute in Cartea a VI-a din Codul de procedura civila, intitulata "Proceduri speciale".

1. Actiunea de divort apartine in exclusivitate sotilor

Actiunea de divort avand caracter strict personal poate fi introdusa numai de catre soti. De aceea, creditorii sotului care a introdus actiunea de divort nu pot interveni pe calea actiunii oblice si nu pot continua procedura de divort. Mostenitorii sotului nu pot introduce actiune de divort si nici nu pot continua actiunea introdusa de autorul lor, deoarece casatoria incetand prin decesul unuia dintre soti, actiunea ar fi lipsita de obiect.

De asemenea fiind o actiune strict personala, procurorul nu poate introduce actiune de divort, el insa poate interveni in orice faza a procesului, mai ales daca sunt copii rezultati din casatorie. Conform dispozitiilor art. 42, alin. 1 din Codul familiei, instanta va asculta autoritatea tutelara si pe copii daca au implinit 10 ani.

Sotul alienat sau debil mintal care nu este pus sub interdictie judecatoreasca poate introduce actiune de divort in momentele de luciditate.

Daca ulterior introducerii divortului sotul isi pierde luciditatea, tutorele sau va putea sa-l reprezinte si sa continue actiunea.

Sotul alienat sau debil mintal poate figura ca parat in procesul de divort prin tutorele sau.

2. Instanta competenta cu judecarea divortului

Potrivit art. 41 pct.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, cauzele privind desfacerea casatoriei se judeca in prima instanta de catre tribunalele pentru minori si familie. Pana la infiintarea tribunalelor specializate in toate judetele si in municipiul Bucuresti, in cadrul tribunalelor de drept comun vor functiona sectii sau complete specializate.

Potrivit art. 607 din Codul de procedura civila si art. 41 pct.1 din Legea nr. 304/2004, actiunea de divort se judeca de catre instanta in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor[2]. In materia divortului, competenta teritoriala nu este lasata la aprecierea reclamantului, ci este determinata imperativ de lege .

Nu conteaza daca sotii au avut stabilita resedinta in localitatea respectiva, ci numai daca au locuit efectiv in acea localitate[4].

Faptul ca dupa introducerea divortului reclamantul si-a schimbat resedinta intr-o localitate care nu se afla in raza teritoriala a instantei la care a fost introdusa actiunea nu poate sa determine necompe­tenta instantei legal sesizate[5].

Schimbarea domiciliului sotilor dupa introducerea actiunii de divort nu are relevanta privind competenta instantei legal sesizate[6].

Daca sotii nu au avut domiciliul comun ori daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia instantei judecatoresti a celui din urma domiciliu, instanta competenta sa judece divortul este aceea in care se afla domiciliul paratului (art. 607 Cod procedura civila)[7].

Daca paratul nu are domiciliul in tara sau nu este cunoscut, instanta competenta sa judece divortul este cea in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantului[8].

Cererea reconventionala

Sotul parat poate face cerere reconventionala cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare in sedinta publica. Asadar, sotul parat nu poate alege intre actiunea directa si cererea reconventionala, el fiind obligat, daca vrea sa ceara desfacerea casatoriei din culpa reclamantului, sa foloseasca cererea reconventionala[9].

Daca paratul nu respecta termenul de introducere a cererii reconventionale este decazut din drept si nu mai poate solicita divortul pentru motivele avute pana atunci[10].

Pentru alte fapte petrecute dupa prima zi de infatisare, paratul poate face cerere reconventionala pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului privind cererea reclamantului, conform prev. art. 608 din Codul de procedura civila.

Cererea reconventionala se judeca impreuna cu cererea reclamantului, prorogarea de competenta operand in favoarea instantei investite cu judecarea ultimei cereri.

Cererea reconventionala nu poate fi disjunsa de actiunea de
divort, derogarea de la dreptul comun urmarind, desigur, tocmai administrarea probatoriului necesar aflarii adevarului.

Daca se constata netemeinicia motivelor de divort invocate de re­clamat, nu se va putea desface casatoria chiar daca din dezbateri rezulta culpa sotului reclamant intrucat lipseste cererea reconventio­nala[11].

4. Cererea de divort

a) Mentiuni speciale

Pe langa cuprinsul pe care trebuie sa il aiba orice cerere de chemare in judecata, actiunea de divort trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu numele copiilor minori nascuti din casatorie (art. 112 din Codul de procedura civila). Daca nu exista copii, se va face aceasta mentiune.

La cererea de divort se vor anexa copii legalizate de pe certifica­tul de casatorie si certificatele de nastere ale copiilor minori. In cererea de divort sotul respectiv poate solicita eventual sa i se incredinteze copiii minori si sa se fixeze contributia celuilalt sot la intretinerea acestora, conform prev. art. 42 din Codul familiei.

De asemenea se poate solicita de catre sot ca acesta sa poarte si dupa divort numele din casatorie (art. 40 din Codul familiei), sa se imparta bunurile comune (art. 36 din Codul familiei) ori sa se decada asupra beneficiului contractului de inchiriere a locuintei.

b) Prezentarea in mod personal a cererii de divort

Actiunea de divort impreuna cu inscrisurile doveditoare se prezinta personal de catre reclamant presedintelui instantei competente, potrivit dispozitiilor art. 612, alin. 4 din Codul de procedura civila.

Daca cererea de divort este intemeiata pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti, iar prezentarea acesteia poate fi facuta personal doar de unul dintre acestia.

Dupa primirea cererii de divort, presedintele instantei va da reclamantului sfaturi de impacare. Acest lucru se va intampla si daca cererea poarta acordul sotilor, intrucat dispozitiile art. 613 din Codul de procedura civila nu fac nici o distinctie, desi din continutul prevederilor art. 613¹, alin. 2 ar parea sa rezulte contrariul, deoarece textul precizeaza ca presedintele, verificand existenta consimtamantului sotilor, va fixa termenul de doua luni in sedinta publica. Apreciem ca acest text se refera numai la aspectele particulare ale divortului intemeiat pe acordul partilor, dar nu inlatura solutia de a da sfaturi de impacare .

5. Prezenta partilor la proces

In cazul divortului, partile sunt obligate sa se prezinte personal in fata instantei de fond (art. 614 din Codul de procedura civila).

Obligatia nu exclude dreptul la aparare prin avocat, acesta putand asista dar nu poate reprezenta partea lipsa. In fata instantei de recurs sau la judecarea altor cai de atac, sotii pot sa-si exercite drepturile personale si prin mandatari.

Totusi, legea permite exceptii de la obligativitatea infatisarii personale a sotilor la instanta de fond in cazurile urmatoare:

a)   daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de liber­tate;

b)   daca unul dintre soti este impiedicat de o boala grava;

c)    daca unul dintre soti este pus sub interdictie judecatoreasca;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

d)   daca unul dintre soti are resedinta in strainatate (art. 614 din Codul de procedura civila).

Desigur ca pentru a se asigura prezenta partilor la proces este necesara indeplinirea procedurii de citare, instanta avand obligatia verificarii indeplinirii din oficiu a procedurii de citare.

A. Prezenta obligatorie a reclamantului

La termenul de judecata in prima instanta se cere obligatoriu prezenta reclamantului. Daca reclamantul lipseste nejustificat si se prezinta doar paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta, potrivit prevederilor art. 616 din Codul de procedura civila. Astfel se sanctioneaza numai lipsa nejustificata. Dar in recurs reclamantul poate sa dovedeasca ca o cauza justificata l-a impiedicat sa fie prezent la judecata[13].

Daca sotul parat lipseste, actiunea se judeca potrivit regulilor de drept comun. Daca paratul a facut cerere reconventionala, el este obligat sa se prezinte la termenul de judecata, in prima instanta.

Daca lipsesc ambele parti, in prima instanta, cererea va fi respinsa ca nesustinuta. Ea va fi respinsa si in situatia divortului prin acordul partilor, daca partile nu se prezinta in prima instanta.

B. Procedura de citare a sotului parat

Daca procedura a fost indeplinita prin afisare si paratul nu s-a prezentat la primul termen, instanta va solicita dovezi ori va dispune cercetarea pentru a verifica daca paratul are domiciliul la locul indicat in cererea de divort, iar daca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea la domiciliul sau, iar daca este cazul, la locul de munca.

C. Alti participanti la procesul de divort

Daca sotii au copii minori, instanta va dispune citarea si ascultarea autoritatii tutelare. Daca sotii au copii nascuti din casatorie ori care au situatia legala a copiilor din casatorie, hotararea nu se va pronunta fara concluziile orale sau scrise ale autoritatii tutelare[14].

Prezenta procurorului in procesele de divort cu copii minori este utila, acesta putand interveni in orice faza a procesului de divort.

Conform prev. art. 42 din Codul familiei, ascultarea copiilor minori care au implinit 10 ani este obligatorie in procesele de divort, in vederea incredintarii acestora. Potrivit prev. art. 144¹ din Codul de procedura civila, ascultarea minorului se face in camera de chibzuire si, dupa caz, fara ca partile ori alte persoane sa fie prezente.

7. Sedinta de judecata

Ca regula, cererile de divort se judeca in sedinta publica, dar instanta poate sa dispuna judecarea in camera de consiliu daca apreciaza ca prin aceasta s-ar asigura o mai buna judecare ori administrare a probelor, potrivit art. 615, alin. 1 din Codul de procedura civila.

In ce priveste probele, derogarea de la dreptul comun in materia divortului se prezinta sub doua aspecte, si anume:

a) mijloace de proba neadmise in dreptul comun, dar admise la divort;

Avand in vedere ca in aceste procese sunt puse in discutie chestiuni de familie, care sunt cunoscute de persoane mai apropiate sotilor, legea prevede posibilitatea audierii cu martori si a rudelor si afinilor pana la gradul trei inclusiv, in afara de descendenti, potrivit art. 190 din Codul de procedura civila.

b) mijloace de proba admise in dreptul comun, dar neadmise la divort.

Pentru a nu se ajunge la divort prin consimtamant mutual, interogatoriul nu poate fi folosit pentru dovedirea motivelor de divort, conform art. 612, alin. 6 din Codul de procedura civila, in redactarea data prin O.G. nr. 138/2000, modificata si completata prin O.G. nr. 290/2000 si O.G.nr. 59/2001. Interpretand textul legal, rezulta insa ca interogatoriul poate fi folosit pentru combaterea motivelor de divort sau alte cereri accesorii divortului.

In virtutea rolului activ al instantei, aceasta nu trebuie sa se margineasca la probele si explicatiile partilor, mai ales cand acestea sunt de acord cu desfacerea casatoriei, ci sa ordone din oficiu toate probele care sunt necesare pentru a cunoaste motivele reale ale neintelegerii dintre soti si de asemenea sa constate ca reluarea vietii in comun este imposibila[15].

8. Masuri provizorii in timpul divortului

Avand in vedere ca procesul de divort dureaza in timp, mai ales cand exista copii minori, timp in care situatia de drept nu mai corespunde cu cea de fapt, legea permite luarea unor masuri vremelnice in cursul judecarii procesului de divort.

Astfel, conform prevederilor art. 316 din Codul de procedura civila, instanta putea sa ia anterior adoptarii Decretului nr. 779 din 1966, inainte chiar de prima zi de infatisare, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice privind resedinta sotilor, incredintarea copiilor si pensia de intretinere. Dupa adoptarea Decretului 174/30 iulie 1974 care a modificat art. 613, instanta putea sa ia masuri privind alocatia pentru copii si folosirea locuintei.

S-a decis ca daca sotia este bolnava, nu mai este nevoie de citarea partilor pentru acordarea pensiei de intretinere[16].

Masurile pe care instanta poate sa le acorde pe timpul procesului de divort prezinta urmatoarele caracteristici:

a) sunt accesorii, ele putandu-se lua numai daca exista cerere de divort si se continua procedura;

b) sunt vremelnice, avand aplicabilitate cat timp dureaza procesul de divort;

c) sunt provizorii, putand fi oricand modificate ori revocate, daca imprejurarile cauzei impun acest lucru.

9. Hotararea de divort

Daca sunt indeplinite cerintele art. 38 din Codul familiei, instanta va pronunta desfacerea casatoriei, daca motivele care determina imposibilitatea continuarii ei au fost provocate de sotul parat. Daca vatamarea relatiilor de familie este imputabila exclusiv sotului reclamant, actiunea de divort se respinge.

Divortul se poate pronunta uneori din vina reclamantului daca paratul a introdus cerere reconventionala si in urma probelor administrate cererea principala a fost respinsa, iar cererea reconventionala a fost admisa. Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se face numai daca, desi paratul nu a introdus cerere reconventionala, culpa concurenta a sotului reclamant este grava si ar putea determina singura desfacerea casatoriei[17].

Daca divortul este solicitat pentru alienatie mintala ori debilitate mintala cronica ori pentru o boala incurabila survenita in timpul casatoriei, ori in cazul art. 38, alin. 2 din Codul familiei, instanta constata desfacerea casatoriei, fara a mai pronunta divortul din vina sotului parat.

In doctrina s-a propus ca prin hotararea de divort sa se arate din vina cui si impotriva cui se pronunta divortul[18].

Daca din casatoria care se desface au rezultat copii si acestia sunt minori, prin hotararea de divort trebuie sa se precizeze cui vor fi incredintati copiii spre crestere si educare si care este contributia fiecarui parinte la cheltuielile facute[19].

Procesul de divort solutioneaza si unele cereri accesorii, de aceea hotararea de divort poate cuprinde si unele mentiuni facultative, astfel:

a) privind numele pe care sotii il vor purta dupa pronuntarea divortului, potrivit art. 40 din Codul familiei;

b) privind stabilirea pensiei de intretinere intre soti, potrivit art. 41 din Codul familiei;

c) privind impartirea bunurilor comune, conform art. 36 din Codul familiei;

d) privind atribuirea locuintei comune;

e) privind parintele care va administra bunurile minorului, il va reprezenta sau ii va incuviinta actele, daca minorul a fost incredintat unei a treia persoane sau unei institutii de ocrotire, potrivit art. 43 din Codul familiei[20].

Daca ambii soti solicita instantei ca hotararea de divort sa nu fie motivata, aceasta nu se va motiva, potrivit prevederilor art. 617, alin. 2 din Codul de procedura civila. Intrucat textul nu distinge, acest lucru este posibil si daca divortul se pronunta ca urmare a acordului sotilor.

Daca divortul se pronunta pe baza acordului sotilor, instanta va dispune desfacerea casatoriei fara a preciza vina unuia sau altuia ori a ambilor soti, potrivit prev. art. 617, alin. 3 din Codul de procedura
civila.

Actiunea de divort se stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine in apel sau recurs, iar caile de atac nu sunt timbrate (art. 618, alin. 2 din Codul de procedura civila).

Daca dupa impacare apar fapte noi care justifica o noua actiune de divort, reclamantul o poate introduce, avand ocazia sa se foloseasca si de faptele vechi, potrivit art. 618, alin. ultim din Codul de procedura civila.

Reclamantul poate sa renunte la cererea de divort, in tot cursul judecatii de fond, chiar daca paratul se impotriveste sau renuntarea reclamantului nu are nici o relevanta asupra cererii facute de parat, conform art. 618, alin. 1 din Codul de procedura civila.

Practica a decis ca reclamantul poate in procesul de divort sa renunte la judecata si in recurs daca paratul nu se opune.

10. Caile de atac

Conform legii de organizare judecatoreasca, tribunalele si Curtile de apel sunt competente sa solutioneze apelurile si recursurile in materie de divort. Termenul de apel este de 30 de zile ca si cel de recurs, curgand de la comunicarea hotararii, potrivit art. 619, alin. 1 din Codul de procedura civila.

S-a apreciat ca hotararea de divort poate fi recurata in termen de 30 de zile chiar daca obiectul recursului nu vizeaza divortul, ci atribuirea beneficiului contractului de inchiriere[21].

Hotararile de divort conform acordului sotilor nu pot fi apelate ori recurate decat pentru cererile accesorii divortului.

11. Data desfacerii casatoriei

Conform art. 39, alin. 1 din Codul familiei, data desfacerii casatoriei este ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila.

Potrivit art. 377, alin. 2 din Codul de procedura civila, sunt hotarari irevocabile in materia divortului urmatoarele:

a)   cele date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;

b)   cele date in apel nerecurate;

c)    cele date in recurs, chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul cauzei.

In ce priveste divortul prin acordul sotilor, hotararea este definitiva si irevocabila la data desfacerii casatoriei.

12. Comunicarea hotararii de divort

Instanta va comunica hotararea de divort irevocabila din oficiu serviciului de stare civila pentru a face mentiunea pe marginea actului de casatorie.

Deoarece mentiunea se face pe actul de casatorie al sotilor, serviciul de stare civila competent este cel de la locul unde s-a intocmit actul de casatorie al sotilor.

Efectuarea mentiunii se face la cererea sotului interesat ori din oficiu. Dupa ramanerea definitiva a hotararii de divort, instanta o va comunica din oficiu serviciului de stare civila pentru a face mentiunea pe marginea actului de casatorie[22].

1 Decesul unuia dintre soti

Daca in timpul procesului de divort, chiar in recurs, unul dintre soti a decedat, instanta va inchide dosarul, casatoria incetand prin deces, potrivit art. 37, alin. 1 din Codul familiei[23].

De asemenea, casatoria inceteaza prin deces daca inainte de ramanerea definitiva a hotararii de divort unul dintre soti a decedat[24].